ICCJ. Decizia nr. 1063/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1063/2011
Dosar nr. 10675/118/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1641/COM din 9 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL, în parte şi s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16 octombrie 2006 din culpa pârâtei, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 25.740 Euro, reprezentând preţul primit şi 25.740 Euro cu titlu de despăgubiri.
S-a dispus şi rezoluţiunea antecontractelor încheiate la 16 mai 2007 şi 30 mai 2007 şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 7.535 Euro, reprezentând preţul primit şi 7.535 Euro reprezentând despăgubiri.
S-a dispus că sumele în Euro vor fi plătite în echivalentul în lei la data plăţii, la cursul B.N.R.
A fost respins capătul de cerere privind rezoluţiunea convenţiei având ca obiect plata sumei de 10.680 lei şi a dobânzii legale ca nefondat şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.205 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare, societatea pârâtă s-a obligat să vândă reclamantului două construcţii alipite la stadiu de fundaţie, ce urmau a fi edificate, obligându-se totodată să obţină toată documentaţia necesară în acest sens, pe cheltuiala promitentului cumpărător.
Având în vedere procesele verbale de recepţie parţială din 14 noiembrie 2007 şi 28 februarie 2008, care presupun existenţa tuturor documentelor necesare construirii unui imobil şi declaraţia reprezentantului pârâtei din data de 12 iunie 2008, în sensul că nu deţine actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, ca şi lipsa dovezii refuzului reclamantului de a avansa costurile întocmirii documentaţiei necesare, s-a constatat că pârâta nu şi-a executat obligaţiile asumate prin antecontractele de vânzare-cumpărare în sensul de a vinde reclamantului imobilele promise şi s-a dispus, în temeiul art. 1020 C. civ., rezoluţiunea celor două contracte din culpa pârâtei.
Ca efect al rezoluţiunii, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei de a restitui reclamantului sumele de bani plătite cu titlu de preţ al imobilelor.
În temeiul art. 1021 C. civ., instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantului daune interese, daune care au fost stabilite de părţi în convenţiile lor prin clauze penale, ca echivalând cu preţul plătit de reclamant.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezoluţiunea convenţiei având ca obiect suma de 10.680 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o, la cererea pârâtei, cu titlu de contravaloare materiale de construcţie şi alte cheltuieli, instanţa a constatat că reclamantul nu a făcut dovada convenţiei părţilor, singurele probe pentru acest capăt de cerere fiind înscrisurile de la filele 24-25 din dosar, care cuprind doar denumirile unor materiale, cantităţi şi preţuri, înscrisuri insuficiente pentru a face dovada în sensul celor susţinute.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanţa a obligat pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC O.I. SRL Constanţa şi prin Decizia civilă nr. 75/COM din 1 iulie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că legal prima instanţă având în vedere toate probele administrate, a admis cererile privind rezoluţiunea antecontractelor de vânzare-cumpărare din 16 octombrie 2006, din 16 mai 2007 şi 30 mai 2007 încheiate între reclamantul intimat M.G. în calitate de promitent cumpărător şi pârâta apelantă SC O.I. SRL în calitate de promitent vânzător, din culpa apelantei cu consecinţa obligării apelantei la plata despăgubirilor convenţionale aferente, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1021 C. civ.
Apelanta nu şi-a executat obligaţia la care s-a îndatorat prin antecontracte, prezentându-se la notariat (unde fusese notificată a se prezenta în vederea încheierii actelor de vânzare-cumpărare a imobilelor descrise în antecontracte), dar arătând că nu deţine actele necesare încheierii contractelor, legal s-a constatat a fi îndeplinită condiţia reglementată prin dispoziţiile legale sus citate. În ce priveşte daunele interese legal s-a reţinut că acestea au fost cuantificate de părţi prin clauzele penale conform art. 1066 C. civ., obligatorii pentru părţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.I. SRL Constanţa invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Singurul efect al rezoluţiunii este repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa restituirii sumelor avansate de părţi. În aceste condiţii clauza penală nu poate produce efecte juridice.
- Instanţa a obligat recurenta la plata de daune interese potrivit art. 1021 C. civ. fără ca aceste daune interese să fie dovedite în vreun fel de către reclamant.
- Instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia cu privire la probele administrate la fond.
