ICCJ. Decizia nr. 923/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 923/2010
Dosar nr. 9574/1/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 6 iunie 2007, reclamanta SC M.G. SRL Buzău a chemat în judecată pe pârâţii: B.R.M., terminal Prahova, SC F.E.S.S.M.N. SA, Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. nr. 6 din 27 martie 2007 a directorului executiv a B.R.M., terminal Prahova, solicitând instanţei să dispună:
- Anularea hotărârii nr. 1 din 27 martie 2007 adoptată de comisia de evaluare constituită conform deciziei nr. 6 din 27 martie 2007, a directorului executiv al primului pârât, în cadrul procedurii din 2007, în baza căreia s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziţie de serviciu de pază în favoarea SC D.S. SRL;
- Recunoaşterea SC M.G. SRL Buzău, drept câştigătoare a procedurii pe atribuire a Contractului de achiziţie de servicii de pază şi protecţie pentru obiectivele A.I.S.E. – S.D.F.E.E.E. Buzău, la un tarif de 5,20 lei/oră/agent, fără T.V.A., oferit de reclamantă;
- Obligarea pârâţilor, în solidar la repararea pagubei ce a fost făcută reclamantei prin actele emise.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2007, reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul că a precizat pretenţiile sale reprezentând prejudiciu cauzat de pârâte la suma de 48.000 lei, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adiţional încheiat de pârâtă cu privire la monitorizarea sistemelor de alarmă şi intervenţie rapidă la obiective.
La data de 31 ianuarie 2008 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât şi a SC D.S. SRL deoarece actele a căror nulitate se solicită vizează societatea menţionată.
Prin sentinţa comercială nr. 261 din 5 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 4028/114/2007 al Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC M.G. SRL.
Împotriva sentinţei evocate a formulat apel reclamanta SC M.G. SRL.
Prin Decizia comercială nr. 140 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.G. SRL în contradictoriu cu pârâţii B.R.M., terminal Prahova, SC F.E.S.S.M.N. SA şi Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. nr. 6 din 27 martie 2007 şi SC D.S. SRL.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că prin Hotărârea nr. 1 din 23 martie 2007, emisă în vederea atribuirii contractului de achiziţie, servicii de pază şi protecţie pentru obiective A.I.S.E./S.D.F.E.E.E. Buzău, s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziţii, de servicii şi protecţie pentru obiective a A.I.S.E./S.D.F.E.E.E. Buzău, SC D.S. SRL la un tarif de 4,85 lei/oră/agent plus T.V.A. în limita valorii de 200.000 lei plus T.V.A.
Din documentaţia procedurii de cerere de ofertă precum şi din fişa de date a achiziţiei, nu rezultă că participanţilor la procedura de achiziţie le era impusă prezentarea documentelor emise de organisme acreditate care confirma certificarea sistemului de management al calităţii de prestator, conform SR EN ISD 9001 – 2001.
Firma câştigătoare SC D.S. SRL pentru a respecta completările impuse de organizatorul licitaţiei, a prezentat un document emis de către un organism de certificare acreditat ce confirma deţinerea certificatului în vederea certificării sistemului de management al calităţii, aşa cum rezultă din rezoluţia din 2 aprilie 2007 a B.R.M., terminal Prahova.
Decizia nr. 6 din 27 martie 2007 de constituire a comisiei de evaluare a fost semnată de directorul executiv al B.R.M. Aceeaşi persoană a semnat şi răspunsul la contestaţia formulată împotriva hotărârii comisiei de evaluare întrucât, este preşedintele Comisiei de Evaluare şi directorul executiv al B.R.M., terminalul Prahova.
Reţinându-se că hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 prin care s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziţii de servicii de pază şi protecţie, în favoarea SC D.S. SRL, este legală şi temeinică, nici pretinsul prejudiciu invocat de apelanta reclamantă nu a fost justificat atâta timp cât actul administrativ atacat a fost valabil întocmit şi emis.
Împotriva deciziei nr. 140/2008 a declarat recurs reclamanta SC M.G. SRL, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia comercială sub nr. 4028/114/2007.
Prin încheierea nr. 592 din 25 februarie 2009, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, cauza fiind trimisă secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 şi obiectul cauzei – contractele de achiziţie publică fiind acte administrative.
Recursul a fost înregistrat pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 32204/1/2009, iar prin încheierea nr. 4628 din 27 octombrie 2009, s-a dispus scoaterea de pe rolul secţiei civile şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cauza fiind înregistrată pe rolul acestei secţii sub nr. 9579/1/2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se să reţină că SC D.S. SRL a îndeplinit condiţiile necesare câştigării contractului de achiziţie prin depunerea unui document emis de organisme acreditate.
Instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât fişa de date a achiziţiei a fost completată de ordonator şi organizator prin nota din 22 martie 2007, fiind introduse patru condiţii suplimentare obligatorii pe care trebuia să le îndeplinească ofertanţii, între acestea aflându-se şi aceea de depunere documente emise de organisme acreditate care să confirme certificarea sistemului de management al calităţii la prestator, conform SR EN ISO 9011:2001.
Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât a fost încălcat principiul imparţialităţii în procedura de licitaţie prin validarea hotărârii Comisiei de Evaluare.
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În subsidiar, solicită, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar Decizia atacată cuprinde motive de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei hotărâri sau între aceasta şi dispozitiv, context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea deciziei atacate.
Decizia instanţei de apel respectă şi exigenţele art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţa să examineze în mod real problemele esenţiale ce i-au fost supuse şi să răspundă argumentelor invocate. Ambele instanţe au motivat „hotărârile pronunţate, instanţa de apel analizând fiecare motiv de apel invocat argumentând pe larg motivele pentru care a apreciat că firma câştigătoare SC D.S. SRL a respectat completările impuse de organizatorul licitaţiei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii, ori înţelesul lui, instanţa de apel prin interpretarea greşită dată acestuia, îi alterează, în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurenta SC M.G. SRL, invocând acest motiv, l-a asociat greşitei interpretări a probelor, care constituie o chestiune de fapt ce nu justifică invocarea acestui motiv de recurs.
Se reţine că instanţa de apel a dat o corectă interpretare şi a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, respectiv Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri şi regulamentul B.R.M. pentru încheierea contractelor de achiziţie de produse, servicii sau lucrări.
Este adevărat că fişa de date a achiziţiei a fost completată de intimata pârâtă în calitate de organizator cu nota din 22 martie 2007 prin care au fost prevăzute condiţii suplimentare pe care trebuia să le îndeplinească ofertanţii, între acestea aflându-se şi aceea de depunere de „documente emise de organisme acreditate care confirmă certificarea sistemului de management al calităţii de prestator, conform SR EN ISD 9001 – 2001" dar din hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 rezultă că a fost desemnată câştigătoare SC D.S. SRL care a îndeplinit condiţiile impuse alături de SC M.G. SRL, E.S., PSV T.S. dar în plus de acestea a oferit tariful ce se încadrează în plafonul maxim acceptat de către ordonator pentru achiziţie.
Din rezoluţia din 2 aprilie 2007 rezultă că intimata SC D.S. SRL a prezentat un document emis de către un organism de certificare acreditat, document ce confirma „deţinerea contractului de certificare în vederea certificării Sistemului de Management al calităţii SR EN ISD 9001 – 2001".
Nu se poate susţine că au fost nesocotite condiţiile impuse pentru desfăşurarea licitaţiei întrucât din documentaţia anexată precum şi nota din 2007 nu rezultă o restricţionare a ofertanţilor aflaţi în curs de implementare a certificării sistemului de management al calităţii SR EN ISD 9001 – 2001 aspect reţinut corect de instanţa de apel.
Recurenta arată că unul dintre ofertanţi a fost descalificat pentru neîndeplinirea condiţiei privind documente emise de organisme acreditate, care confirmă certificarea sistemului de management al calităţii la prestator dar din hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 rezultă că SC G.T. a fost descalificată pentru că nu a îndeplinit cerinţa referitoare la prezentarea certificatului de atestare fiscală privind plata impozitelor şi taxelor la zi către bugetul de stat; nu a prezentat certificatul de atestare fiscală privind plata impozitelor şi taxelor la zi către bugetul local şi nu a prezentat documentele conform SR EN ISD 9001 – 2001 situaţie ce nu poate fi comparată cu ceilalţi ofertanţi admişi de Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. din 27 martie 2007.
Nici incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în cauză, respectiv nerespectarea art. 3 din regulamentul B.R.M. încălcându-se astfel principiul imparţialităţii cum greşit consideră recurenta, pentru prima dată în această cale de atac, cu nesocotirea cerinţelor art. 291 alin. (1) respectiv cele prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii legale aplicabile şi în recurs faţă de dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. Este inadmisibilă critica vizând încălcarea principiului imparţialităţii prin raportare la art. 3 din Regulamentul B.R.M., întrucât este formulată omisso medio, fără să fie constituit motiv de apel.
Ca urmare, nepunând în discuţia instanţei de apel încălcarea dispoziţiilor art. 3 din regulamentul B.M.R. respectiv principiul imparţialităţii în procedura de licitaţie, instanţa de apel nu a analizat fondul cauzei sub acest aspect, astfel că această critică nu poate fi invocată pentru prima dată pe calea recursului.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.G. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 140 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 107/2010. Comercial → |
|---|
