ICCJ. Decizia nr. 832/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 832/2010
Dosar nr. 16870/3/2007
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.C.D., în calitate de acţionar al SC C. SA, a chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.S., C.C., SC C. SA şi Asociaţia P.C. şi a solicitat să se constate inexistenţa în patrimoniul pârâtului C.C., a dreptului de preferinţă la cumpărarea acţiunilor A.V.A.S.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 8017 din 27 iunie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea. Instanţa de fond a reţinut că la data înregistrării majorării capitalului social al SC C. SA la Registrul Comerţului, respectiv 18 ianuarie 2005 şi ulterior acestei date, la 2 februarie 2005, când pârâtul C.C. şi-a exercitat dreptul de preferinţă la cumpărarea acţiunilor A.V.A.S., reclamantul nu avea calitatea de acţionar, fiind terţ faţă de societatea comercială şi de raporturile juridice încheiate de aceasta.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 213 din 16 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului, considerând că la data de 2 februarie 2005, pârâtul C.C. a solicitat acordarea dreptului de preferinţă pentru cumpărarea acţiunilor A.V.A.S. ca urmare a majorării capitalului social al SC C. SA la data de 18 ianuarie 2005, momente la care reclamantul nu avea calitatea de acţionar al societăţii comerciale şi nici calitatea de a ataca raportul juridic încheiat în acea perioadă. Reclamantul avea calitatea de terţ iar pentru exercitarea dreptului de preferinţă (art. 12 din Legea nr. 137/2002) condiţia esenţială era să fie acţionar, aşa încât nu putea pretinde încălcarea unui drept propriu.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârile instanţelor de fond cuprind motive străine de natura pricinii, admiţând o excepţie care nu are legătură cu fondul, curtea de apel preluând greşeala instanţei de fond în privinţa motivelor cererii de chemare în judecată şi încălcând principiul disponibilităţii s-a referit la existenţa dreptului de preferinţă al reclamantului.
Faptul că intimatul – pârât C.C. a depus cerere la A.V.A.S. la data de 2 noiembrie 2005 nu echivalează cu dreptul de preferinţă al acestuia cu atât mai mult cu cât nu s-a încheiat tranzacţia pachetului de acţiuni aşa încât şi recurentul este îndreptăţit la achiziţionarea cu preferinţă a acţiunilor A.V.A.S.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
SC C. SA a început procesul de privatizare în anul 1997 autorul A.V.A.S. înstrăinând 40% din capitalul social al societăţii, în condiţiile în care asupra a două suprafeţe de teren nu se eliberase certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin contractul de privatizare, autorul A.V.A.S. (F.P.S.) a conferit cumpărătorului Asociaţia P.C. dreptul de preemţiune pentru cumpărarea unui pachet suplimentar de acţiuni emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea celor două suprafeţe de teren.
Potrivit statutului Asociaţiei P.C. durata asociaţiei este de 6 ani cu începere de la data înscrierii în registrul special al persoanelor juridice, respectiv 20 iulie 1995 (art. 5) iar transmiterea acţiunilor se realizează după achitarea valorii acestora fiecărui solicitant (art. 33).
La data de 18 ianuarie 2005, prin încheierea judecătorului delegat la registrul comerţului SC C. SA îşi majorează capitalul social cu valoarea suprafeţelor de teren pentru care a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate iar la data de 5 februarie 2005 (în termenul prevăzut de art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi ţinând cont de regimul înregistrărilor la Registrul comerţului stabilit în art. 26 din Legea nr. 26/1990) pârâtul C.C., acţionar al SC C. SA şi-a manifestat dreptul de a fi preferat la vânzarea acţiunilor A.V.A.S.
Fără a depăşi principiul disponibilităţii, instanţele de fond au fost nevoite să antameze aspectele de fond ale litigiului pentru a argumenta asupra lipsei calităţii procesuale a reclamantului. Aceasta întrucât, pentru a stabili calitatea procesuală trebuie stabilită existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului într-un raport juridic.
De aceea raportul juridic născut între pârâţii A.V.A.S. şi C.C. nu poate fi atacat de un terţ prevalându-se de o acţiune în constatare, a cărui caracter este oricum subsidiar.
Recurentul încearcă să inducă ipoteza unui drept personal de preemţiune, ignorând însă termenele prevăzute de norma specială [art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002] şi care la rândul ei, astfel cum instanţele de fond, judicios au analizat, îi înlătură identitatea de titular al dreptului în raportul juridic litigios.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 213 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.C.D. împotriva deciziei nr. 213 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 837/2010. Comercial → |
|---|
