ICCJ. Decizia nr. 960/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 960/2010
Dosar nr. 4622/85/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa nr. 1142 din 8 iulie 2008, Tribunalul Sibiu, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I. SRL în contradictor cu pârâţii A.V.A.S., SC B. SA, SC I.C. SA şi SIF T. SA, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului de cesiune încheiat între A.V.A.S. şi SIF T. SA, a contractului de vânzare - cumpărare dintre pârâţii SIF T. SA şi pârâta SC B. SA, a contractului de vânzare - cumpărare dintre SIF T. SA şi Ş.C., a contractului de cesiune dintre SC I.C. SA şi Ş.C., cu restabilirea situaţiei anterioare.
În fond după desfiinţare, Tribunalul, conform recomandărilor din Decizia de trimitere, a analizat acţiunea pe fond, dar numai în raport cu unele din motivele de nulitate absolută invocate şi anume încălcarea dispoziţiilor legale privind cota de 30% din capitalul social al SC I.C. SA prin actul de cesiune din 1 septembrie 1997 şi încălcarea condiţiilor de formă prevăzute de lege în cazul regularizării, din perspectiva actelor normative incidente în cauză apreciind, că:
- în raport de prevederile art. 361 din HG nr. 476/1991 pentru completarea Normelor Metodologice privind procedura schimbului carnetelor cu certificate de proprietate şi/sau cupoane de privatizare contra acţiuni la societăţile comerciale cu capital de stat care se privatizează în baza Legii nr. 55/1995, aprobate prin HG nr. 749/1995, SC I.C. SA divizată din SC A. SA urmează acelaşi regim de privatizare cu aceasta, cota de capital social destinată privatizării fiind de 60% din cota deţinută de F.P.S.;
- actul de cesiune dintre F.P.S. şi SIF T. SA s-a încheiat pe baza protocolului încheiat la 15 decembrie 1998 cu respectarea art. 7 lit. b) din HG nr. 12/1997;
- potrivit dovezilor administrate nu s-a consumat cota iniţială de capital deţinută, fiind înlăturată susţinerea reclamantei cu privire la depăşirea cotei de 30% în raport de anexa la Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 12/1997;
- prevederile art. 942 şi art. 948 C. civ. ca şi prevederile legale care reglementează procedura de privatizare cu titlu gratuit nu au fost încălcate.
II. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 30 din 8 aprilie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta SC I. SRL, a modificat sentinţa apelată şi a admis acţiunea reclamantei, constatând nulitatea absolută a contractelor de cesiune şi respectiv de vânzare - cumpărare conform celor menţionate în precizarea la acţiune.
Critica apelantei cu privire la interpretarea actelor normative incidente a fost apreciată ca întemeiată de instanţa de apel, aceasta reţinând argumentele care urmează în motivarea deciziei:
- privatizarea prin transfer gratuit către persoanele îndreptăţite se putea face conform art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 în limita cotei de 30% din capitalul social al societăţilor comerciale cu capital de stat; conform art. 3 alin. (3) din aceeaşi lege, în funcţie de cerere schimbul de acţiuni se putea efectua până la limita de 60%;
- F.P.S. a alocat acţiuni ale SC I.C. SA care reprezentau 30% din capitalul social F.P.P. din care persoanele îndreptăţite au subscris 237 acţiuni, rămânând nesubscrisă o cotă de 22%, neînregistrându-se o suprasubscriere care să justifice incidenţa art. 3 alin. (3) din Legea nr. 55/1995;
- conform art. 4, art. 7, art. 8 din HG nr. 12/1997 pârâta SIF T. SA putea opta să păstreze în portofoliu doar pachetul de 436 acţiuni din capitalul social al reclamantei reprezentând 22% rămas neacoperit din capitalul de 30% destinat privatizării în masă;
- activitatea fostului F.P.S. Bucureşti şi fostului F.P.P. contravine normelor imperative iar actul de cesiune a fost încheiat de acestea de conivenţă şi în frauda legii fapt ce antrenează nulitatea absolută a lui şi, pe cale de consecinţă, a actelor subsecvente.