- Recurenta a dovedit prin probele administrate în cauză că reclamantul nu a avansat cheltuielile referitoare la efectuarea cadastrului; mai mult, reclamantul a comunicat că doreşte să se ocupe singur de efectuarea măsurătorilor şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a nu se semna actul autentic în scopul obligării recurentei la dublul sumei achitate cu titlu de preţ.
- Din declaraţia martorului I.N. care a asistat la dialogul dintre reprezentantul SC O.I. SRL Constanţa şi M.G. rezultă că M.G. s-a angajat faţă de H.T. să se ocupe el de efectuarea măsurătorilor cadastrale.
Această probă se coroborează cu alt mijloc de probă, respectiv declaraţia olografă a cadastristului T.G. care declară că M.G. a predat documentele în vederea efectuării lucrării cadastrale, iar ulterior s-a prezentat şi a solicitat să le înapoieze fără a mai insista în efectuarea cadastrului. Instanţa a interpretat greşit această probă necontestată de reclamant.
- M.G. a solicitat restituirea documentelor pentru a împiedica efectuarea cadastrului, având în vedere că nu mai dorea perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, sperând astfel, să obţină şi dublul sumei achitate cu titlu de preţ. Acest aspect rezultă şi din declaraţia consemnată în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 12 mai 2009 unde acesta fiind întrebat de instanţă dacă mai doreşte încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a răspuns că nu.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanţa a considerat că o altă situaţie juridică nu poate fi dovedită prin înscrisuri provenite doar de la o parte, înlăturând răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului.
- În răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr.4 reclamantul recunoaşte că el este cel care trebuia să achite şi să suporte contravaloarea cheltuielilor. În răspunsul la întrebarea nr.5 acesta recunoaşte că trebuia să avanseze sumele de bani în vederea obţinerii documentaţiilor. Recurenta nu putea face şi nici nu avea obligaţia a dovedi că reclamantul a refuzat avansarea costurilor documentaţiei cadastrale.
- Buna credinţă de care a dat dovadă recurenta în executarea obligaţiilor contractuale rezultă din analiza înscrisurilor depuse coroborate cu declaraţia testimonială a martorului I.N.
Prin încheierea de şedinţă de la 27 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că s-a deschis procedura insolvenţei faţă de pârâtă a dispus citarea acesteia prin administratorul judiciar D. & Co S.P.R.L. Constanţa, conform art. 87 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că acesta nu întruneşte cerinţele textului de lege invocat deoarece hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Motivarea hotărârii este clară, precisă, nu cuprinde motive străine de natura pricinii, conduce în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare şi s-a pronunţat în raport de acestea când a respins apelul constatând că, clauza penală îşi produce efectele, neschimbând natura şi înţelesul clauzelor contractuale care au fost interpretate conform voinţei părţilor.
În cadrul expunerii consacrate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta nu arată în concret în ce ar consta schimbarea naturii sau înţelesul actului juridic, ci face aprecieri legate de probatoriul administrat cu privire la obligaţiile rezultate din acesta.
Aspectele invocate în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privesc o chestiune de fapt tranşată de instanţa de apel. Această chestiune se circumscrie aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate, încât nu pot fi supuse controlului instanţei de recurs.
Reţinând că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia la care s-a îndatorat prin antecontracte, situaţie de fapt necenzurabilă în recurs, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1020 C. civ. potrivit cărora condiţia rezolutorie este subînţelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, dacă una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia.
Corect s-au aplicat situaţiei reţinute şi dispoziţiile art. 1021 C. civ. care prevăd că desfiinţarea contractului nu operează de drept, partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat, adică creditorul obligaţiei neexecutate, având alegerea de a cere obligarea debitorului, fie la executarea obligaţiei, fie la desfiinţarea contractului, cu daune interese. Instanţa de apel a constatat corect că au fost îndeplinite condiţiile reglementate prin dispoziţiile legale sus-citate, iar în ceea ce priveşte daunele interese a reţinut legal că acestea, nu trebuie dovedite întrucât ele au fost cuantificate de părţi prin clauzele penale, conform art. 1066 C. civ. obligatorii pentru părţi.
Restul criticilor ce vizează stabilirea culpei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale tind la reaprecierea situaţiei de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora şi nu pot face obiect de analiză în recurs. Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe, nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Constanţa prin administrator judiciar D. & Co S.P.R.L. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 75/COM din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1065/2011. Comercial → |
|---|
