ICCJ. Decizia nr. 839/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 839/2010
Dosar nr. 2783/99/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2386 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Iaşi, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC V.T. SRL în contradictor cu pârâta SC R.C. SRL pe care în consecinţă a obligat-o să sisteze lucrările efectuate la imobilul situat în Iaşi, imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică din 2004 şi să-l lase reclamantei în deplină proprietate, dispunând evacuarea pârâtei din acest imobil. Prin aceiaşi sentinţă a respins acţiunea faţă de pârâtele SC W.C.G. SRL, SC D.D. SRL şi SC I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 480 C. civ. la probele administrate în cauză.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 69 din 9 iulie 2009 a respins apelul formulat de pârâta SC R.C. SRL şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de A.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Cu privire la apelul pârâtei, instanţa de apel a înlăturat criticile apelantei cu privire la analizarea probatoriilor reţinând că în raport de acestea apelanta nu-şi justifică titlul locativ asupra terenului aflat în litigiu, că instanţa de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamanta solicitând expres evacuarea pârâtei din imobil şi că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată se justifică în raport de soluţia instanţei pe fondul acţiunii.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC R.C. SRL invocând în drept prevederile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltare arătând că:
- instanţele au procedat la împroprietărirea reclamantei cu un imobil proprietatea sa fapt ce rezultă din contractul de vânzare – cumpărare şi din schiţa cadastrală aferentă;
- greşit s-a apreciat în condiţiile date ca inutilă efectuarea unei expertize de specialitate cu care să facă dovada suprafeţei de teren rămasă în proprietatea sa;
- pentru constatarea rezoluţiunii contractului de vânzare - cumpărare nu este necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti faţă de existenţa unei adrese de denunţare a respectivului contract care exprimă voinţa neechivocă a cumpărătoarei de a nu efectua plata, adresă care va fi luată în considerare la soluţionarea dosarului penal nr. 375/P/2004 al D.I.I.C.O.T.
Înalta Curte verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. constată că aceasta nu îndeplineşte condiţia legală a existenţei motivelor de nelegalitate.
Astfel, după cum se observă din istoricul redat, dezvoltarea în fapt a criticilor formulate se raportează la temeinicia hotărârii atacate din perspectiva stabilirii situaţiei de fapt pe baza probelor administrate, invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. fiind evident formală.
Cum potrivit art. 304 C. proc. civ., controlul instanţei de recurs este limitat numai la nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constatând că cererea de recurs prin dezvoltarea criticilor sale nu conţine motive de nelegalitate ci de netemeinicie, va face aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs, astfel promovate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC R.C. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 69 din 9 iulie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 816/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 841/2010. Comercial → |
|---|
