ICCJ. Decizia nr. 1661/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1661/2011
Dosar nr. 8464/30/200.
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Deliberând asupra recursurilor comerciale de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7/PI/2001, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 8464/30/2008, s-a respins acţiunea reclamantelor pentru lipsa calităţii procesuale active şi pentru lipsa de interes şi cererea reconvenţională formulară de pârâta SC F.C. Timiş. Totodată, prima instanţă de fond a respins cererea de suspendare a cauzei conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. şi cererea de disjungere a cererii reconvenţionale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 16 octombrie 2009, reclamantele SC C.C. Belinţ ş.a. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC F.C. Timiş, să se constate nulitatea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2008 a F.T. C.C. Timiş – F., prin care s-a înfiinţat pârâta, să se constate nulitatea actelor constitutive ale pârâtei, să se dispună reluarea procedurii de constituire a pârâtei cu respectarea dispoziţiilor legale, iar, în subsidiar, să se constate că reclamantele au calitatea de membrii fondatori ai pârâtei, să fie obligată pârâta să-şi modifice actele constitutive în sensul includerii reclamantelor ca membrii fondatori ai societăţii şi să fie obligată pârâta să efectueze cuvenitele menţiuni la ORC Timiş, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC F.C. Timiş a solicitat prin cererea reconvenţională formulată, să se constate existenţa dreptului şi a calităţii sale de continuator al F.T. C.C. Timiş F., existentă anterior anului 1990, obligarea reclamantelor-pârâte la plata sumei de 1500 Euro fiecare cu titlu de daune interese ca urmare a iniţierii acestui demers judiciar.
Tribunalul a reţinut că este nefondată cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. nefiind îndeplinite condiţiile impuse de textul de lege arătat, întrucât organul de cercetare penală nu face referire asupra legalităţii convocării şi modalităţii de înfiinţare a societăţii pârâte. Pe cale de consecinţă şi cererea de disjungere a cererii reconvenţionale, întemeiată pe rezoluţia pronunţată în dosarul nr.8577/8/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara la data de 13 mai 2009, nu se mai impune a fi analizată.
Prima instanţă de fond a analizat cu prioritate excepţia lipsei procesuale active şi excepţia lipsei de interes al reclamantelor, invocată de pârâta-reclamantă, reţinând că acestea sunt întemeiate, întrucât reclamantele nu aveau calitatea de membrii cooperatori prin nedepunerea ofertelor de participare în termenul legal.
Sub acest aspect, tribunalul a reţinut că prima AGEA a F. Timiş a avut loc la data de 29 martie 2005, fiind adoptată hotărârea AGEA nr. 1 din 29 martie 2008, prin care s-a decis reorganizarea F. în U.J.C.C. şi SC F., prilej cu care fiecare participant a primit oferta de participare, conform art. 120 alin. (5) din Legea nr. 1/2005, la care aveau obligaţia de a răspunde în termen de 60 de zile de la primirea ofertei sub semnătură.
Ca atare, deşi nulitatea absolută poate fi solicitată de orice persoană, în accepţiunea Legii nr. 1/2005, hotărârea AGEA contrară legii şi actului constitutiv se poate ataca doar de către membrii cooperatori, iar la data promovării acţiunii în justiţie, reclamantele nu mai aveau această calitate procesuală activă.
Cererea reconvenţională a fost respinsă întrucât excede cadrului procesual de faţă, calitatea pârâtei de succesoare în drepturi a Federaţiei Timiş, rezultând din actele constitutive şi înscrierile de menţiuni din ORC.
Împotriva acestei sentinţei au declarat apel reclamantele-pârâte, pârâta-reclamantă şi pârâta din cererea reconvenţională Asociaţia U.J.C.C. Timiş.
