ICCJ. Decizia nr. 1290/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIEŞIJUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1290/2011
Dosar nr. 10341/1/2010
Şedinţa publică din 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 41 din 3 aprilie 2007 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondatapelul declarat de apelanţii-reclamanţi N.C. şi I.D.D. împotriva sentinţei civile nr. 5093/2005 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC C.T. SA Bacău, SC V.E. SRL Bacău şi SC U.G.C. SRL Bacău şi intimaţii-reclamanţi C.C.R., M.O., C.I., G.I.B., B.C.L. şi intimatul-chemat în garanţie Consiliul Local Bacău.
A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă A.N.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 633 din 26 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5093/2005 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC C.T. SA Bacău, SC V.E. SRL Bacău şi SC U.G.C. SRL Bacău şi intimaţii-reclamanţi C.C.R., M.O., C.I., respectiv intimaţii-intervenienţi G.I.B., B.C.L. şi intimatul-chemat în garanţie Consiliul Local Bacău.
A schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat reclamanţii-apelanţi şi reclamanţii-intimaţi, respectiv N.C., I.D.D., M.O., C.C.R., C.I. şi intervenienţii G.I.G., B.C.L. să plătească apelantei A.N.L. Bucureşti suma de 5756 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond.
A obligat apelanţii N.C. şi I.D.D. să plătească către A.N.L. suma de 1970,42 lei şi către Consiliul local Bacău – 10.000 lei cheltuieli de judecată la instanţa de apel.
Prin cererile depuse pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, Primarul Municipiului Bacău şi A.N.L. Bucureşti au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 41 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în sensul de a se preciza în dispozitiv dacă pentru cheltuielile de judecată ce urmează a i le plăti intimaţii N.C. şi I.D.D., obligaţia este în solidar sau nu.
Prin încheierea din data de 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Bacău a admis cererile delămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi a dispus lămurirea dispozitivului deciziei în sensul că obligă apelanţii N.C. şi I.D.D. să plătească intimatei A.N.L. suma de 1970,42 lei -respectiv câte 985,21 lei fiecare şi intimatei Consiliul Local Bacău suma de 10.000 lei, respectiv câte 5000 lei fiecare.
În argumentarea acestei soluţii Curtea de Apel a reţinut că obligaţia celor doi intimaţi nu este una solidară, ci fiecare urmând a plăti ½ din sumele – cheltuieli de judecată stabilite de instanţă şi în temeiul art. 2811 alin. (1) (3)1 şi art. 277 C. proc. civ. a admiscererile, a dispus lămurirea dispozitivului în sensul că va obliga apelanţii N.C. şi I.D.D. să plătească intimatei suma de 1970,42 lei, respectiv câte 985,21 lei fiecare, iar Consiliului local Bacău suma de 10.000 lei, respectiv câte 5000 lei fiecare.
Împotriva acestei încheieri reclamanţii N.C. şi I.D.D. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanţii au susţinut că procedura de citare nu a fost îndeplinită întrucât din anul 2007 nu mai locuiesc la adresele la care au fost citaţi, încheierea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2811alin. (2) raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, susţin recurenţii, Curtea de Apel Bacău a soluţionat cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 3 aprilie 2007 neobservând dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 raportate la art. 372, art. 376 alin. (1) şi art. 377 alin. (1) C. proc. civ.Astfel, susţin recurenţii, este îndeplinit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 raportat la dispoziţiile Codului de procedură civilă menţionate, considerând că faţă de data formulării cererii 18 mai 2010, s-a prescris dreptul de a cere executarea silită şi implicit dreptul de a solicita lămurirea dispozitivului deciziei menţionate care viza atât cheltuielile din fond cât şi din apel.
Pentru aceste motive recurenţii au solicitat, în ce priveşte încălcarea art. 2811 alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, constatarea nulităţii încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 6 din Decretul 167/1958 admiterea recursului, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită şi implicit de admitere a cererii de lămurire a hotărârii.
Prin întâmpinările depuse la dosar intimaţii Consiliul Local Bacău şi A.N.L. Bucureşti au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte analizând motivele de nelegalitate întemeiate de recurenţi în ipotezele dispoziţiilor art. 304 pct.(5) şi (9) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele deprocedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Observâd dispoziţiile art. 105 alin. (2) la care se face trimitere prin motivul de nelegalitate mai sus enunţat se constată că pentru a opera nulitatea se cere ca (1) actele de procedură să fie îndeplinite cu neobservarea formelor legale şi (2) să se fi pricinuit părţii o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lor. Aceleaşi dispoziţii prevăd că vătămarea se presupune până la dovada contrarie în cazul nulităţilorprevăzute expres de lege.
Critica recurenţilor privind îndeplinirea procedurii de citare cu aceştia pentru data 12 octombrie 2010 când au fost soluţionate cererile de lămurire dispozitiv, sunt nefondate.
Astfel, din verificările efectuate se constată că atât reclamanta N.C. cât şi reclamantul I.D.D.au fost citaţi la adresele indicate de către aceştia şi unde a fost îndeplinită procedura de citare în toate fazele procesuale.
Faptul că recurenţii şi-au schimbat domiciliul şi locuiesc la o altă adresă fără a indica instanţei această adresă ca domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, nu poate constitui motiv pentru casarea încheierii recurate şi nici nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, critica argumentată pe acest motiv va fi respinsă ca nefondată.
Motivul prevăzutde art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,indicat de ambii recurenţi, poate fi invocat atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii". Prima ipoteză a articolului menţionat nu a fost criticată, cu alte cuvinte nu s-a demonstrat că lipseşte fundamentul juridic şi faptic pe care se bazează soluţia instanţei de apel.
Pentru cea de-a doua ipoteză „încălcarea sau aplicarea greşită a legii" s-a pus în discuţie încălcarea dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
Art. 2811alin. (1) C. proc. civ. prevede că în situaţia în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Din perspectiva dispoziţiilor legale mai sus evocate, instanţa de apel în virtutea caracterului devolutiv al apelului, a făcut propria analiză a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi a lămurit dispozitivul deciziei nr. 41 din 3 aprilie 2007 în sensul că sumele de 1970,42 lei şi 10.000 lei prin care au fost obligaţi, în solidar, reclamanţii N.C. şi I.D.D. va fi plătită de către aceştia în cota parte de ½.
Prin lămurirea hotărârii nu a fost modificat dispozitivul, ci s-au clarificat măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat. Astfel, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. şi din această perspectivă şi acest motiv va fi respins ca nefondat.
Cât priveşte „neobservarea" dispoziţiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privind excepţia prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită şi implicit de admitere a cererii de lămurire dispozitiv, se apreciază că acestea sunt aspecte ce exced cadrului procesual al cererii de lămurire dispozitiv a deciziei instanţei de apel, astfel încât, aceasta nu va fi analizată. Această excepţie ar putea fi valorificată în cadrul unei eventuale contestaţii la executare.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Constatând că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea recurenţilor reclamanţi N.C. şi I.D.D. privind restituirea cauţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii N.C. şi I.D.D. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Dispune restituirea cauţiunii în sumă de 1169 lei consemnată cu recipisa de consemnare nr. 677199/1 emisă la data de 9 februarie 2011 de CEC BANK Mărăşeşti către recurenţii reclamanţi N.C. şi I.D.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1248/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1328/2011. Comercial → |
|---|
