ICCJ. Decizia nr. 1798/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1798/2011
Dosar nr. 22091/3/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa comercială nr. 6083 din 14 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC A.U. BUCUREŞTI SA în contradictoriu cu C.N.A.B. SA şi a stabilit în favoarea reclamantei un drept de servitute legală de trecere pe suprafaţa de teren identificată conform anexei 1 la raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, aflată în proprietatea pârâtei, în vederea deplasării aeronavelor societăţii reclamante de la parcarea aeronavelor către pista de aterizare-decolare aflate în administrarea pârâtei.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat cel de-al doilea capăt de cerere referitor la suportarea de către pârâtă a cheltuielilor de amenajare a traseului servituţii de trecere.
Ambele părţi în litigiu au declarat apel împotriva acestei sentinţe, SC A.U. BUCUREŞTI SA pe motivul că nu i s-a admis şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la reamenajarea pe cheltuiala sa a bretelei care face legătura între parcare (pe care sunt garate aeronavele reclamantei) şi pista de aterizare - decolare a pârâtei.
C.N.A.B. SA a declarat apel nemulţumită fiind de stabilirea în favoarea reclamantei SC A.U. BUCUREŞTI SA a dreptului de servitute de trecere către pista de aterizare - decolare, aflată în administrarea C.N.A.B. SA.
În Şedinţa publică din 21 octombrie 2010, SC E.J. ROMÂNIA SRL a depus cerere de intervenţie accesorie în sprijinul apelantei pârâte C.N.A.B. SA, cerere încuviinţă în principiu în Şedinţa publică din 16 decembrie 2010.
Prin cererea depusă în Şedinţa publică din 3 februarie 2011, C.N.A.B. SA a solicitat în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 3121/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În susţinerea cererii de suspendare, apelanta pârâtă precizează că obiectul dosarului nr. 3121/3/2010 vizează cererea de anulare a Autorizaţiei de construire pentru Platforma de îmbarcare/debarcare pasageri şi staţionare aeronave cu 5 locuri de parcare şi cale de rulare pentru accesul aeronavelor de la pistă la platforma şi invers.
Acest obiectiv pentru care s-au obţinut autorizaţiile se întretaie cu traiectul servituţii de trecere, stabilit prin sentinţa atacată în prezenta cauză.
În acest context, apelanta pârâtă C.N.A.B., susţine că se impune suspendarea judecării prezentei cauzei până ce instanţa de contencios va stabili irevocabil, dacă poate sau nu să construiască pe amplasamentul pe unde apelanta reclamantă SC A.U. BUCUREŞTI SA, a solicitat obţinerea servituţii de trecere.
Apelanta pârâtă, petentă în cererea de suspendare, precizează că Autorizaţia de construire şi Certificatul de urbanism sunt anterioare sentinţei apelate şi că SC A.U. BUCUREŞTI SA a formulat acţiune privind anularea Autorizaţiei de construire solicitând şi suspendarea executării Autorizaţiei de construire, cererea de suspendare fiind respinsă de Tribunal iar soluţia de respingere fiind menţinută şi de Curtea de Apel Bucureşti cu ocazia judecării recursului.
Examinând cererea de suspendare formulată de apelanta C.N.A.B. SA în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a constatat că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea a reţinut că traseul servituţii de trecere (stabilit prin sentinţa comercială nr. 6083 din 14 mai 2010 atacată cu apeluri în prezenta cauză) pe suprafaţa de teren identificată conform raportului de expertiză (fila 329 vol. II dosar T.B.), se suprapune cu terenul pe care s-a autorizat construcţia potrivit Autorizaţiei de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009 emisă de Primăria Sector 1 Bucureşti.
Apelanta SC A.U. BUCUREŞTI SA a atacat în contencios administrativ această autorizaţie prin acţiunea înregistrată la 26 ianuarie 2010 ce face obiectul dosarului nr. 3121/3/2010 .
Aşa cum susţine şi apelanta reclamantă SC A.U. BUCUREŞTI SA s-au obţinut avizele şi acordurile necesare construirii (inclusiv Autorizaţia de construire a cărei anulare a solicitat-o SC A.U. BUCUREŞTI SA în dosarul nr. 3121/3/2010) pe aceeaşi suprafaţă de teren pe care s-a obţinut dreptul de servitute de trecere (filele 76-77 dosar CA.B.).
Curtea a reţinut că suprafaţa de teren, pentru care s-a obţinut Autorizaţia de construire şi care se suprapune cu suprafaţa de teren pe care s-a obţinut dreptul de servitute de trecere este împrejmuită de către apelanta pârâtă (petenta în cererea de suspendare) şi că nu s-a făcut o altă probă din care să rezulte continuarea lucrărilor în această zonă.
Curtea a reţinut că suspendarea judecăţii cauzei, într-o astfel de ipoteză ca cea relevată în precedent, este de natură să preîntâmpine situaţia în care s-ar pronunţa hotărâri contradictorii, ce nu ar putea fi puse în executare, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.
În opinia instanţei, este justificată suspendarea judecării cauzei de faţă întrucât dreptul de a construi legal se întemeiază pe Autorizaţia de construire (a cărei anulare s-a cerut), cu alte cuvinte dreptul proprietarului de a construi pe terenul proprietatea sa pe care instanţa de fond a stabilit ulterior obţinerii Autorizaţiei de construire un drept de servitute de trecere, este determinant în dezlegarea pricinii.