Prin Decizia nr. 201/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timiş, secţia comercială, a respins ca nefondate excepţiile invocate de apelanta-pârâtă F. Timiş, respectiv, excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC C.C. Şag şi SC C.C. Săcălaz, excepţia nulităţii apelului întemeiată pe lipsa calităţii avocatului de a le reprezenta pe reclamante în apel, excepţia anulării apelului reclamantelor ca insuficient timbrat şi excepţia nulităţii apelului reclamantelor pentru tardivitatea declarării şi motivării. Totodată, curtea de apel a respins apelurile declarate de reclamante, apelul pârâtei-reclamante şi apelul pârâtei U.J.C.C. Timiş.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a celor două apelante-reclamante, SC C.C. Şag şi SC C.C. Săcălaz, este nefondată, întrucât din datele furnizate de ORC, nu reiese că aceste societăţi au fost dizolvate şi radiate.
Cât priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al apărătorului apelantelor-reclamante, instanţa de fond a apreciat că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât la filele 33 – 126 din dosar au fost ataşate delegaţiile avocaţiale pentru toate reclamantele-apelante.
Totodată, instanţa de apel a respins excepţia insuficientei timbrări a apelului reclamantelor faţă de dovada de plată a taxelor de timbru ataşate, precum şi excepţia tardivităţii declarării apelului de către aceste părţi, faţă de data comunicării sentinţei atacate şi data înregistrării căii de atac. S-a mai reţinut că şi excepţia tardivităţii motivării apelului reclamantelor este nefondată întrucât acesta a fost motivat până la prima zi de înfăţişare conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând apelul reclamantelor, instanţa de apel a apreciat că soluţia pronunţată de tribunal este corectă, întrucât reclamantele nu au calitatea de membru cooperator, nici în raport de dispoziţiile art. 120 şi nici în raport de dispoziţiile art. 143 şi art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.
Astfel, conform art. 44 alin. (3) din lege, hotărârile contrare legii şi actului constitutiv pot fi atacate doar de membrii cooperatori, aceasta fiind o condiţie pentru promovarea acţiunii în justiţie.
Curtea de apel a apreciat că, faţă de cele două momente care au intervenit în succesiunea actelor de constituire a pârâtei F. Timiş, respectiv Hotărârea nr. 1 din 29 martie 2005, la care reclamantele au votat prin reprezentanţi reorganizarea F. Timiş în cele două entităţi juridice, respectiv F. Timiş şi U.J.J.C., şi Hotărârea AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005 privind constituirea societăţii cooperative de grad II F. Timiş, convocarea pentru această a două adunare s-a făcut doar pentru societăţile cooperatiste care au acceptat oferta de participare. Ca atare, întrucât reclamantele nu şi-au manifestat opţiunea de a deveni membre ale noii societăţi cooperatiste de gradul II, nu deţin nici calitatea de a ataca această hotărâre.
Instanţa de apel a mai arătat că la adunarea generală din 29 martie 2005, reclamantelor li s-au comunicat ofertele de participare, acestea având obligaţia de a răspunde Consiliului de administraţie al Federaţiei Teritoriale Timiş în termen de 60 de zile, obligaţie pe care nu şi-au îndeplinit-o astfel încât neconvocarea acestor părţi la adoptarea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005, nu este o cauză de nulitate nici absolută, nici relativă.
Cât priveşte cauzele de nulitate invocate de reclamantă, instanţa de apel a apreciat că dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 nu cuprind nicio cauză de nulitate şi nu prevede nici o sancţiune pentru neconvocarea la şedinţa AGA de constituire a societăţii cooperatiste a persoanelor care, deşi au primit oferta de participare nu au răspuns acesteia sau au refuzat să răspundă, singurul remediu fiind prevăzut de art. 210 alin. (10), în sensul că aceste societăţi au drept de creanţă asupra părţilor sociale vărsate la capitalul social al societăţilor cooperatiste teritoriale şi la plata dividendelor cuvenite.
Totodată, instanţa de apel a respins criticile apelantelor-reclamante cu privire la soluţia de respingere a cererii de disjungere şi de suspendare a judecării cererii reconvenţionale, întrucât între rezoluţia procurorului şi cererea reclamantelor nu există elemente de interdependenţă.
