ICCJ. Decizia nr. 122/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 122/2011
Dosar nr. 628/83/2007
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu-Mare, secţia comercială de contencios administrativ, a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC P.M. SA Homorodu de Jos prin lichidator judiciar A.I., prin sentinţa civilă nr. 64/LC din 9 februarie 2010, reţinând că în baza principiului disponibilităţii procesului civil şi prevederilor art. 1169 C. civ., reclamanta nu a probat acţiunea împrejurare faţă de care acordarea despăgubirilor solicitate nu este justificată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 70/2010 – A/C din 29 iunie 2010, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că obligaţia de a aduce probe incumbă reclamantei, astfel cum prevede art. 129 alin. (1) C. proc. civ., că instanţa doar în mod subsidiar are posibilitatea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.] şi în condiţiile în care reclamantul a fost asistat de avocat care nu a solicitat alte probe, instanţa nu era obligată să le ordone din oficiu în locul reclamantului, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. neputând constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a unei părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs şi în temeiul art. 312 şi urm. C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei criticate şi în consecinţă admiterea acţiunii iniţiale, aşa cum a fost precizată.
Prin cererea de recurs formulată reclamanta a reiterat situaţia de fapt, după care a invocat încălcarea gravă a principiului disponibilităţii şi principiul rolului activ al judecătorului, învederând probatoriile administrate în cauză referitoare la dovedirea existenţei prejudiciului, apreciind că acţiunea este admisibilă din moment ce însăşi partea care trebuia să fie obligată la plata sumelor solicitate recunoaşte temeinicia pretenţiilor afirmând că dacă nu exista plantaţia de pomi fructiferi, nu ar fi încheiat contractul asupra terenului, existând intenţia ca element constitutiv al răspunderii, existenţa prejudiciului fiind şi ea dovedită din moment ce bunurile i-au fost folosite de către pârât fără drept şi că niciunde în contractele încheiate cu Agenţia Domeniilor Statului nu se face vorbire despre livadă.
A mai susţinut că instanţa a greşit atunci când constatând lipsa unor probe, nu le-a administrat din oficiu, în baza rolului activ, reclamanta considerând că recunoaşterea pârâtului G.V. este evidentă, nemaifiind necesară nicio altă probă.
Prin cererea de recurs recurenta a făcut o prezentare a situaţiei de fapt cu referire la aprecierea probatoriilor administrate în cauză, neindicând un temei de drept care să fi justificat modificarea hotărârii atacate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Conform art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea, analizând excepţia nulităţii cererii de recurs invocată din oficiu în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., o va admite urmând a constata nulitatea recursului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs dedusă judecăţii.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC P.M. SA Homorodu de Jos prin lichidator judiciar A.I. împotriva deciziei nr. 70/2010-A/C din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1218/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1222/2011. Comercial → |
|---|
