ICCJ. Decizia nr. 1644/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1644/2011
Dosar nr. 478/63/2010
Şedinţa publică din 18 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1064, pronunţată la data de 20 mai 2010, în dosarul nr. 478/63/2010, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta N.M. împotriva pârâţilor SC S. SA - prin lichidator judiciar N.S.P.R.L., M.L. şi SC A.Y.T. SA Plopşor - prin lichidator judiciar O.C.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond, analizând probele, a constatat că schimbul de teren ce a format obiectul contractului de schimb autentificat sub nr. 2417 din 27 ianuarie 1994 de notariatul de Stat Dolj, a fost avizat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin Ordinul 8 din 23 ianuarie 1992, în baza documentaţiei prezentate, acordul părţilor interesate şi a organelor ierarhic superioare, iar acest ordin, coroborat cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 18/1991, dovedesc dreptul de proprietate al SC S. SA asupra terenului ce a făcut obiectul schimbului la data respectivă.
Mai mult, instanţa a reţinut că din economia textului art. 51 din Legea 18/1991, în vigoare la data încheierii contractului de schimb, rezultă că nu era necesar ca terenurile să fie proprietatea societăţii comerciale, fiind suficient să fie în administrarea societăţii.
În ceea ce priveşte motivul de nulitate constând în cauza falsă, întrucât s-a contractat cu privire la bunuri ce nu au intrat în patrimoniul fostului I.A.S. (actual SC S. SA), instanţa a apreciat că este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente expuse mai sus.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, reclamanta N.M., la data de 28 iunie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 192, pronunţată la data de 5 octombrie 2010, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta N.M. împotriva sentinţei nr. 1064 din 20 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 478/63/2010, în contradictoriu cu intimatul-pârât M.L. şi intimatele-pârâte SC S. SA - reprezentată prin lichidator N.S.P.R.L. Craiova şi SC A.Y.T. SA Plopşor - reprezentată prin lichidator O.C., societăţi în prezent radiate din registrul comerţului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că soluţia apelată este întemeiată pe o amplă analiză a situaţiei de fapt, corect stabilită de instanţă, şi nu preluată dintr-o altă hotărâre, aşa cum susţine apelanta; soluţia este motivată, reţinându-se corect cerinţa ca cei doi coschimbaşi - persoane juridice implicaţi în schimb să fi avut terenurile în administrare la data înfiinţării şi nerăsturnarea prezumţiei bunei-credinţe.
Dreptul de proprietate al SC S. SA asupra terenurilor pe care le-a avut în administrare I.A.S.-ul din care a luat fiinţă a fost dobândit în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Temeiul nulităţii invocat îl constituie lipsa obiectului actului juridic, precum şi cauza nelicită.
Obiectul actului de schimb a cărui nulitate parţială se solicită în prezenta cauză îl constituie o suprafaţă de teren, de 10 ha, identificată exact în sistemul cadastral şi în actul juridic se schimb. Deci, obiectul există şi este licit. Pe de altă parte, la data încheierii actului, bunul era în circuitul civil şi deci era posibilă exercitarea dreptului de dispoziţie asupra lui. Existenţa şi licietatea bunului este independentă de împrejurarea că cel ce a dispus de bun este sau nu proprietar al său. Existenţa presupune existenţa fizică şi nu existenţa bunului în proprietatea celui ce dispune de bun.
În ipoteza dată, cele două societăţi comerciale implicate în schimb (foste întreprinderi agricole de stat ce aveau în administrare terenuri proprietatea statului) aveau credinţa că bunurile erau proprietatea lor pentru că le aveau în administrare, considerându-le proprietatea statului.
S-a depus dovada în cauză, cu registrul cadastral, că SC S. SA avea în patrimoniu terenul la momentul schimbului. Coschimbaşul a avut credinţa că face un act de dispoziţie cu privire la un bun din patrimoniul său. Prezumţia de bună-credinţă la încheierea actului nu a fost deci răsturnată, reaua-credinţă a SC S. SA şi cu atât mai mult a celorlalte părţi implicate în schimb, nefiind dovedită de către reclamantă, căreia îi incumba sarcina probei susţinerilor sale. Deci, cauza actului juridic este licită şi morală, neexistând motiv de nulitate a actului juridic de schimb.
Motivul de apel invocat cu ocazia cuvântului pe fond, referitor la încălcarea prevederilor art. 1308 C. civ., a fost apreciat, de asemenea, drept nefondat. Prevederile art. 1308 nu au incidenţă în speţă şi nu există nici o interdicţie de încheiere a actului de schimb dacă iniţiativa vine de la o anumită persoană.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că la momentul actual nici nu mai este posibilă constatarea nulităţii actului deoarece nu mai este posibilă repunerea în situaţia anterioară. Cele două societăţi implicate în schimb, rezultate prin reorganizarea fostelor I.A.S.- uri au fost radiate încă din anul 2007, ca urmare a lichidării patrimoniului lor în procedura falimentului.
