ICCJ. Decizia nr. 1407/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1407/2011
Dosar nr. 8400/1/2010
Şedinţa de la 31 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 708/CA/2009 din 24 martie 2009, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea principală formulată şi precizată de reclamanta G.M.M., precum şi cererea reconvenţională precizată de reclamanta reconvenţională SC A.G. SA Orăştie, constatând încetat contractul de construire nr. X/1985 şi obligaţia de plată a daunelor cominatorii stabilite prin sentinţa civilă nr. 1850/1998 pronunţată de Judecătoria Orăştie; a obligat pârâta SC A.G. SA Orăştie să plătească reclamantei G.M.M. suma de 67.000 euro sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii a unui apartament similar cu cel contractat de reclamantă şi achitat integral de către aceasta; a obligat pârâta-reconvenţională G.M.M. să plătească reclamantei reconvenţionale SC A.G. SA Orăştie suma de 73.437,62 lei reprezentând contravaloarea actualizată a daunelor cominatorii încasate, actualizată de rata inflaţiei; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A.G. SA Orăştie şi acţiunea reclamantei G.M.M. împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Orăştie şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara şi a obligat pârâta SC A.G. SA Orăştie să plătească statului suma de 7.340 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru după compensarea parţială a cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC A.G. SA Orăştie a fost respins de Curtea de Apel Alba lulia, secţia comercială, prin decizia comercială nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009, conform căreia a fost obligată apelantă să-i plătească intimatei suma de 24 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii SC A.G. SA Orăştie a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., care a fost respins ca tardiv formulat prin decizia nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în Dosarul nr. 1390/272/2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că în cauză a fost invocată excepţia tardivităţii declarării căii de atac şi că, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, a rezultat că pârâta a declarat recurs la data de 5 ianuarie 2010, iar comunicarea hotărârii atacate i-a fost făcută la data de 17 decembrie 2009 (fila 36 dosar apel). în raport de situaţia expusă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 137 coroborat cu art. 301 C. proc. civ., pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei, constatând că pârâta a formulat recurs cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În considerarea faptului că, reclamanta G.M.M. a solicitat cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. potrivit cărora „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată" şi faţă de înscrisurile aflate la filele 55-58 din dosarul cauzei, înalta Curte a admis cererea acesteia şi a obligat SC A.G. SA Orăştie la plata sumei de 243,65 lei cu acest titlu.
Împotriva Deciziei nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pârâta Activitatea Goscom SA Orăştie a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de critică, pârâta a susţinut că, în mod eronat a fost respins ca tardiv formulat recursul său împotriva deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, întrucât, data la care a declarat calea de atac a fost într-adevăr 5 ianuarie 2010, dar data la care i-a fost comunicată decizia atacată şi în raport de care trebuia calculat termenul de 15 zile libere, nu a fost 17 decembrie 2009, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de recurs, ci data de 21 ianuarie 2010, când a fost înregistrată comunicarea sub nr. 4154 din 21 ianuarie 2010 la registratura unităţii.
În dovedirea celor susţinute, contestatoarea a depus copia certificată a unei file din registrul său de intrări-ieşiri.
Contestaţia este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.: "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare."
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că dovada de comunicare a deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, către pârâta SC A.G. SA Orăştie, aflată la fila 36 dosar apel, cuprinde menţiunea agentului procedural potrivit căreia comunicarea s-a făcut în data de 17 decembrie 2009, fiind primită de contabilul societăţii care a semnat de primire.
Prin urmare, în baza art. 100 alin. (5) C. proc. civ., în care se prevede că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele consemnate personal de cel care l-a întocmit, Înalta Curte va înlătura susţinerea contestatoarei în sensul că hotărârea instanţei de apel i-a fost comunicată la data de 21 decembrie 2009, ca şi înscrisul depus în dovedirea acesteia, înscris care emană de la parte, fiind copia registrului de intrări ieşiri al societăţii.
În raport de cele anterior prezentate,constată că soluţia instanţei de recurs nu este rezultatul unei erori materiale, ci rezultatul unei analize judicioase a cauzei şi al aplicării corecte a dispoziţiilor legale în materie.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.G. SA Orăştie împotriva deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la plata sumei de 208,731 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G.M.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.G. SA Orăştie împotriva Deciziei nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în Dosarul nr. 1390/272/2007.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 208,731ei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G.M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1401/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1408/2011. Comercial → |
|---|
