ICCJ. Decizia nr. 938/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 938/2010
Dosar nr. 511/110/2008
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 10 octombrie 2008, Tribunalul Bacău a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind opoziţia la înscrierea de menţiuni în registrul comerţului a hotărârii generale extraordinare din data de 14 ianuarie 2008 a SCM U. Buhuşi şi a respins ca atare acest capăt de cerere.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii I.M., C.I., C.N., C.M., M.G., A.R., Z.E. împotriva pârâtei SCM U. Buhuşi.
A anulat hotărârea adunării generale extraordinare din 14 ianuarie 2008 a SCM U. Buhuşi.
A dispus ca hotărârea irevocabilă de anulare să fie menţionată în Registrul Comerţului şi publicată în M. Of. al României, Partea a VII-a.
A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 1.229,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind opoziţia la înscrierea de menţiuni în Registrul Comerţului a hotărârii adunării generale extraordinare din data de 14 ianuarie 2008, instanţa a admis-o, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 1/2005.
Din analiza convocatorului adunării generale extraordinare a membrilor cooperatori pentru data de 14 ianuarie 2008 cu raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (6) şi (7) din Actul constitutiv şi art. 34 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 1/2005, instanţa a constatat că acesta nu a fost întocmit conform dispoziţiilor legale menţionate, în sensul că la pct. 2 din convocator nu s-a specificat ce articole din actul constitutiv urmau să fie modificate şi nici nu s-a publicat textul integral al propunerilor de modificare a art. 48 alin. (8), art. 39 alin. (2) şi art. 38 alin. (3) din actul constitutiv al societăţii pentru a se lua la cunoştinţă de conţinutul acestora.
În ce priveşte textul art. 38 alin. (3), aşa cum a fost modificat prin hotărârea din data de 14 ianuarie 2008, în sensul că, societatea cooperativă este angajată legal în operaţiunile financiare şi patrimoniale prin semnătura preşedintelui, sub controlul membrilor consiliului de administraţie, s-a reţinut că încalcă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1999, modificată prin Legea nr. 259/2007.
De asemenea, angajarea societăţii în operaţiuni financiar-contabile numai de către preşedinte, fără participarea contabilului şef, în persoana reclamantei C.V., este nelegală şi pentru faptul că aceasta are calitatea de membru de drept al consiliului de administraţie, calitate din care nu a fost demisă, nici revocată, iar între reclamantă şi SCM U. Buhuşi, s-a încheiat contractul de administrare şi gestionare a patrimoniului din 23 mai 2000 pe o perioadă de patru ani, care prevede expres atribuţii de reprezentare a societăţii.
Instanţa a mai reţinut că reclamanta C.V. a fost reinvestită în funcţia de contabil şef prin Decizia nr. 17 din 17 aprilie 2006, în baza art. 38 alin. (3) din Statut şi hotărârii adunării generale din 14 aprilie 2006 pentru un mandat de 4 ani, şi nici preşedintele societăţii şi nici un alt membru al consiliului de administraţie nu au studii superioare economice pentru a angaja legal societatea în operaţiuni financiare şi patrimoniale.
Referitor la modificarea art. 48 alin. (8) din actul constitutiv cu privire la reducerea valorii minime obligatorii a aporturilor individuale de la 700 lei la 260 lei, instanţa a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 47 alin. (1) din actul constitutiv şi art. 73 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2005, deoarece această măsură nu a fost motivată şi justificată, aşa după cum rezultă din procesul-verbal de şedinţă din data de 14 ianuarie 2008, precum şi din actele depuse de către pârâtă.
Cu privire la art. 3 din hotărâre, analizând procesul - verbal din această dată, s-a reţinut că nu s-a dat cuvântul celor 7 membri cooperatori, care au solicitat divizarea, de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la această solicitare.
În ce priveşte cvorumul cu care a fost adoptată hotărârea din data de 14 ianuarie 2008, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Actul constitutiv, şi art. 36 alin. (1) teza finală din Legea nr. 1/2005, adunarea generală extraordinară este legal constituită în prezenţa a trei pătrimi din numărul membrilor cooperatori şi poate lua hotărâri valabile cu majoritatea voturilor membrilor cooperatori prezenţi.
