ICCJ. Decizia nr. 942/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 942/2010
Dosar nr. 16794/3/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12835 din 25 noiembrie 2005 pronunţată de Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. 16794/3/2008 a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC Q.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P.S.H. SRL şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare preforme PET încheiat la 16 octombrie 2007 din culpa pârâtei.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile contractuale ce-i reveneau din contractul încheiat cu reclamanta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC P.S.H. SRL şi prin Decizia comercială nr. 258 din 26 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că reclamanta a notificat pârâta cu privire la viciile mărfii, iar aceasta nu le-a remediat, deşi avea această obligaţie în conformitate cu Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora; că apelanta prin motivele de apel face referire la concluziile raportului de expertiză, ceea ce constituie o dovadă că aceasta cunoaşte conţinutul acestei expertize; că Tribunalul şi-a motivat soluţia având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, faptul că vânzătoarea pârâtă a garantat calitatea produselor livrate conform declaraţiei de conformitate din 16 octombrie 2007 şi nu numai pe raportul de expertiză întocmit în cauză; că nu se poate reţine că sentinţa atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor; că apelanta - pârâtă a rămas în pasivitate; că deşi legal citată nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordate de instanţa de fond, nu a formulat întâmpinare şi nici probe în apărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.S.H. SRL Slobozia, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea recursului şi casarea hotărârii, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii şi pe fond respingerea cererii ca nefondată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa trebuia să observe că, în fapt, pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în sensul că a livrat marfa, a dat garanţia calităţii sale, dar reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului; că numeroasele notificări sunt în fapt, aceeaşi adresă din 20 martie 2008, pusă la poştă în zile succesive; că în notificare nu există niciun document care să dea caracter de obiectivitate susţinerilor reclamantei - intimate; că pârâta a fost de bună credinţă; că în conformitate cu art. 1324 C. civ. a predat marfa în starea în care s-a aflat în momentul vânzării, stare de care reclamanta avea cunoştinţă, pentru că altfel nu solicita livrarea mărfii; că în aceeaşi perioadă s-a livrat marfă din acelaşi lot şi altor societăţi care nu au avut reclamaţii; că instanţa de fond a greşit necomunicând societăţii pârâte un exemplar al raportului de expertiză pentru a lua cunoştinţă despre conţinutul său şi a formula eventuale obiecţiuni; că proba cu interogatoriu este numai una din probe, nu însă şi una care să fie determinantă pentru cauza de faţă; că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre superficială, neaplecându-se asupra fondului dedus judecăţii, aspect care se asimilează nemotivării, cu consecinţa aplicării art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.; că instanţa a încălcat principiul caracterului devolutiv al apelului; că pe rolul Tribunalului Bucureşti este înregistrat dosarul nr. 9322/3/2008 având drept obiect insolvenţa debitoarei SC Q.P. SRL.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa de fond nu avea obligaţia de a comunica pârâtei un exemplar al raportului de expertiză.
În vederea efectuării acesteia expertul a citat părţile conform art. 208 C. proc. civ., dând posibilitatea acestora să fie prezente şi să dea toate lămuririle necesare, în vederea garantării dreptului la apărare.
În speţă, se constată că dovada legalei citări a părţilor a fost anexată lucrării de expertiză, că pârâta a rămas în pasivitate neprezentându-se la locul efectuării expertizei şi că deşi a fost legal citată nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate de instanţa de fond pentru a invoca vreo neregularitate a actului de procedură, care se acoperă dacă nu a fost invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat şi înainte de a pune concluzii în fond (art. 108 C. proc. civ.).
În cauză procedura insolvenţei s-a dispus împotriva reclamantei, nu pârâtei, împrejurare care nu este de natură a schimba soluţia pronunţată.
Reclamanta a câştigat procesul astfel încât neputând invoca vreo vătămare, nu putea justifica nici interesul invocării acestei excepţii.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă din analiza criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, dezvoltarea în fapt nepermiţând încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate criticile apelantei oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanţa de apel examinând apelul pe fond în limita criticilor formulate prin acesta, cu respectarea prevederilor art. 295 C. proc. civ.
Deşi recurenta a invocat afectarea hotărârii de existenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reţinerea greşită a situaţiei de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-şi găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.
Din acest punct de vedere, criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
Reţinând culpa pârâtei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi legale, instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 1020 şi urm. C. civ., nefiind aplicabil motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.S.H. SRL Slobozia împotriva deciziei nr. 258 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 938/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Comercial → |
|---|
