ICCJ. Decizia nr. 952/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 952/2010
Dosar nr. 606/1/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 222/CA din 28 mai 2009 Tribunalul Neamţ, a respins acţiunea civilă în constatare formulată de reclamanta SC C.P.P.P. SA în contradictoriu cu Primăria oraşului Roznov, judeţul Neamţ.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin acţiune reclamata a solicitat să i se recunoască calitatea de unitate de învăţământ preuniversitar justificând interesul prin refuzul pârâtului de a o scuti de plata impozitelor fiscale. Instanţa reţine că reclamata a avut deschisă acţiunea în realizarea dreptului pe care a şi exercitat-o, aceasta fiind soluţionată irevocabil - cele statuate prin Decizia civilă nr. 20/2009 a Curţii de Apel Bacău negând dreptul solicitat a fi recunoscut, în favoarea reclamantei prin prezenta cerere. Faţă de acestea, în contextul art. 111 teza finală C. proc. civ. s-a apreciat că acţiunea reclamantei nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C.P.P.P. SA şi prin Decizia civilă nr. 78 din 20 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că apelanta a precizat în acţiune că interesul de a formula o astfel de cerere constă în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti pe care să o opună organelor fiscale şi în temeiul căreia să beneficieze de scutiri de la plata impozitelor pe terenuri şi clădiri şi că instanţa de fond a reţinut în mod corect că o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât art. 111 C. proc. civ. condiţionează formularea acţiunii în constatare de inexistenţa unei acţiuni în realizare.
S-a mai reţinut că apelanta a exercitat acţiunea în realizarea dreptului, a formulat aceleaşi apărări în contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere, iar instanţele investite cu cererea în realizarea dreptului au reţinut cu putere de lucru judecat că apelanta este o societate comercială şi nu o instituţie de învăţământ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.P.P.P. SA solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii de fond şi deciziei civile pronunţată în apel ca fiind netemeinice şi rejudecând cauza să se constate că SC C.P.P.P. SA are ca obiect de activitate învăţământul preuniversitar.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut, în esenţă, că a solicitat instanţei de judecată să constate că activitatea SC C.P.P.P. SA este învăţământ preuniversitar aşa cum este definit de Legea nr. 84/1995 – art. 15 pct. 4, 5 alin. c) şi pct. 6; că în cadrul centrului se desfăşoară numai activităţi de învăţământ secundar „profesional şi postliceal" pentru adulţi; că prin HG nr. 306 din 5 iunie 1992 a luat fiinţă SC C.P.P.P. SA Roznov având ca obiect de activitate „Învăţământ secundar, tehnic sau profesional"; că activitatea de învăţământ a reclamantei este reglementată de Legea învăţământului nr. 84/1995 şi OG nr. 102/1998; că art. 2 din Ordinul nr. 5204/2002 al M.E.C. precizează că pregătirea profesională care se regăseşte în totalitate în activitatea recurentei „se asigură prin învăţământul preuniversitar"; că în ce priveşte Decizia nr. 20/2009 a Curţii de Apel Bacău invocată de instanţa de fond, obiectul acţiunii şi probele sunt diferite.
Recurenta şi-a precizat şi completat recursul invocând prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa competentă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut, în esenţă, că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială revenind în judecarea acestui litigiu de drept comun judecătoriei; că hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 1201 C. civ., cauza judecată prin Decizia civilă nr. 20/2009 de către Curtea de Apel Bacău neputând fi considerată o acţiune în realizare care să împiedice exercitarea prezentei acţiuni în constatare; că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat sensul acţiunii reclamantei dintr-o acţiune în constatare, într-o acţiune în contencios administrativ; că hotărârile nu sunt motivate în drept şi nu sunt justificate pe nici un text legal din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, şi conţin motive străine de natura pricinii prin raportare la Decizia nr. 20/2009 a Curţii de Apel Bacău.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit.
Natura litigiului este determinantă în stabilirea competenţei materiale sau de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti.
În speţă reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Natura cererii de chemare în judecată, în raport de temeiul de drept invocat şi de calitatea reclamantei care este o societate comercială, este comercială, astfel că soluţionarea cauzei este de competenţa instanţelor comerciale conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. care prevăd că procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă.
Cauza a fost soluţionată la fond şi în apel de instanţe comerciale în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a), astfel că nu se poate reţine încălcarea normelor de competenţă materiale de către cele două instanţe.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei, respectându-se astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Se reţine că Decizia atacată nu cuprinde motive străine de natura pricinii, considerentele ei raportându-se în mod corect la motivul invocat de reclamantă prin cererea de apel cu privire la Decizia nr. 20/2009 a Curţii de Apel Bacău.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut atâta vreme cât cererea formulată a avut un obiect strict determinat, în constatare, iar instanţa a soluţionat cererea cu care a fost investită şi nu o cerere în contencios administrativ, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 nu este fondat.
Art. 111 C. proc. civ., derogând de la dreptul comun în materie, adică art. 109 C. proc. civ., care consacră acţiunea în realizare, prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei unui drept, acţiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Textul instituie caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil atunci când s-a încălcat un drept restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acţiunii în realizare.
Recurenta prin acţiune a precizat că interesul de a formula o astfel de cerere în constatare constă în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti pe care să o opună organelor fiscale şi în temeiul căreia să beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri şi clădiri.
Instanţele au reţinut corect că cererea în constatare nu poate fi primită întrucât reclamanta a avut deschisă acţiunea în realizarea dreptului - aceasta fiind soluţionată prin sentinţa nr. 89/2008 a Tribunalului Neamţ rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 20/2009 a Curţii de Apel Bacău - şi în cadrul căreia a formulat aceleaşi apărări, hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte dreptul solicitat a fi recunoscut în favoarea reclamantei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.P.P.P. SA Roznov împotriva deciziei nr. 78 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 959/2010. Comercial → |
|---|