Ori, din probele administrate a rezultat că din totalul membrilor cooperatori înregistraţi la data de 14 ianuarie 2008 (24 membri) au fost prezenţi la adunarea generală extraordinară un număr de 23 de membri, situaţie în care hotărârea adunării ca să fie valabilă trebuia luată cu majoritatea voturilor membrilor cooperatori prezenţi, ori hotărârea în discuţie a fost luată cu votul favorabil a 11 membrii cooperatori prezenţi, 7 votând împotrivă, iar 5 s-au abţinut.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a declarat apel SCM U. Buhuşi şi prin Decizia nr. 7/CC din 30 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că nu au fost îndeplinite condiţiile de formă şi fond privind adunarea generală extraordinară; că apelanta face susţineri fără a le proba şi contravin chiar actelor pe care le-a întocmit; astfel, la dosar se află depus convocatorul din care rezultă faptul că nu s-au specificat ce articole din actul constitutiv urmau a fi modificate şi nici nu a fost publicat textul integral al propunerilor de modificare; că nu s-a făcut nicio confuzie de către instanţa de fond între capital şi valoarea nominală a contribuţiei membrilor atâta timp cât capitalul social este constituit şi din aportul individual al acestor membri, astfel că această reducere trebuia motivată; că pentru a fi legală hotărârea, trebuia un procent de 11,5, care nu a fost realizat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SCM U. Buhuşi, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi pe fond respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală activă să atace hotărârea adunării generale extraordinare deoarece au votat favorabil toate hotărârile de pe ordinea de zi a adunării; că, convocatorul îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 15 alin. (6) din actul constitutiv, cât şi dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005; că instanţa nu a studiat dispoziţiile art. 26 alin. (5) teza a II-a din Actul constitutiv în sensul că în consiliul de administraţie poate fi ales şi contabilul şef; că s-a făcut o confuzie între art. 47 alin. (1) şi (2) din Actul constitutiv, ce stabileşte cele trei condiţii pentru reducerea capitalului social al societăţii şi art. 48 ce stabileşte valoarea minimă, obligatorie, a aportului individual a membrului cooperator la capitalul social al societăţii; că această decizie de reducere a aportului individual nu trebuia motivată şi justificată; că fiind vorba de „majoritatea voturilor membrilor cooperatori prezenţi", erau necesare un număr de 12 voturi pentru a exista majoritate din totalul de 23 membri prezenţi; că admiţându-se în parte acţiunea instanţa era obligată să acorde reclamanţilor numai partea din cheltuielile de judecată corespunzătoare pretenţiilor admise şi ca atare instanţa trebuia să oblige doar la jumătate din suma de 1.229 lei şi că greşit în apel s-a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 714 lei.
Intimaţii C.I., C.N., C.M., M.G., A.R., Z.E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 hotărârile adunărilor generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.
Astfel, calitate procesuală activă în astfel de acţiuni o pot avea membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.
În speţă din procesul - verbal al adunării generale extraordinare din 14 ianuarie 2008 nu rezultă care dintre membrii cooperatori prezenţi la adunarea generală au votat pentru sau împotrivă, situaţie în care nu se poate concluziona că reclamanţii în calitatea lor de membrii cooperatori şi participanţi la adunarea generală au votat în favoarea hotărârii.
Ca atare, excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de recurentă în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Actul constitutiv şi art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 nu poate fi primită.
Instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor Legii nr. 1/2005 şi prevederilor actului constitutiv constatând nulitatea absolută a adunării generale extraordinare din 14 ianuarie 2008 ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de formă şi fond prevăzute de Legea nr. 1/2005 şi Actul constitutiv.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că nu au fost respectate prevederile art. 15 alin. (6) din actul constitutiv şi art. 34 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 1/2005 în condiţiile în care în convocator nu s-a specificat ce articole din actul constitutiv urmau să fie modificate şi nici nu a fost publicat textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv.
În ce priveşte art. 38 alin. (3) din Actul constitutiv aşa cum a fost modificat prin hotărârea din 14 ianuarie 2008 s-a reţinut corect că încalcă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, modificată şi completată.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de apel că nu s-a făcut nicio confuzie de către instanţa de fond între art. 48 din actul constitutiv şi art. 47 din acelaşi act constitutiv.
Interpretând aceste texte de lege, precum şi dispoziţiile art. 44 pct. 2 instanţele au constatat corect că această măsură de reducere a valorii minime obligatorie a aporturilor individuale de la 700 lei la 260 lei trebuia motivată.
De asemenea, în speţă nu a fost îndeplinit nici cvorumul necesar pentru adoptarea unei hotărâri legale de către adunarea generală extraordinară a membrilor cooperatori care trebuia să fie luată cu majoritatea voturilor membrilor cooperatori prezenţi, încălcându-se prevederile art. 17 din Actul constitutiv şi art. 36 din Legea nr. 1/2005.
Critica ce vizează aplicarea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ. a fost formulată pentru prima dată în recurs, astfel că această critică nu poate fi analizată în recurs omisso medio.
Instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ. reţinând culpa procesuală a apelantei şi a obligat-o la 714 lei cheltuieli de judecată.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta - pârâtă la 1.190 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SCM U. Buhuşi împotriva deciziei nr. 7/CC din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă SCM U. Buhuşi la suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 936/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 942/2010. Comercial → |
|---|
