ICCJ. Decizia nr. 1178/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1178/2011
Dosar nr. 5775/2/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 24 noiembrie 2009, reclamantul A.M.B. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu pârâta A.D.S. BUCUREŞTI împotriva ordinului 125345 din 30 ianuarie 2009 emis de A.D.S., prin care, în temeiul dispoziţiilor articolului 42 din OUG nr. 51/1996 s-a ordonat înfiinţarea popririi asupra oricăror sume, prezente şi viitoare, existente în conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele, sucursalele şi agenţiile instituţiilor de credit, definite potrivit legii, suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10.572 din 19 mai 2010, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, reţinând că dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 reglementează o competenţă specială în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor care privesc drepturi şi obligaţii derivând din contracte încheiate cu A.D.S.
Prin sentinţa comercială nr. 114 de la 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A.M.B. împotriva Ordinului nr. 125345/2009, precum şi cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, venită prin declinare de competenţă de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi a anulat Ordinul nr. 125345/2009 emis în cadrul executării silite a contestatorului, cu motivarea că executarea silită declanşată de A.D.S. nu are la bază un titlu executoriu, deoarece contractul de concesiune nr. 18 din 25 noiembrie 2004 a fost încheiat cu un an înaintea intrării în vigoare a OUG nr. 60/2005, care stabileşte caracterul de titlu executoriu al contractelor încheiate de A.D.S. cu particularii. Cu privire la împrejurarea că terenul concesionat nu a fost predat în întregime contestatorului, instanţa de fond a reţinut, de asemenea, temeinicia susţinerilor acestuia, reţinând, în esenţă, că nu rezultă pentru care suprafaţă de teren utilizată în fiecare an de către contestator s-a calculat redevenţa ce se pretinde a fi datorată.
Împotriva acestei sentinţe, intimata A.D.S. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare ca neîntemeiate, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, intimata a arătat că, potrivit OUG nr. 64/2005, toate contractele încheiate de A.D.S. constituie titlu executoriu, fără a se face distincţie între contractele încheiate înainte sau după apariţia acestui act normativ, iar, referitor la afirmaţia concesionarului că nu a fost pus în posesie pe nicio suprafaţă de teren, a învederat că, la data de 10 martie 2006, concesionarul s-a prezentat la sediul A.D.S. şi a semnat procesul verbal de predare-primire nr. 50289 din 13 ianuarie 2005.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării recursului, reţine următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 si 104 din acelaşi act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
În speţa dedusă judecăţii, se observă că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată recurentei A.D.S., la data de 23 noiembrie 2010, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 10 decembrie 2010, cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancţiunea decăderii, de articolul anterior menţionat, actele de procedură trimise prin poştă socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea termenului de procedură, fiind fără relevanţă data ieşirii lor din cadrul persoanei juridice.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul formulat de A.D.S. ca tardiv declarat, având în vedere că termenul prevăzut de articolul 301 C. proc. civ., este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 2976 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recursul declarat de recurenta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 114 de la 4 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca tardiv formulat. Obligă recurenta la plata sumei de 2976 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1174/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1181/2011. Comercial → |
|---|
