ICCJ. Decizia nr. 1022/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1022/2011
Dosar nr. 491/64/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 16 iunie 2010 contestatorul M.C.G. a formulat contestaţie la titlu împotriva deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 20101 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în dosarul nr. 6430/62/2009, împotriva deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010 pronunţată în dosarul 49/64/2010 de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi împotriva sentinţei civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 6430/62/2009.
Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunţată la data de 8 iulie 2010 de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a fost respinsă cererea formulată de M.C.G. privind suspendarea executării silite a deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi a sentinţei civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Braşov.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că suspendarea executării presupune achitarea anticipată a cauţiunii (aspect ce a fost probat conform recipisei de consemnare aflată la dosar) şi dovedirea caracterului vătămător şi crearea unui prejudiciu grav şi iremediabil deţinătorului obligaţiei.
Instanţa a apreciat că prejudiciul grav şi iremediabil de recuperat ce s-ar crea în patrimoniul contestatorului, respectiv imposibilitatea restabilirii situaţiei anterioare nu a fost probat în sensul art. 1169 C. civ., motiv pentru care a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de M.C.G.
Împotriva menţionatei încheieri, în termen legal, M.C.G. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din Camera de Consiliu de la 8 iulie 2010 şi admiterea cererii de suspendare.
După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, recurentul critică hotărârea atacată, susţinând, în esenţă, existenţa unor inadvertenţe conţinute de textul încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 8 iulie 2010, care dovedesc, în opinia sa, nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate, respectiv respingerea cererii de suspendare a executării silite.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Deşi recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., indicarea acestora are un caracter pur formal, recurentul criticând reţinerile instanţei fără a sintetiza şi argumenta în ce constă nelegalitatea încheierii atacate în sensul expres şi limitativ prevăzut de textele legale evocate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul se prevalează de sintagma „informaţia juridică reală" susţinând că încheierea recurată cuprinde în conţinutul ei inadvertenţe, care în opinia sa dovedesc netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei pronunţate.
Simpla relatare a situaţiei de fapt, precum şi nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, nu este suficientă, întinderea controlului judiciar fiind condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi limitele conferite de dispoziţiile legale ale art. 304 C. proc. civ., criticile recurentului vizând „inserierea falsă a stării de fapt şi de drept" exced controlului de legalitate pe care instanţa de recurs învestită cu soluţionarea unei cereri în materială comercială îl poate efectua în virtutea normelor de procedură civilă.
Susţinerea recurentului în sensul că procedura de citare nu a fost îndeplinită se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., dar criticile recurentului vizând absenţa acestuia de la judecata cererii, nu pot fi primite câtă vreme Curtea a reţinut în practicaua încheierii recurate prezenţa şi susţinerile acestuia.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., vizând împrejurarea în care instanţa a dat mai mult decât s-a cerut ori ce nu s-a cerut, se reţine că recurentul l-a invocat doar formal fără a argumenta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva cerinţelor textului legal evocat, iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprinde nicio critică ce ar putea fi încadrată în acest temei legal.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea este nelegală când „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Textul de lege evocat vizează nemotivarea hotărârii, precum şi motivarea contradictorie, dar Decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
De asemenea, nu se poate reţine existenţa unor contradicţii şi nici a unor considerente străine de natura pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată.
Susţinerile recurentului vizând probatoriul administrat în cauză, faptul că instanţa a invocat art. 1169 C. civ., fără a menţiona şi dispoziţiile art. 1170 C. civ., exced controlului de legalitate, aceasta întrucât nemulţumirea părţii cu privire la administrarea şi interpretarea probelor nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304, recursul fiind o cale de atac nedevolutivă care nu-şi propune o reapreciere a probelor.
Prin urmare, criticile recurentei vizând probele administrate în cauză nu pot fi analizate, reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin OUG nr. 138/2000 şi ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prin dispoziţiile Legii nr. 219/2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală „când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia".
Este de necontestat că obiectul dedus judecăţii în Camera de Consiliu de la 8 iulie 2010 l-a constituit cererea de suspendare a executării silite a deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi a sentinţei civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Braşov, cerere pe care M.C.G. a formulat-o în cadrul contestaţiei la titlu a hotărârilor menţionate.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 nu-şi găseşte incidenţa în cauza de faţă, având în vedere că instanţa în mod judicios a calificat cererea formulată de M.C.G. ca fiind cerere de suspendare a executării silite, cerere soluţionată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. civ.
Nefondate sunt şi criticile recurentului sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., măsura suspendării executării silite are un caracter facultativ şi poate fi luată „după depunerea cauţiunii fixată de instanţă" doar dacă s-ar produce prejudicii grave şi dificil de remediat părţii care o solicită.
În speţa de faţă, contestatorul M.C.G. nu a arătat, în mod concret, care sunt prejudiciile grave şi iremediabile care s-ar produce prin executare în patrimoniul său, respectiv nu a dovedit imposibilitatea restabilirii situaţiei anterioare, aspecte ce au fost corect analizate şi reţinute de instanţa care a soluţionat cererea.
În consecinţă, împrejurarea că petentul a depus cauţiunea în cuantumul solicitat de către instanţă, nu conduce automat la admiterea cererii vizând suspendarea executării silite, iar criticile recurentului sub acest aspect sunt nefondate, instanţa dând o corectă eficienţă textelor legale aplicabile speţei.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, recursul este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menţinându-se încheierea din Camera de Consiliu din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C.G. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 902/2011. Comercial → |
|---|
