ICCJ. Decizia nr. 1409/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1409/2011
Dosar nr. 9867/1/2010
Şedinţa de la 31 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC P.P. SA, a solicitat prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 19 noiembrie 2004, obligarea pârâtei SC K.S. SA la plata sumei de 2.547.722,17 euro reprezentând prejudiciul cauzat societăţii urmare raporturilor comerciale de vânzare-cumpărare derulate.
Prin sentinţa civilă nr. 70/ COM pronunţată la data de 17 aprilie 2008, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâtă şi pe fond a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC P.P. SA şi a obligat pârâta SC K.S. SA la plata sumei de 922.656,13 euro reprezentând daune interese, contravaloarea în lei la cursul BNR din ziua plăţii şi cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel ambele părţi.
Prin decizia comercială nr. 114/ A din 10 octombrie 2008 instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială a respins apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe, respingând acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei decizii, SC P.P. SA a declarat recurs, solicitând casarea deciziei comerciale nr. 114 A pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1595 din 22 mai 2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a respins ca nefondat recursul reclamantei, reţinând în esenţă că instanţa de apel a făcut o judicioasă analiză a cauzei, interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente în speţă.
Reclamanta SC P.P. SA a atacat Decizia nr. 1595 din 22 mai 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cu contestaţie în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivelor de nelegalitate invocate, pe care le-a subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, contestatoarea a arătat că în cadrul motivului de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a criticat decizia instanţei de apel pentru administrarea şi interpretarea nejudicioasă a probelor în cauză, respectiv pentru faptul că, prin soluţia pronunţată a sancţionat-o pentru neadministrarea unei cvasiprobe, care nu este prevăzută de codul de procedură civilă şi care a fost calificată de instanţa de recurs ca „lămurire", pe care instanţa de apel era îndreptăţită să o ceară părţilor.
Motivul de recurs, pe care SC P.P. SA susţine că l-a circumscris prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi asupra căruia pretinde că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat, a vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 980, 983 şi 1169 C. civ., art. 70 C. com. şi art. 29 din Legea nr. 1995 la pronunţarea deciziei de instanţa de apel.
Având în vedere că intimata SC K.S. SA a invocat excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va lua în examinare cu precădere excepţia invocată, care face de prisos cercetarea în fond a căii extraordinare de atac.
Excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare este fondată.
Astfel, se observă că Decizia nr. 1595, contestată în prezenta cauză, a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 22 mai 2009, iar SC P.P. SA a înregistrat pe rolul instanţei calea de extraordinară a contestaţiei în anulare împotriva acesteia, la data de 30 noiembrie 2010.
De asemenea, se observă că hotărârea mai sus menţionată, având în vedere dispozitivul acesteia, prin care s-a respins în mod irevocabil acţiunea în pretenţii formulată de SC P.P. SA, nu este susceptibilă de a fi pusă în executare silită.
Dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a IlI-a C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile, care nu se pot aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, pot fi atacate cu contestaţie în anulare, în termen de 15 zile de la data la care partea a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Cu privire la contestaţia în anulare formulată de SC P.P. SA, se constată că aceasta este tardiv declarată, având în vedere că, potrivit art. 319 alin. (2) teza a IlI-a C. proc. civ., a fost declarată mai târziu de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate, 22 mai 2009.
Întrucât, în situaţia în care, partea a lăsat să expire termenul procesual mai sus menţionat, fără a beneficia de el, neîndeplinind actul procedural prevăzut, ea este sancţionată cu decăderea din dreptul de a efectua actul respectiv, potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ. Cum, în speţă, contestatoarea a declarat calea extraordinară de atac cu depăşirea termenului imperativ stabilit de legea procesuală pentru exercitarea dreptului său de a ataca cu contestaţie în anulare decizia pronunţată în recurs, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale amintite şi să dispună respingerea contestaţiei în anulare formulate de SC P.P. SA, ca tardiv declarată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca tardiv declarată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare.
Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 1595 din 22 mai 2009 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1412/2011. Comercial → |
|---|