Curtea de Apel a respins apelul formulat de pârâta U.J.C.C. pentru aceleaşi considerente pentru care a fost respins apelul reclamantelor.
De asemenea, a fost respins apelul pârâtei-reclamante F. Timiş, faţă de neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 111 C. proc. civ. pentru formularea cererii reconvenţionale având ca obiect acţiune în constatare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanta U.J.C.C. Timiş invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi apelantele reclamate, criticând Decizia atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cât priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C. Timiş, Înalta Curte reţine că acesta este netimbrat, deşi recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea expresă de achitare a taxei de timbru legal datorată conform dovezii de citare de la fila 68 din dosar.
Ca atare, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 1, art. 11 alin. (2) şi 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C., ca netimbrat.
1. Recurentele-reclamante au arătat în dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate că ambele instanţe de fond au soluţionat cauza cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 care au în vedere societăţi apărute după înfiinţarea societăţii cooperatiste, ce nu au existat anterior apariţiei Legii nr. 1/2005. Aceeaşi concluzie, au arătat Recurentele-reclamante se desprinde şi din interpretarea dispoziţiilor art. 2 din aceeaşi lege care defineşte noţiunea de membru cooperator, sintagmă ce este folosită doar în legătură cu societăţile cooperatiste înfiinţate conform Legii nr. 1/2005.
1. Sub acest aspect, recurentele au arătat că instanţa de apel a reţinut că reclamantele nu au calitatea de membru cooperator al pârâtei pentru a ataca hotărârile adoptate de societatea cooperatistă de gradul II F., însă acţiunea în anulare a hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005 adoptată de pârâtă, nu a fost atacată de recurentele-reclamante în calitate de membru cooperator, conform art. 44 din Legea nr. 1/2005, dispoziţii legale ce nu se aplică în speţă, ci a fost atacată această hotărâre pentru motive ce ţin de însăţi procedura de înfiinţare a acestei societăţi cooperatiste de gradul II.
La data formulării acţiunii în justiţie, au arătat recurentele, acestea aveau calitatea de societăţi cooperatiste, iar motivele invocate în acţiune sunt motive de nulitate absolută, ce nu sunt reglementate de dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 1/2005.
Temeiul juridic al acţiunii de fond îl reprezintă art. 120 din Legea nr. 1/2005, care cuprinde norme imperative, astfel încât nerespectarea oricăreia dintre acestea atrage nulitatea absolută, nulitate ce poate fi invocată de orice persoană interesată.
Având în vedere că petitul acţiunii de fond îl constituie constatarea nulităţii absolute şi că reclamantele au justificat un interes în promovarea acţiunii de fond, acţiunea nu putea fi respinsă pe excepţia lipsei calităţii procesuale active.
În plus au arătat recuerentele, instanţele de fond au cercetat excepţia lipsei calităţii procesuale active doar prin raportare la petitul principal, cu neobservarea celorlalte capete de cerere.
2. Recurentele-reclamante au arătat că instanţa de apel a cercetat şi fondul cauzei, analizând cauzele de nulitate absolută a hotărârii AGA nr. 2 din 4 iunie 2005 şi actului constitutiv, apreciind că dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 au fost pe deplin respectate la înfiinţarea societăţii pârâte F. Timiş.
Faţă de această cercetare a fondului de către instanţa de apel, recurentele-reclamante reiau argumentele invocate în acţiunea introductivă de instanţe privind nelegalitatea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005, prin raportare la dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 1/2005.
3. Recurentele au apreciat ca nelegală şi soluţia de respingere a cererii de disjungere a cererii reconvenţionale şi a cererii de suspendare a judecării acesteia, criticată şi în faţa instanţei de apel, întrucât reclamantele au făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva fostului administrator al pârâtei F. Timiş în legătură cu modul de reorganizare ca societate cooperatistă de gradul II a acestei entităţi.
