ICCJ. Decizia nr. 1616/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1616/2011
Dosar nr. 4268/105/2009
Şedinţa publică de la 14 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4268/105/2009, reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC D.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 233.211,26 lei, reprezentând 37.372,23 lei - diferenţă chirie pe luna iulie 2007; 3.113,90 lei - rest cheltuieli locative pe luna iunie 2007; 33.136,57 lei - rest cheltuieli locative pe luna iulie 2007; 9.106,56 lei - rest cheltuieli locative pe luna mai 2007; 150.408 lei fără TVA, reprezentând contravaloarea a trei chirii lunare cu titlu de daune conform art. 7 alin. (2) din contractul de închiriere nr. 2866 din 23 mai 2005; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 175 din data de 31 martie 2010 Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârâtă şi a respins ca inadmisibilă acţiunea comercială formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.R. SA.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii, s-a reţinut că în şedinţa publică din data de 22 februarie 2010 reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă sumei solicitate, astfel încât această excepţia netimbrării acţiunii a rămas fără obiect.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Or, dispoziţiile art. 109 alin. (2) raportat la art. 7201 C. proc. civ. au caracter imperativ şi, ca atare, susţinerea reclamantei referitoare la faptul că nu se impune efectuarea concilierii prealabile deoarece pârâta ştia de situaţia tensionată dintre părţi, întrucât au mai avut un litigiu de a făcut obiectul dosarului nr. 556/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti, nu a putut fi primită deoarece nu corespunde cerinţelor legii.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel reclamanta SC V. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără însă ca aceasta să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, deşi a fost citată cu această menţiune, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 6 dosar apel.
Împotriva soluţiei pronunţate reclamanta a promovat apel, criticile făcând referire la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 720 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 77 din 7 septembrie 2010 a anulat apelul formulat ca netimbrat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a arătat că apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei de timbru, deşi i s-a pus în vedere situaţia în care a făcut aplicaţiunea sancţiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta prin criticile formulate făcând referire atât la fondul pricinii cât şi la soluţia de anulare pentru netimbrare a apelului motivat de faptul că pentru termenul din 7 septembrie 2010 a depus odată cu cererea pentru lipsă de apărare şi dovada achitării taxei de timbru.
Recursul este nefondat.
Faţă de criticile formulate, Înalta Curte va aprecia numai asupra legalităţii soluţiei date în apel, aceea de anulare a cererii pentru netimbrare, iar nu fondul pricinii din moment ce instanţa anterioară nu s-a pronunţat asupra acestuia.
Instanţa de apel în mod corect nu a intrat în cercetarea pe fond a pricinii, ci a examinat cu prioritate excepţiile de procedură invocate în cauză.
Astfel, pentru primul termen de judecată din apel din data de 7 septembrie 2010 apelanta-reclamantă SC V. SRL a fost citată cu menţiunea de a depune taxa de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei (fila 6 din dosarul de apel). Din moment ce apelanta nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia de timbrare în conformitate cu Legea nr. 146/1997 până la termenul stabilit de către instanţă, Curtea de Apel Ploieşti a admis în mod fondat, prin hotărârea din 7 septembrie 2010, excepţia netimbrării apelului invocată de către intimata-pârâtă dispunând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) C. proc. civ. şi anulând cererea de apel ca netimbrată: Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 77 din 7 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-reclamantă SC V. SRL Ploieşti la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D.R. SA Târgu-Secuiesc.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1617/2011. Comercial → |
|---|