Susţinerea că nu prezintă relevanţă că societăţile implicate în schimb sunt radiate, întrucât reclamanta are de unde să primească terenul, de asemenea, nu a fost primită. Reclamanta nu este parte în contractul de schimb pentru ca repunerea în situaţia anterioară să opereze faţă de aceasta. De altfel, reclamanta nici măcar nu are reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta N.M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului, modificarea sentinţei nr. 1064 din 20 mai 2010 a Tribunalului Dolj şi, în fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta- reclamantă N.M. a invocat că hotărârea conţine motive contradictorii şi este nelegală, deoarece:
- SC S. SA Craiova nu putea dispune cu privire la terenul proprietatea autorului său, neexistând dovada preluării legale în proprietate.
- actul de schimb nu a avut la bază acordul adunării generale a acţionarilor, materializat într-un proces-verbal astfel cum cere Ministerul Agriculturii prin adresa nr. 350/2002.
- actul de schimb a fost încheiat cu nesocotirea art. 1308 alin. (3) C. civ., astfel că nu se poate reţine excepţia bunei-credinţe;
- cu privire la pretinsul drept de proprietate dobândit în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990, instanţa de apel a făcut aprecieri fără a exista dovezi în sensul că terenul s-a aflat în proprietatea SC S. SA, deoarece adresele nr. 2238/1997 şi nr. 782/1998, ignorate, contrazic această concluzie, rezultând că regimul juridic era acela de proprietate cooperatistă şi nu de stat.
A mai arătat că dreptul său de proprietate nu a putut fi recunoscut în întregime din cauza contractului de schimb, astfel că are interes în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii contractului.
Intimatul-pârât M.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a precizat care sunt considerentele contradictorii, iar din verificarea hotărârii rezultă că acestea sunt concordante şi justifică dispozitivul hotărârii, astfel că acest motiv nu poate fi reţinut pentru reformarea hotărârii.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată în primul rând că instanţa de apel a făcut o analiză temeinică a legalităţii hotărârii primei instanţe în limitele învestirii acesteia, în apel neputându-se extinde cadrul procesual în ceea ce priveşte obiectul judecăţii, decât în condiţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., iar în conformitate cu dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. nici în recurs nu se poate extinde judecata astfel că nu se pot analiza decât criticile care privesc cauzele de nulitate invocate prin acţiunea introductivă.
Recurenta-reclamantă a invocat drept motive de nulitate absolută a actului juridic lipsa calităţii de proprietar a SC S. SA astfel că terenul nu putea face în mod valabil obiectul contractului de schimb şi cauza ilicită, susţinând că părţile au cunoscut regimul juridic al bunului fraudându-i, astfel, interesele.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1405, art. 960 şi următoarele C. civ., art. III lit. a) şi g) din Legea nr. 169/1997, art. 11 alin. (2) din Titlul IV din Legea nr. 297/2005.
Prin urmare, încălcarea art. 1308 C. civ., invocată pentru prima dată în apel şi lipsa acordului adunării generale a acţionarilor pentru realizarea schimbului de terenuri, invocată pentru prima dată în recurs, constituie cauze de nulitate ce exced limitelor judecăţii, astfel că nu pot face obiectul analizei privind legalitatea hotărârii, în recurs.
Cât priveşte cauzele de nulitate invocate prin acţiunea introductivă, instanţa de apel a concluzionat în mod legal, faţă de actele dosarului, că SC S. SA a dobândit ope legis un drept de proprietate asupra terenului ce a făcut apoi obiectul contractului de schimb, având în vedere dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 20 din Legea nr. 15/1990 şi art. 36 din Legea nr. 18/1991, fiind astfel respectate toate condiţiile art. 51 din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 1405 şi următoarele C. civ.
Nu se poate reţine nici cauza ilicită, recurenta-reclamantă nefăcând dovada că părţile din contract au intenţionat prin încheierea actului să îi fraudeze interesele, nici la data schimbului, nici ulterior recurentei nerecunoscându-i-se un drept de proprietate asupra terenului, iar înscrisurile la care face trimitere recurenta-reclamantă au fost analizate de către instanţa de apel au fost respinse ca neconcludente în raport cu celelalte constatări pentru verificarea regimului juridic al terenului, astfel că s-au respectat şi dispoziţiile Codului civil referitoare la valabilitatea actului juridic din această perspectivă.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 192 din 5 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1645/2011. Comercial → |
|---|
