ICCJ. Decizia nr. 1622/2011. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALÄ.

Decizia nr. 1622/2011

Dosar nr. 1588/1259/2009

Şedinţa publică de la 14 aprilie 201.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 20 octombrie 2009 reclamantul E.C. a chemat în judecată pârâta SC M.B. CF SA pentru ca în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată să se dispună anularea hotărârii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.

Tribunalul Comercial Argeş prin sentinţa nr. 30 din 2 martie 2010, dată în Cameră de Consiliu, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, şi excepţia puterii de lucru judecat ridicate de pârâtă, iar pe fond a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.

Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta, şi în şedinţa publică din 5 mai 2010 a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin încheierea din 20 mai 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis sesizarea formulată de SC M.B. CF SA în contradictoriu cu E.C., a trimis cauza Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate şi pe această perioadă în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 a suspendat judecata cauzei.

La data de 21 ianuarie 2011 reclamantul-intimat E.C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei motivat de faptul că prin Legea nr. 177/2010 din 28 septembrie 2010 s-au adus modificări Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale în sensul abrogării dispoziţiilor art. 29 situaţie în care se impune continuarea judecăţii.

Aceiaşi instanţă, prin încheierea şedinţei publice din 9 februarie 2011, a considerat că subzistă motivele prevăzute la data luării măsurii suspendării şi a menţinut cauza având ca obiect judecarea apelului suspendată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimatul-reclamant E.C., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După prezentarea expunerilor de motive a Legii nr. 177/2010 printre care sunt menţionate considerentele legiuitorului privind abrogarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considerând că scopul urmărit a fost accelerarea judecării proceselor soluţionarea acestora urmând să se facă într-un termen rezonabil conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

S-a adus ca argument şi introducerea unei noi situaţii de revizuire la art. 322 pct. 10 potrivit căruia dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori a dispoziţiei dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate cu sesizare.

Se consideră că modificarea legiSIativă intervenită este una de procedură, de imediată aplicare, în sensul dispoziţiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea se mai susţine că încheierea nu a fost modificată.

Recursul este nefondat.

Procedura excepţiei de neconstituţionalitate este reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992 care avea următorul cuprins Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Înainte de apariţia Legii nr. 177/2010 alin. (5) al art. 29 prevedea că Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, judecarea cauzei se suspendă.

În speţă nu se poate reţine aplicarea dispoziţiilor art. 725 alin. (1) abrogarea textului de lege în baza căruia s-a făcut suspendarea nefiind echivalentul unei noi legi de procedură de aplicare imediată.

Mai mult potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.

În speţă măsura suspendării cauzei nu putea fi anulată, sub imperiul vechii legi, ci se putea dispune repunerea pe rol numai după soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.

Mai mult Înalta Curte consideră că abrogarea dispoziţiilor legale care reglementau suspendarea de drept a judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de repunere pe rol, întrucât, în virtutea principiului neretroactivităţii legii, noua lege nu se aplică unor fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice consumate sub imperiul vechii legi, precum şi efectelor produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Cu alte cuvinte potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) Legea dispune numai pentru viitor cu excepţia legii penale mai favorabile iar art. 78 stabileşte că Legea se aplică în Monitorul Oficial al României intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.

Nu se poate reţine nici critica privind nemotivarea încheierii atacate, având în vedere cele expuse anterior, instanţa făcând referire la menţinerea măsurii suspendării constatând că subzistă dispoziţiile pentru care a fost suspendată cauză.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. 1588/1259/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1622/2011. Comercial