ICCJ. Decizia nr. 940/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 940/2010
Dosar nr. 2978/91/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.R.C. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a chemat în judecată pe pârâtul J.S. şi pe SC P.L. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului constitutiv al SC P.L. SRL din 1 iulie 2008 autentificat din 1 iulie 2008 la BNP D.G. şi hotărârii A.G.A. a SC P.L. SRL din 1 iulie 2008 iar în subsidiar rezoluţiunea cesiunii părţilor sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 20 martie 2009, Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, a admis acţiunea reclamantului Z.R.C. şi a anulat actul adiţional la actul constitutiv al SC P.L. SRL Focşani din 1 iulie 2008, autentificat la BNP D.G. din 1 iulie 2008 precum şi hotărârea asociat unic din 1 iulie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamantul a fost indus în eroare cu privire la natura actelor pe care le-a semnat la notariat la data de 1 iulie 2008, din moment ce i s-a prezentat spre semnare şi s-a autentificat actul adiţional în care părţile sunt indicate la finalul actului, a fiind asociaţi, menţiune ce a fost consemnată cu caractere mai mari decât conţinutul actului propriu – zis.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 52/A din 26 iunie 2009 a respins apelul pârâtului J.S. ca nefondat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că menţiunea „asociaţi" din partea finală a actului adiţional la actul constitutiv al SC P.L. SRL din 1 iulie 2008 este în totală contradicţie cu conţinutul actului, astfel că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii pârâtul J.S. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. prin care solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei de fond şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii ca nefondată.
În recursul său, pârâtul a relevat situaţia de fapt, criticând Decizia recurată că este netemeinică şi nelegală întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 969 C. civ. A mai susţinut că instanţa de apel, cât şi prima instanţă au anulat hotărârea asociatului unic fără a se face vreo menţiune cu privire la faptul că aceasta a fost redactată conform prevederilor Legii nr. 31/1990.
Recurentul consideră că anularea actului adiţional are la bază o hotărâre a cărei anulare nu putea fi solicitată pe calea unei acţiuni în anulare de drept comun, prin nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, constată că prezentul recurs este fondat pentru considerentele ce urmează:
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
În cauză, se constată că instanţa de apel a respins apelul pârâtului, pe care însă nu l-a motivat în fapt şi în drept, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Prin urmare, instanţa de apel nu a indicat în considerente situaţia de fapt şi încadrarea ei în temeiul juridic incident cauzei, fapt pentru care a pronunţat soluţia de respingere a apelului pârâtului, ceea ce echivalează cu o nemotivare a deciziei, situaţie în raport de care Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este întemeiat.
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul, să caseze Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul J.S. împotriva deciziei nr. 52/A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, ca nefondat.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 90/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Comercial → |
|---|
