ICCJ. Decizia nr. 1426/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1426/2011
Dosar nr. 18837/3/2008
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8108 din 30 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18837/3/2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins acţiunea formulată de reclamanta C.S.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondul a reţinut că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 4041 şi 4042 C. proc. civ., întoarcerea executării silite prin reintegrarea sa în spaţiul situat în Bucureşti, b-dul Constantin Brâncoveanu, în suprafaţă de 295 mp. Reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 3089 din 28 iunie 2005 s-a dispus evacuarea sa din spaţiul menţionat, sentinţă desfiinţată prin decizia nr. 2227 din 07 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dispus casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Judecătorul a apreciat caracterul netemeinic al cererii de întoarcere a executării silite, în condiţiile în care contractul ce a justificat folosirea spaţiului în litigiu a expirat. S-a reţinut că expirarea contractului de închiriere dintre părţi este necontestată, situaţia fiind constatată şi prin sentinţa nr. 6009/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială. în raport de această situaţie, judecătorul a apreciat că reclamanta, după expirarea contractului de închiriere nu justifică nici un drept asupra spaţiului în litigiu, iar dacă s-ar dispune reintegrarea sa în spaţiu s-ar crea o situaţie inechitabilă, limitându-se nejustificat dreptul de proprietate al pârâtei.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamantă, aceasta solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii sale de întoarcere a executării silite, apreciind că judecătorul fondului a procedat în mod greşit şi cu ignorarea textelor legale incidente la analiza titlului său locativ.
Prin decizia comercială nr. 20 din 21 ianuarie 2009, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele considerente: a reţinut corecta interpretare şi aplicare a textelor legale incidente de către judecătorul fondului, apreciind că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului recunoscut de lege. In acest context a apreciat că judecătorul fondului nu a depăşit limitele investirii sale când a verificat dacă mai subzistă situaţia juridică anterioară punerii în executare a sentinţei de evacuare. In măsura în care nu ar fi efectuat această analiză, s-ar fi adus atingere dreptului intimatei de a dispune de bunurile proprii, iar apelanta ar beneficia ce efectele contractului de închiriere în condiţiile în care acest contract a expirat, situaţie confirmată prin sentinţă judecătorească irevocabilă.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta C.S.S.L., care a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii cererii sale de întoarcere a executării silite.
Reclamanta a criticat decizia de apel sub aspectul greşitei aprecieri de către judecători a nedepăşirii limitelor investirii date prin cererea de chemare în judecată; a mai susţinut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă, susţinând că art. 404 şi 404 C.proC. civ. nu fac distincţii în ce priveşte limitele repunerii în situaţia anterioară, statuând doar asupra desfiinţării sentinţei în baza căreia a fost executată. în consecinţă, a apreciat că dreptul său la restabilirea situaţiei anterioare executării silite este actual.
Prin întâmpinare, pârâta SC C.A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind corecta interpretare şi aplicare a legii la litigiul dedus judecăţii.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
La data de 14 ianuarie 2010 recursul a fost suspendat, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea Dosarului nr. 362/3/2008, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosar care avea ca obiect cererea SC C.A. SA de constatare a încetării contractului de închiriere încheiat cu C.S.S.L. şi evacuarea acestuia din imobil.
Recursul a fost repus pe rol la data de 11 noiembrie 2010, când s-a constatat soluţionarea irevocabilă a dosarului ce a determinat luarea măsurii de suspendare.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Nu poate fi reţinută critica reclamantei în sensul depăşirii limitelor investirii prin cererea de chemare în judecată. în mod legal a apreciat completul de apel că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului recunoscut de lege. Se observă că încă de la data înregistrării de către reclamantă a cererii de repunere în situaţia anterioară, judecătorul se pronunţase asupra cauzei ce a vizat încetarea contractului de închiriere dintre părţi şi evacuarea pârâtei: sentinţa de fond în urma casării cu trimitere spre rejudecare a fost pronunţată la data de 7 aprilie 2008, cererea de întoarcere a executării silite fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 19 mai 2008. în raport de aceste date, se apreciază că judecătorii apelului au reţinut corect că nu a existat o depăşire a limitelor investirii, în condiţiile în care se pronunţase deja o hotărâre de primă instanţă (executorie, conform art. 7208 C. proc. civ.). În aceste condiţii, judecătorul fondului avea obligaţia de a verifica în ce măsură în urma desfiinţării sentinţei pronunţate în primul ciclu procesual se poate dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 4041 şi 4042 C. proc. civ., în raport de situaţia din speţă, din care rezultă că la data formulării cererii de întoarcere a executării silite fondul cauzei, trimis spre rejudecare, era deja soluţionat, nemaiexistând posibilitatea legală de restabilire a situaţiei anterioare primei hotărâri de evacuare. In consecinţă, atât la momentul formulării cererii de întoarcere a executării silite, cât şi ulterior, în cursul soluţionării cererii în căile de atac, reclamanta nu mai avea un drept actual care să vizeze repunerea în situaţia anterioară executării.
Pentru considerentele arătate şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.S.S.L. împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 18837/3/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1412/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1541/2011. Comercial → |
|---|