Din dosarul de urmărire penală, au arătat recurentele, reiese că reprezentantul intimatei-pârâte a comis fapte penale cu prilejul reorganizării acestei entităţi juridice, încălcând dispoziţiile Legii nr. 1/2005, aspecte ce formează şi obiectul criticilor recurentelor-reclamante cu privire la modalitatea de înfiinţare a pârâtei.
Intimata - pârâtă F. Timiş a depus întâmpinare reiterând excepţiile, invocate în faţa instanţei de fond, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia tardivităţii acţiunii în anulare şi excepţia inadmisibilităţi demersului juridic al recurentelor-reclamante. Ca atare, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţiunea ca temeinică şi legală a soluţiei instanţei de apel.
Recurenta - pârâtă U.J.C.C. a depus întâmpinare solicitând admiterea recursului declarat de recurentele-reclamante.
Examinând motivele de nelegalitate invocate de recurentele-reclamante prin raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurentele-reclamante este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei defineşte noţiunea de „membru cooperator" prin raportare la persoanele fizice şi, respectiv, persoanele juridice – cazul în speţă, arătând că, în înţelesul prezentei legi, sunt consideraţi membrii cooperatori, persoanele juridice care participă la constituirea societăţilor cooperatiste de gradul 2, aceştia devenind membrii cooperatori în cadrul acestor societăţi.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005: ,,Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionată în Registrul Comerţului, de oricare din membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat contra sau care nu au participat la adunarea generală".
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 44 „şi implicit" ale art. 43 din Legea nr. 1/2005, nu sunt aplicabile în speţă, întrucât vizează situaţia juridică a unor societate cooperatiste de gradul II, deja constituite, legiuitorul legând expres calitatea de membru cooperator a persoanelor juridice, de existenţa unor atare entităţi juridice. Or, în speţă, se contestă tocmai legalitatea înfiinţării unei atare societăţi cooperatiste, astfel încât respingerea acţiunii în justiţie pe considerentul că reclamantele nu au dovedit calitatea de membru cooperator al pârâtei F. Timiş, calitate care, în înţelesul art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 ar fi o condiţie pentru promovarea unui atare acţiuni, astfel cum a reţinut instanţa de apel, este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Ca atare, Înalta Curte reţine că prima critică de nelegalitate formulată de recurentele-reclamante este întemeiată, instanţa de fond făcând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 1/2005 în cauza de faţă, temeiul de drept al acţiunii introductive de instanţă fiind reprezentat de dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 care reglementează situaţia juridică a F.T.C.C. F., înfiinţate conform Legii nr. 109/1996 - cazul în speţă, prevăzând obligativitatea reorganizării acestora în societăţi cooperatiste de gradul I şi II.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 120 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 1/2005 fac referire expresă la oferta de participare, în calitate de membru fondator la constituirea societăţilor cooperatiste de gradul I şi II, conform art. 120 din aceeaşi lege, calitate de care se prevalează recurentele-reclamante în susţinerea acţiunii pe fond, şi care nu condiţionează în nici un fel formularea acţiunii în constatarea nulităţii hotărârii AGEA, instanţele de fond făcând confuzie între calitatea de membru fondator – prin acceptarea ofertei de participare şi calitatea de membru cooperator care se obţine, conform Legii nr. 1/2005, abia la finele procedurii de constituire a societăţii cooperatiste de gradul II. De altfel, în art. 120 alin. (8), (9) şi (10), legiuitorul reglementează distinct situaţia membrilor fondatori şi respectiv, a membrilor cooperatori.
