ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 944/2010
Dosar nr. 9831/1/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 88921/105/2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că excepţia nelegalei compunerii a completului de judecată invocată de intimaţii - pârâţi C.V.M. şi C.E. nu constituie un incident procedural.
Pe cale de consecinţă, cauza a fost restituită completului iniţial învestit.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că a fost învestită prin încheierea pronunţată la data de 26 octombrie 2009 cu soluţionarea excepţiei de nelegală compunere a completului de judecată, excepţie ce a fost considerată ca fiind un incident procedural în sensul art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Apreciind asupra excepţiei şi verificând modalitatea de investire, instanţa a constatat că această excepţie nu constituie un incident procedural în sensul art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, motiv pentru care a considerat că nu este legal învestită (în completul în care s-a pronunţat încheierea ce face obiectul recursului) pentru a se pronunţa asupra excepţiei invocate.
Astfel, s-a statuat că excepţia invocată de pârâtă urmează să fie soluţionată de completul în faţa căruia a fost invocată, urmând ca acelaşi complet să fie sesizat şi cu excepţiile de neconstituţionalitate prin care se solicită sesizarea Curţii Constituţionale, aceste excepţii având legătură cu cea invocată la termenul din 26 octombrie 2009.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs pârâţii C.E. şi C.V.M. în contradictoriu cu Comitetul creditorilor debitoarei SC R.B. SA, A.G.F.P. Prahova şi SC R.B. SA, prin lichidator judiciar R. SPRL Ploieşti, susţinând următoarele:
- Instanţa nu a respectat contradictorialitatea dezbaterilor şi nici dreptul la apărare situaţie ce atrage nulitatea încheierii atacate pentru nerespectarea unor principii generale ale procesului civil (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
- Încheierea atacată nu este motivată învederându-se principiul garantării dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil.
- Instanţa a calificat greşit natura juridică a incidentului procedural.
Recursul este inadmisibil.
Cauza în care s-a pronunţat încheierea atacată are drept obiect recursul împotriva sentinţei nr. 1559 din 23 decembrie 2008 prin care s-a soluţionat o cerere în anulare formulată de Comitetul creditorilor debitoarei SC R.B. SA, în procedura insolvenţei pornită împotriva debitoarei mai sus menţionate.
La termenul din 26 octombrie 2009 s-a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului, întemeiată pe dispoziţiile art. 11 şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, iar completul – în compunerea criticată - învestit cu soluţionarea recursului, a considerat că sunt incidente prevederile art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, urmând ca excepţia să fie analizată de către completul stabilit potrivit prevederilor evocate, respectiv de către completul imediat următor.
Acest complet, prin încheierea atacată, a considerat că excepţia invocată de petenţi - ce a vizat nelegala compunere a completului care a fost învestit cu soluţionarea recursului – nu constituie un incident procedural în sensul avut în vedere de art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Analizând aceste prevederi, se poate constata că, în privinţa încheierilor obiect al recursului norma face trimitere la dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. şi, prin urmare, încheierile premergătoare pot face obiectul recursului numai odată cu fondul, considerându-se că recursul împotriva hotărâri principale a fost făcut şi împotriva încheierilor premergătoare chiar şi în absenţa unei identificări exprese a acestora în cuprinsul cererii de recurs.
Dată fiind reglementarea cuprinsă în art. 8 din Legea insolvenţei nr. 85/2006 potrivit cu care hotărârile pronunţate de judecătorul sindic, în procedura de insolvenţă sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs – apare ca inadmisibil recursul ce face obiectul prezentei cauze.
Reglementarea cuprinsă în art. 282 alin. (2) C. proc. civ. conţine şi o excepţie de la regulă şi anume, încheierile premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecăţii.
De regulă, în cazul încheierilor prin care se întrerupe cursul judecăţii, legea prevede calea de atac a recursului în mod separat, intrând în această categorie încheierile de suspendare a judecării cauzei [art. 1151, art. 243 alin. (1), art. 244 C. proc. civ.].
De asemenea, mai intră în această categorie şi încheierile în privinţa cărora normele legale speciale stabilesc expres că ar putea fi atacate distinct de hotărârea finală.
Or, în această cauză, încheierea ce face obiectul prezentului recurs nu se încadrează în niciuna dintre categoriile arătate.
Pe de o parte, nu se poate considera că prin aceasta s-a întrerupt cursul judecăţii întrucât, transmiterea dosarului de la completul iniţial învestit la completul constituit conform art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea unui pretins incident procedural şi restituirea către primul complet, nu poate fi asimilată unei întreruperi a judecăţii.
Pe de altă parte, fiind vorba de un incident procedural (întemeiat de petenţi pe dispoziţiile art. 98 din regulament, potrivit art. 98 alin. (1) incidentele se soluţionează cu respectarea normelor de procedură şi a normelor de repartizare aleatorie a cauzelor, norme ce fac trimitere la art. 34 C. proc. civ., care – în funcţie de soluţia pronunţată prevăd fie imposibilitatea exercitări unei căi de atac, fie posibilitatea declarării căi de atac a recursului împotriva încheierii, numai odată cu fondul.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii C.E. şi C.V.M. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 951/2010. Comercial → |
|---|