III. În contra deciziei menţionate au declarat recurs pârâtele SIF T. SA, A.V.A.S. Bucureşti, SC B. SA şi pârâtul Ş.C.
IV. Recurenta - pârâtă SIF T. SA a invocat în recursul său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare dezvoltă criticile care urmează:
- art. 3 alin. (3) din Legea nr. 55/1995 a fost greşit aplicat deoarece acesta nu reglementează regimul juridic al regularizării cotelor de capital social ci se referă la cota maximă a schimbului de acţiuni contra carnete de certificate;
- niciun text de lege nu interzice ca în cazul în care nu s-a subscris integral cota deţinută de SIF-uri, acestea să nu păstreze în portofoliu cota de 30% a F.P.S., pct. 3 al anexei din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 12/1997 fiind clare în acest sens;
- instanţa de apel a făcut o greşită trimitere şi aplicare a prevederilor HG nr. 12/1997, SIF-urile puteau să păstreze în portofoliu, în cadrul procesului de regularizare acţiuni în limita cotei destinate transferului cu titlu gratuit, (60%), acţiuni care nu au fost subscrise; procentul de 22% vărsat după subscriere fiind deja în portofoliu SIF şi aceasta putând opta pentru restul de 30% care era gestionat de F.P.S., cota disponibilă era deci de 52%;
- actul de cesiune încheiat de F.P.S. şi SIF T. SA a avut ca obiect un număr de 905 acţiuni aşa încât o eventuală nulitate a actelor subsecvente se putea constata numai în limita acestui număr de acţiuni.
V. Recurenta - pârâtă A.V.A.S. invocă ca motiv de recurs prevederile art. 304.9 C. proc. civ. în cărui dezvoltare arată că:
- actul de cesiune încheiat între F.P.S. şi SIF T. SA a fost un act de regularizare/compensare în baza art. 8 lit. c) teza a II-a din HG nr. 12/1997, dreptul de prioritate la cumpărarea de acţiuni înscris pentru reclamantă în clauza 7.7. din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nefiind operabil în situaţia regularizării prevăzută de lege ci numai dacă ar fi avut loc o vânzare de acţiuni;
- regularizarea/compensarea a operat în baza Legii nr. 133/1996 şi HG nr. 12/1997; F.P.S. cesionând prin compensare cu acţiuni la alte societăţi comerciale cota de 30%, cota de acţiuni deţinută iniţial de SIF T. SA şi alocată distribuirii de cupoane nominative către populaţie fiind tot de 30% din care au fost alocate cu titlu gratuit 237 acţiuni;
- actul de cesiune în speţă nu este lipsit de cauză şi nici nu a fost încheiat în frauda legii aceasta presupunând o deturnare de la scopul în care normele legale au fost edictate.
VI. Recurenta - pârâtă SC B. SA prin cererea formulată nu indică niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar dezvoltarea în fapt se limitează la solicitarea admiterii recursului în sensul modificării în parte a deciziei atacate sub aspectul constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 22 decembrie 1998 şi obligării SIF T. SA la restituirea prestaţiei deja efectuate, împrejurare faţă de care Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs astfel promovate, primind susţinerea recurentei SIF T. SA prin întâmpinarea depusă, în sensul incidenţei textului menţionat în ce priveşte acest recurs.
VII. Recurentul - pârât Ş.C. deşi citat cu menţiunea timbrării recursului pe care l-a declarat, acesta nu a depus la dosar până la termen dovada achitării taxelor de timbru datorate, situaţie în care în sensul solicitării recurentei SIF T. SA prin întâmpinare, va face aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi va anula ca netimbrat recursul astfel declarat.
VIII. Cu privire la recursurile declarate de SIF T. SA şi A.V.A.S.
Examinând global motivele invocate de ambele recurente, a căror dezvoltare se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele care urmează:
1. În cauza de faţă, Tribunalul s-a pronunţat pe fond urmare deciziei nr. 59/A din 7 aprilie 2006 prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, admiţând apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa nr. 1644/2005 a Tribunalului Sibiu şi a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că în mod greşit prima instanţă a făcut aplicarea art. 1201 C. civ. şi a respins acţiunea pe excepţia autorităţii de lucru judecat fără a avea în vedere că reclamanta prin precizarea la acţiune a invocat alte cauze de nulitate absolută a actelor juridice menţionate, fără a mai susţine cauza de nulitate iniţial formulată.
2. Prin precizarea la acţiune, reclamanta a invocat încălcarea prevederilor imperative ale HG nr. 12/1997, HG nr. 127/1997 şi ale OG nr. 37/1997 privind depăşirea cotei de 30% din capitalul social prin regularizarea efectuată, transferul proprietăţii de stat în proprietate privată fiind făcut prin fraudarea legii ca şi caz particular de cauză ilicită.