Prin urmare, soluţionarea cauzei prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor de către instanţele de fond, întrucât nu aveau calitatea de membru cooperator la data promovării acţiunii introductive de instanţă, este nelegală, instanţele judecătoreşti aplicând greşit dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi art. 43 din Legea nr. 1/2005, şi interpretând eronat dispoziţiile art.120 din aceeaşi lege care nu condiţionează calitatea de membru cooperator, promovarea unei atare acţiuni de acceptarea ofertei de participare ca membru fondator la societăţile cooperatiste de gradul I şi II, calităţi ce se supun unor regimuri juridice diferite, conform art. 120 din lege. Mai mult, analiza calităţii reclamantelor de membru fondator vizează fondul cauzei, recurentele-reclamante având un petit distinct în acest sens. Din această perspectivă, Înalta Curte reţine ca întemeiată şi critica privind analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active de către instanţele de fond prin raportare exclusivă la primul capăt de acţiune introductivă de instanţă, ignorându-se faptul că unul dintre celelalte capete de cerere privea tocmai stabilirea calităţii reclamantelor de membrii fondatori ai intimatei - pârâte conform art. 120 din Legea nr. 1/2005, capăt de cerere ce vizează tocmai analizarea pe fond a problemei ofertelor de participare.
2. Înalta Curte reţine ca întemeiată şi cea de-a doua critică formulată, întrucât instanţa de apel în analiza legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de tribunal pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, a făcut aprecieri şi asupra fondului cauzei, analizând, în fapt, temeinicia acţiunii prin raportare la cauzele de nulitate invocate cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie.
Prin urmare, dată fiind soluţia pronunţată de prima instanţă de fond, menţinută de instanţa de apel şi necercetarea în fond a pricinii de către instanţele de fond, Înalta Curte nu poate analiza motivele dezvoltate de către recurentele-reclamante în cadrul acestei critici de nelegalitate, în această fază procesuală.
3. Ultima critică de nelegalitate formulată priveşte soluţionarea greşită a cererii de disjungere a cererii reconvenţionale şi de suspendare a judecăţii acesteia, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Întrucât ambele instanţe de fond au respins pe fond cererea reconvenţională, fără ca pârâta - reclamantă să atace cu recurs o atare soluţie, Înalta Curte reţine că soluţia astfel pronunţată a devenit irevocabilă prin nerecurare, astfel încât incidentele procedurale cu privire la o atare cerere, respectiv, disjungerea şi suspendarea, nu mai pot fi analizate în această fază procesuală.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante, va casa în parte Decizia instanţei de apel şi sentinţa atacată şi va trimite cauza primei instanţe de fond în vederea rejudecării acţiunii principale.
În baza art.137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele-reclamante SC C.C. BÂRZAVA GATAIA, SC C.C. BELINT, SC C.C. BUZIAŞ, SC C.C. CARPENUL CĂRPINIŞ, SC C.C. CĂPRIORUL NĂDRAG, SC C.C. COMLOŞANA COMLOŞU, SC C.C. COŞTEIUSC C.C. DAROVA, SC C.C. DETA, SC C.C. FĂGET, SC C.C.F. LUGOJ, SC C.C.F.T. CIACOVA, SC C.C. GAVOJDIA, SC C.C. GIULVĂZ, SC C.C.I. PECIU NOU, SC C.C.J., SC C.C.L.H., SC C.C. MĂNĂŞTIUR, SC C.C. MORAVIŢA, SC C.C.M. CENAD, SC C.C. ORŢIŞOARA, SC C.C. PIŞCHIA, SC C.C. P.S.T., SC C.C. RECAŞ, SC C.C. REMETEA MARE, SC C.C. SÂNANDREI, SC C.C. SĂCĂLAZ, SC C.C. ŞAG, SC C.C. TOPOLOVĂŢU MARE, SC C.C. TORMAC, SC C.C.U.N. GIARMATA, SC C.C.U.L., SC C.C. VARIAŞANA VARIAŞ şi SC C.C.V.V.D. împotriva deciziei nr. 201/A din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, casează în parte Decizia recurată şi sentinţa nr. 7/PI din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Timiş şi trimite cauza spre rejudecarea acţiunii principale Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de pârâta U.J.C.C. Timiş împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 167/2011. Comercial → |
|---|
