ICCJ. Decizia nr. 1281/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1281/2010
Dosar nr. 1918/105/2007
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii L.E.V. şi L.A., au chemat în judecată pe pârâţii H.E.F. şi H.A. solicitând, în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 excluderea acestora din SC E.F.G. SRL, întrucât în calitate de administrator pârâta H.E.F. a întocmit acte de falsificare a contractelor de împrumut, nu a permis accesul reclamanţilor în sediul societăţii, a reziliat contractul de comodat încheiat pentru spaţiul folosit ca sediul social şi a efectuat în frauda societăţii acte de comerţ într-o firmă cu obiect de activitate identic.
Prin cerere reconvenţională şi cerere conexă pârâţii au solicitat excluderea din societate a reclamanţilor şi să se constate că aceştia nu mai au calitate de asociaţi ai SC E.F.G. SRL odată cu declaraţia dată la 4 decembrie 2006 prin care şi-au manifestat voinţa de a se retrage din societate şi să se stabilească drepturile acestora de participare la beneficii şi prejudicii, până la data retragerii.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 996 din 29 octombrie2008, a respins acţiunea şi cererea reconvenţională, ca nefondate.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că prevederile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 au în vedere excluderea din societate a administratorului care comite fraudă în dauna societăţii sau se foloseşte de semnătura socială sau de capitalul social în interes propriu, însă neînţelegerile intervenite între asociaţi nu sunt de natură a face aplicabile dispoziţiile legale menţionate, nedovedindu-se frauda în dauna societăţii.
În privinţa cererii reconvenţionale şi acţiunii conexe, instanţa a reţinut că nu au fost dovedite cauzele care să conducă la excluderea asociaţilor din societate, neînţelegerile dintre părţi, care au şi calitate de rude, nefiind de natura celor enumerate de art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 94 din 11 iunie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate, considerând că neînţelegerile dintre părţi nu au fost de natură să concluzioneze asupra fraudării societăţi sau relei credinţe în executarea calităţii de administrator sau asociat, ci a reprezentat modalitatea în care fiecare să-şi exercite drepturile rezultate din calitatea de administrator sau asociat.
În privinţa calităţii procesuale active a reclamanţilor L., s-a considerat că hotărârea adunării generale nesemnată de aceştia nu poate produce efecte.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, părţile au declarat recurs.
Reclamanţii L.A. şi L.E.V. critică Decizia atacată considerând că instanţele au făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 222 lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990, norma supletivă care nu poate fi interpretată limitativ. Gravele neînţelegeri dintre asociaţi au condus la imposibilitatea desfăşurării activităţii societăţii iar administrarea acesteia, în fapt, de către pârâtul H.A., fără aprobarea AGA este o situaţie care conduce la excluderea din societate.
În recursul pârâţilor H. critică Decizia atacată, susţinând că în mod greşit s-a soluţionat excepţia lipsei calităţi procesuale active a reclamanţilor L., greşit nu a fost sancţionată nepronunţarea, la fond, asupra cererii reconvenţionale şi greşit respingere a motivelor de respingere a cererii conexe.
Detaliind situaţiile de fapt care au condus la neînţelegerile asociaţilor, care de altfel exced analizei în recurs, recurenţii susţin că prin procesul verbal din 4 decembrie 2006 reclamanţii au declarat expres că se retrag din societate astfel încât aceştia nu mai au calitate de asociaţi şi nici calitate procesuală activă, art. 222 lit. b) din Legea nr. 31/1990 stabilind că retragerea se poate face cu acordul tuturor asociaţilor. Astfel, instanţele greşit au respins cererea reconvenţională.
Recursul reclamanţilor L. este netimbrat şi va fi anulat.
Dispoziţiile art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligaţia timbrării anticipate a cererilor şi acţiunilor adresate instanţelor judecătoreşti sub sancţiunea anulării acestora.
Citaţi cu menţiunea timbrării recursului, la termenele din 2 februarie 2010 şi 20 aprilie 2010, recurenţii nu au îndeplinit obligaţia cerută de lege pentru legala sesizare a instanţei, astfel încât motivele invocate nu mai pot fi analizate.
Recursul pârâţilor-reclamanţi H. este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Contractele civile, în general, şi cele comerciale, în special sunt dominate de principiul consensualismului, caracterizat printre altele prin simetria încheierii şi desfiinţării lor. Astfel, dacă un acord de voinţă îşi produce efectele pentru asocierea într-o societate comercială, tot un acord de voinţă poate conduce (alături de celelalte cazuri prescrise de lege) la retragerea din societate.
Prin împuternicirea dată cabinetului individual de avocat din 30 noiembrie 2006, reclamanţii Lefter au mandatat avocatul să ia orice decizie privind ordinea de zi stabilită în convocare ( fila 48 dosar fond).
Procesul verbal al A.G.E.A. din 4 decembrie 2006 a constatat ordinea de zi ca fiind: discutarea lipsei sediului social, mutarea societăţii, posibilitatea continuării sau nu a societăţii şi discutarea posibilităţi cesionării de către asociaţii Lefter a părţilor sociale deţinute de aceştia.
In raport de această ordine de zi şi de mandatul avocatului, instanţele au respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Mandatul avocatului a fost depăşit pe de o parte, iar pe de altă parte procesul verbal al A.G.E.A. nu hotărăşte asupra retragerii din societate a asociaţilor L. ci numai asupra posibilităţii ca oricare asociat să fie abilitat să solicite dizolvarea sau lichidarea SC E.F.G. SRL (fila 46 dosar fond).
Astfel, nu se poate susţine pertinent că hotărârea A.G.E.A. nu a fost atacată, întrucât aceasta nu a stabilit retragerea vreunui asociat din societate; şi nici nu au fost îndeplinite condiţiile art. 226 lit. b) din Legea nr. 31/1990, întrucât mandatul avocatului a fost exercitat dincolo de împuternicirea acordată.
Critica relativă la nepronunţarea asupra cererii reconvenţionale este nefondată, tribunalul prin sentinţa nr. 996/2008 respingând atât acţiunea cât şi cererea reconvenţională şi acţiunea conexă. Instanţele de fond nu au respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională, ci ca nefondată, considerând că nu s-a făcut dovada manifestării exprese de voinţă a asociaţilor de a se retrage din societate. în această măsură, instanţele nu mai puteau analiza capetele de cerere adiacente referitoare la structura participării la capătul social şi stabilirea drepturilor la beneficii şi a prevederilor societăţii.
In privinţa acţiunii conexe, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au motivat în conformitate cu prevederile legale, limitele în care se poate cere excluderea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată, neînţelegerile grave conducând la dizolvarea societăţi, nu la excluderea asociaţilor.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 recursul reclamanţilor L.E.V. şi L.A. va fi anulat ca netimbrat ir în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul pârâţilor reclamanţi H.E.F. şi H.A. împotriva aceleiaşi decizii - nr. 94/2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanţii L.A., L.E.V. împotriva deciziei nr. 94 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul pârâţilor H.E.F., H.A. declarat împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 85/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1292/2010. Comercial → |
|---|
