ICCJ. Decizia nr. 1393/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1393/2011
Dosar nr. 3 746/104/2009
Şedinţa de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1989/104/2009 reclamantul K.C., a chemat în judecată pârâtele SC K.F.P.A. SRL şi SC C.S.L. SRL, membră a grupului O.G. Bucureşti solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare de părţi sociale din 06 iunie 2007 şi obligarea pârâtei SC C.S.L. SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 836 din 23 iunie 2009, Tribunalul Olt şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, iar prin decizia nr. 1300 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis recursul reclamantului şi a casat sentinţa trimiţând cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Olt, cu motivarea că, în cauză există elemente certe din care rezultă voinţa părţilor de executare a contractului în municipiul Slatina, prima tranşă achitându-se în contul reclamantei de la Piraeus Bank Slatina, contractul fiind încheiat în Slatina unde a şi primit dată certă.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 3746/104/2009, în cauză administrându-se proba cu acte şi interogatorii luate părţilor, reclamantul renunţând la cererea privind efectuarea unei expertize.
Prin sentinţa nr. 355 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3746/104/2009 s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului K.C., în contradictoriu cu pârâtele SC K.F.P.A. SRL şi SC C.S.L. SRL membră a grupului O.G.. Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei SC K.F.P.A. SRL privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul K.C., soluţionat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială prin Decizia nr. 168 din 7 septembrie 2010, în sensul anulării căii ordinare de atac ca netimbrate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, deşi legal citat pentru termenul din 7 septembrie 2010 cu menţiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 4.149,20 lei şi a timbrului judiciar de 5 lei, reclamantul nu s-a conformat acestei dispoziţii, astfel încât, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi a anulat apelul pentru nesatisfacerea taxei de timbru.
Împotriva Deciziei nr. 168 din 7 septembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că nu a fost legal citat în faţa instanţei de apel pentru termenul la care au avut loc dezbaterile asupra fondului căii ordinare de atac şi solicitând admiterea recursului fără să solicite cheltuieli de judecată.
Deşi recurentul nu şi-a circumscris criticile formulate motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea lor permite, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.
Recursul este fondat.
Astfel, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că, pentru termenul de judecată din data de 7 septembrie 2010, când Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a reţinut în pronunţare apelul declarat de reclamantul K.C., numele acestuia, menţionat pe dovada de comunicare a procedurii de citare, aflată la fila 18 dos. apel, a fost SC K.C., situaţie de natură să creeze confuzie asupra persoanei reclamantului cu o persoană juridică, societate comercială.
Având în vedere situaţia mai sus expusă, Înalta Curte reţine că, procedura de citare a reclamantului, pentru termenul la care au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de apel, a fost nelegal îndeplinită, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 88 alin. (2) raportat la art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea neindicarea corectă a numelui părţi în citaţie.
În considerarea celor mai sus expuse raportate la textele legale menţionate, constatându-se că soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 355 din 30 martie 2010 pronunţate de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3746/104/2009 s-a făcut cu neobservarea formelor legale prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul K.C., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul K.C. împotriva Deciziei nr. 168 din 7 septembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1387/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1398/2011. Comercial → |
|---|
