ICCJ. Decizia nr. 1066/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1066/2011
Dosar nr.3554/99/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I.V. şi a constatat stinsă ipoteca instituită prin contractul de ipotecă din 22 ianuarie 2007, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 1783/COM din 27 noiembrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că faţă de cererea formulată de reclamanta I.V., care a solicitat să se constate stinsă ipoteca instituită prin contractul de ipotecă din 22 ianuarie 2007, pârâta SC B.R.D.G.S.G. SA - Sucursala Iaşi în calitate de debitor ipotecar nu poate invoca propria culpă în susţinerea prelungirii efectelor contractului de ipotecă şi în raport de actul adiţional din 27 decembrie 2007 atâta timp cât la momentul încheierii actului adiţional nu a solicitat extinderea şi a efectului contractului de ipotecă, propria turpitudine a băncii comerciale pârâte în nerespectarea unor prevederi legale imperative, cum este şi cea referitoare la încheierea în formă autentică a contractului de ipotecă, neputând constitui drept temei al extinderii efectelor contractului de ipotecă , ipoteca convenţională fiind astfel stinsă din culpa acestei pârâte.
Împotriva sentinţei instanţei de fond pârâta SC B.R.D.G.S.G. SA - Sucursala Iaşi a declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 38 din 10 mai 2010, conform căreia sentinţa atacată a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei atacate că părţile au încheiat un contract de împrumut pentru o anumită sumă, o anumită perioadă şi o anumită modalitate de rambursare a creditului şi, ulterior, prin acte adiţionale s-a majorat suma acordată cu titlu de împrumut, s-a prelungit perioada de creditare şi s-a modificat graficul de rambursare, însă întreaga sumă cât şi eventualele reînnoiri subsecvente consecutive, au fost garantate cu cele două ipoteci, (apartament şi teren) pe întreaga perioadă a acordării creditului, astfel că, apărarea pârâtei este corectă, contractul de împrumut iniţial nepresupunând existenţa a două înscrisuri diferite, a două manifestări de voinţă separate, care să atragă încheierea unui nou contract de ipotecă în forma autentică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I.V. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei atacate şi precizând ca temei de drept a recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
A susţinut că instanţa de apel a încălca dispoziţiile legale privitoare la obligaţia de a motiva hotărârea, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, drept recunoscut şi garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Apel Iaşi neoferindu-i un răspuns faţă de niciuna din apărările de fond invocate în cuprinsul întâmpinării, împrejurare de natură a valida atât existenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cât şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. A susţinut în continuare că instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, considerând în acest sens că statuarea instanţei privitoare la împrejurarea că ipoteca instituită prin contractul de ipotecă din 22 ianuarie 2007 s-ar fi extins din punct de vedere temporal şi asupra intervalului de 12 luni prevăzut în actul adiţional din 27 decembrie 2007 la contractul de credit, este nelegală fiind rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1171, art. 1772 C. civ. privind forma autentică a contractelor de ipotecă.
Este de reţinut că la 10 martie 2011 recurenta prin reprezentant a precizat că pct. 7 din art. 304 C. proc. civ. este indicat greşit, toate motivele fiind circumscrise pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. precizând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1171, art. 1172 C. civ.
Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2), (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, în recursul său nefiind dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ., invocarea art. 1171 şi art. 1172 C. civ. neavând legătură cu prezenta cauză cunoscând fiind faptul că aceste articole cuprind dispoziţii referitoare la înscrisurile autentice, iar instanţa de apel reţine în principal că întreaga sumă cât şi eventualele reînnoiri subsecvente consecutive au fost garantate cu cele două ipoteci (apartament şi teren) pe întreaga perioadă de acordare a creditului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii nu pot face obiectul analizei de recurs, în raport de art. 304 şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Afirmaţia recurentei prin teoretizarea formei autentice a contractului de ipotecă nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta constituind de fapt o analiză a contractului de ipotecă, deci o apreciere a probei cu înscrisuri.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta I.V. împotriva deciziei nr. 38 din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1064/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1067/2011. Comercial → |
|---|
