ICCJ. Decizia nr. 995/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.995/2010
Dosar nr. 6900/110/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 decembrie 2007 reclamanta SC A. SA Bacău cheamă în judecată pe pârâta SC C. SRL Bacău solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâta să recunoască în condiţiile legii servitutea de trecere subterană pentru reţeaua electrică, aparţinând reclamantei şi pentru acces la locul de amplasare a acesteia, pe terenul pârâtei, în vederea efectuării lucrărilor de întreţinere şi/sau reparaţii, cu cheltuieli de judecată.
La data de 4 aprilie 2008 reclamanta precizează obiectul acţiunii în sensul că aceasta este obligaţie de a face, respectiv obligarea pârâtei să permită reclamantei accesul pe terenul său în vederea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la reţeaua electrică subterană.
Prin sentinţa civilă nr. 334 din 18 iunie 2008 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, respinge excepţia tardivitiăţii modificării acţiunii invocată de pârâtă, admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă şi respinge acţiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, cu 3.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând, în acest sens, că reclamanta nu a făcut dovada că este o persoană autorizată în condiţiile legii pentru a exercita o activitate reglementată de Legea nr. 13/2007, neputând reclama naşterea în patrimoniul său a drepturilor prevăzute de art. 16 din lege, precum şi că nu a făcut nici dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra reţelei subterane spre a putea pretinde încălcarea acestuia de către pârâtă.
Prin Decizia nr. 20 din 24 martie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, admite apelul apelantei reclamante împotriva sentinţei primei instanţe pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că reclamanta apelantă deţine obiectivul de investiţii în baza procesului - verbal de recepţie preliminară din 30 decembrie 1985, fiind deci proprietar al unei reţele şi având responsabilitate – conform HG nr. 90/2008 – „de a obţine, de la deţinătorii terenurilor, dreptul de uz şi de servitute asupra proprietăţilor acestora, pentru executarea lucrărilor necesare realizării reţelei electrice, pentru asigurarea funcţionării normale a acestora, precum şi pentru realizarea reviziilor, reparaţiilor şi investiţiilor necesare", astfel că aceasta are calitatea procesuală activă de a formula acţiunea în cauză.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Susţine recurenta, în fundamentarea recursului său, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, ignorând că Decretul nr. 76 din 31 martie 1950 este şi abrogat şi că nici nu ar fi fost incident în cauză, întrucât reclamanta nu a probat că deţine o autorizaţie de producere, transport, distribuţie şi vânzare de energie electrică, instanţa criticată reţinând neîntemeiat că reclamanta are, faţă de cele menţionate, calitate procesuală activă. Recurenta critică instanţa de control judiciar şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor HG nr. 90/2008, pe care aceasta le-a avut în vedere cu ignorarea prevederilor Legii nr. 13/2007, în ale căror aplicare a fost emis respectivul act normativ, prevederi care reglementează obligativitatea de deţinere a unei licenţe şi stabilirea dreptului de uz şi de servitute doar pentru lucrările ce se vor executa după intrarea în vigoare a menţionatei legi şi nu şi pentru instalaţiile deja executate, cum eronat a reţinut instanţa de apel.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, subliniind calitatea sa de proprietar al unei reţele electrice ce face legătura cu punctul de transformare şi o racordează la reţeaua naţională de energie electrică, având, în temeiul art. 26 alin. (6) lit. a) din HG nr. 90/2008, „responsabilitatea de a obţine de la deţinătorii terenurilor dreptul de uz şi servitute".
Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat, Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
Se constată, în acest sens, că în mod judicios, aplicând dispoziţiile legale – în evoluţia acestora, respectiv a dispoziţiilor Decretului nr. 76 din 31 martie 1950, în prezent abrogat, ale Legii nr. 13/2007 şi ale HG nr. 90/2008, instanţa de apel a stabilit că reclamanta are calitate procesuală activă, reţinând corect că reclamanta intimată deţine în proprietate reţele electrice reprezentate de obiectivul de investiţii recepţionat la 30 decembrie 1985, astfel că are şi vocaţia de a face demersuri pentru obţinerea de la deţinătorii terenurilor dreptul de uz şi de servitute asupra proprietăţilor în cauză pentru executarea lucrărilor necesare realizării asigurării funcţionării normale a respectivelor electrice şi pentru realizarea reviziilor, reparaţiilor şi investiţiilor necesare.
Cum prima instanţă în mod neîntemeiat a stabilit că reclamanta - intimată nu are calitate procesuală activă şi a respins acţiunea acesteia fără a intra în cercetarea fondului, în mod judicios instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. desfiinţând sentinţa instanţei de fond şi trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel fiind, criticile avansate de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel nu apar ca întemeiate, situaţie raportat la care, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva menţionatei decizii urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 20 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 993/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 997/2010. Comercial → |
|---|
