ICCJ. Decizia nr. 1186/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1186/2011
Dosar nr. 8685/1/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 3220 de la 12 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursurilor invocate de intimata - pârâtă SC A. SA Botoşani, a admis recursurile declarate, a casat Decizia atacată şi sentinţa nr. 1036 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Împotriva acestei decizii, contestatorii SC A. SA, G.M. şi G.I. au formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate şi, în principal, anularea în tot a recursurilor atacate, iar, în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate, invocând drept temei dispoziţiile art. 317 alin. (l) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorii au arătat că procedura de citare a recurenţilor nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legale, iar recursul SC A.L. SRL este nemotivat, nefiind indicat nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
Articolul 317 C. proc. civ., are în vedere posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare numai de către partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina, pentru că numai aceasta, considerându-se vătămată în drepturile sale, are interes, făcându-se confuzie de către contestatori între existenţa vătămării şi existenţa interesului de a invoca nulitatea actului. Aşadar, pentru a exista motiv de contestaţie în anulare, este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care, ulterior, uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă, având în vedere interesul particular protejat prin norma legală, care poate fi invocată numai de partea lezată, nu şi de celelalte părţi din proces sau de instanţă din oficiu. În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ.
Art. 318 C. proc. civ., deschide calea contestaţiei în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale numai dacă se are în vedere o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite, precum şi pentru nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Motivul de contestaţie privind eronata respingere a excepţiei nemotivării ambelor recursuri este nefondat, deoarece nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., ci urmăreşte îndreptarea unei greşeli de judecată, care nu se poate îndrepta de instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, ci numai de către instanţele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Susţinerea privind omisiunea instanţei de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancţionează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate şi răspunsul dat acestora comun. Neînsuşirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestaţie, instanţa de recurs fiind îndreptăţită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun.
Argumentele instanţei de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurenţi, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susţineri ale recurentei SC A.L. SRL.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii SC A. SA Botoşani, G.I. şi G.M. împotriva deciziei nr. 3220 de la 12 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii SC A. SA Botoşani, G.I. şi G.M. împotriva deciziei nr. 3220 de la 12 octombrie 2010 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1188/2011. Comercial → |
|---|