3. Rejudecând, Tribunalul, în stabilirea situaţiei de fapt, a reţinut că actul de cesiune din 1997 a cărui nulitate s-a solicitat a fost încheiat pe baza protocolului înregistrat la 15 decembrie 1998 şi a listei societăţilor la care societatea de investiţii financiare a optat pentru a deveni acţionar în limita cotei destinate transferului cu titlu gratuit, rămasă disponibilă conform art. 7 lit. b) din HG nr. 12/1997.
Este evident, însă, că actul de cesiune încheiat la 11 august 1997 a precedat protocolul din 15 decembrie 1998, acesta din urmă neputând astfel să-l fundamenteze pe cel dintâi, constatarea tribunalului fiind greşită.
Totodată, instanţa de fond nu a analizat cauza de nulitate invocată prin precizarea la acţiune, constând în frauda la lege ca şi caz particular de cauză ilicită, în exprimarea reclamantei.
4. Apelul reclamantei critică sentinţa tocmai sub aspectul nereţinerii acestei cauze de nulitate cât şi a incidenţei dispoziţiilor imperative cu privire la cota de 30% din capitalul social.
5. Soluţionând apelul instanţa de control devolutiv stabileşte că pârâtele SIF T. SA şi F.P.S. prin conivenţă au încălcat imperativul legal cât priveşte cota de 30% din capitalul social şi au fraudat legea aspecte „dovedite cu prisosinţă", fără a face însă trimitere la vreo dovadă în acest sens, deşi reclamanta - apelantă, nici prin acţiunea precizată şi nici prin motivele de apel, nu a invocat conivenţa frauduloasă pe care instanţa de apel o reţine ca şi cauză determinantă a nulităţii actului de cesiune.
Instanţa de apel nu a analizat însă în concret motivul de nulitate constând în cauza ilicită pe care reclamanta o invocă din perspectiva prevederilor art. 966, art. 968 C. civ., ca încălcare sau deturnare a scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea unor norme imperative, în speţă celor ale privatizării prin raportare la scopul urmărit de părţi şi care a constituit o critică distinctă în apel, relevantă pentru soluţia asupra apelului.
Totodată, deşi actul de cesiune din 11 august 1997 a cărui nulitate se solicită a se constata stipulează că încheierea acestuia s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 55/1995, HGR. nr. 12/1997 şi a „Listelor societăţilor comerciale la care s-a făcut regularizarea portofoliului între F.P.S. şi SIF T. SA", instanţa de apel nu se raportează şi la conţinutul acestor liste care au fundamentat şi validat emiterea actului de cesiune.
Cum pentru verificarea acestor liste şi pentru urmărirea metodologiei la care face referire anexa nr. 4 pct. 3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 12/1997, anexă în care se încadrează societatea reclamantă, la toate societăţile care se încadrează în acest punct, pentru a se observa din perspectiva cauzelor de nulitate invocate de reclamantă dacă acesteia i s-a aplicat o metodologie singulară este necesară efectuarea unei expertize financiare de către un expert în materie de tranzacţii mobiliare, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâta SIF T. SA şi A.V.A.S., va casa Decizia atacată şi în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va trimite cauza pentru rejudecare.
Întrucât Hotărârea nr. 12/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice privind regularizarea cotelor de capital social deţinute de F.P.S. şi de SIF rezultate în urma transformării F.P.P. a fost contrasemnată şi de preşedintele A.N.P. şi cum la momentul adoptării ei era în vigoare Legea nr. 58/1991 care prin art. 63 statua că această agenţie este organul guvernamental responsabil pentru coordonarea, îndrumarea şi controlul procesului de privatizare şi prin art. 64 lit. j) că are ca atribuţie controlul legalităţii actelor juridice încheiate în aplicarea legii privatizării iar Legea nr. 55/1995 prin art. 3 alin. (3) a statuat că A.N.P., împreună cu F.P.S. şi F.P.P. vor emite norme metodologice pentru regularizarea cotelor de capital social deţinute de F.P.S. şi de fiecare F.P.P. şi vor stabili mecanismul, etapele de desfăşurare şi responsabilităţile organelor de resort, expertul ce va fi desemnat, la întocmirea lucrării, urmează să aibă în vedere documentaţia pertinentă cauzei ce s-a elaborat de A.N.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtele SIF T. SA Braşov şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 30/A/2009 din 8 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Anulează recursul declarat de pârâtul Ş.C. împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC B. SA Sibiu împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 961/2010. Comercial → |
|---|