În acest sens s-a reţinut şi că însăşi SC A.U. BUCUREŞTI SA, care avea calitate de reclamantă la fondul cauzei (acţiune promovată în anul 2004) a iniţiat şi acţiunea în anularea Autorizaţiei de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009, prin cererea înregistrată la 26 ianuarie 2010.
Pe de altă parte măsura suspendării, ca temporizare a soluţionării apelurilor, nu lipseşte de finalitate demersul judiciar iniţiat de SC A.U. BUCUREŞTI SA şi nu prejudiciază, ci reprezintă o protecţie eficientă a dreptului.
Curtea a apreciat că măsura suspendării este oportună şi în raport cu finalitatea acţiunii ce vizează stabilirea servituţii de trecere, faţă de importanţa deosebită şi complexitatea activităţii fiecărei părţi dar mai ales în contextul respectării unor reglementări specifice privind regimul construcţiilor şi terenurilor ce deservesc activitatea aeroportuară.
De aceea, Curtea a reţinut că menţinerea sau nu a Autorizaţiei de construire, având ca efect, fie continuarea şi finalizarea lucrărilor pe terenul proprietatea C.N.A.B. SA (care se supune traseului stabilit de instanţa de fond pentru servitutea de trecere) fie desfiinţarea lucrărilor începute (împrejmuiri, etc.), poate influenţa hotărâtor asupra dreptului dedus judecăţii în prezenta cauză, respectiv a verificării temeinicei şi legalităţii cererii de stabilire a servituţii de trecere prin prisma dispoziţiilor legale în materie cât şi sub aspectul traseului servituţii.
În consecinţă, prin încheierea de şedinţă din data de 3 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a suspendat judecata apelurilor formulate de apelanta reclamantă SC A.U. BUCUREŞTI SA şi de apelanta pârâtă C.N.A. BUCUREŞTI SA, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 3121/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC A.U. BUCUREŞTI SA, în temeiul motivelor de nelegalitate reprezentate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. , prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată şi pe fondul cauzei respingerea cererii de suspendare.
În susţinerea recursului, recurenta a arătat că obiectul prezentului dosar este stabilirea dreptului de servitute de trecere în favoarea societăţii reclamante, pe terenul aflat în proprietatea C.N.A.I. BUCUREŞTI BĂNEASA, în vederea deplasării aeronavelor de la parcare către pistă şi obligarea pârâtei la reamenajarea pe cheltuiala sa a bretelei care face legătura între parcare pista de aterizare.
Litigiul de faţă a fost înregistrat pe rolul instanţei în anul 2004, iar în 2008 antecesoarea pârâtei a încheiat cu E.J. România SRL contractul de concesiune de servicii nr. 3196 din 27 august 2008, iar în baza acestuia această societate trebuia să construiască un Terminal de Aviaţie Generală.
Recurenta a arătat că terenul pe care urma să se construiască a fost identificat prin actul adiţional nr. 2625 din 30 septembrie 2009, intimatele obţinând de la Primăria Sectorului 1 Bucureşti autorizaţia de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009 pentru teren.
Reclamanta a atacat în justiţie autorizaţia de construire sus menţionată, formându-se dosarul nr. 3121/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ, întrucât traseul servituţii stabilită de instanţa de fond străbate terenul pentru care Primăria a eliberat autorizaţia de construire.
Acest aspect, susţine recurenta a fost reţinut de către concluziile raportului de expertiză întocmit în acest dosar, intimatele cunoscând faptul că traseul servituţii străbate terenul pe care reclamanta dorea să îşi dezvolte proiectul.
Susţine că instanţa de apel a dispus suspendarea prezentei pricini, cu toate că intimatele nu au realizat nici un fel de lucrări în baza autorizaţiei de construire, scopul suspendării fiind acela de a tergiversa judecata.
Înalta Curte, examinând în cadrul controlului de legalitate, criticile aduse încheierii recurată, în raport de textele legale invocate, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente.
Instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În cauză, prin încheierea din data de 3 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a dispus suspendarea cauzei de faţă, având ca obiect stabilirea dreptului de servitute de trecere în favoarea societăţii reclamante, pe terenul aflat în proprietatea C.N.A.I. BUCUREŞTI BĂNEASA.
Instanţa de apel a apreciat că dezlegarea acestei cauze depinde de soluţia dată în altă judecată aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea autorizaţiei de construire pentru platforma de îmbarcare/debarcare pasageri.
În mod legal Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea cauzei de faţă depinde de soluţia ce se va pronunţa în cauza având ca obiect anularea autorizaţiei de construire.
Chestiunea de drept dedusă judecăţii este aceea de a stabili chestiunea prejudicială de a cărei soluţionare ar putea depinde şi hotărârea ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 6083 din 14 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a stabilit traseul servituţii de trecere, identificată pe teren conform raportului de expertiză .
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de apel că traseul servituţii de trecere se suprapune cu terenul pentru care s-a solicitat eliberarea Autorizaţiei de construire nr. 657/67/B/27150 din 15 septembrie 2009 emisă de Primăria Sectorului 1.
În această situaţie, Curtea analizând cererea de suspendare într-o astfel de ipoteză, în mod legal a considerat că suspendarea judecăţii este de natură să preîntâmpine situaţiile în care ar fi pronunţate hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.
În ceea ce priveşte critica recurentei privind lipsa lucrărilor efectuate în temeiul autorizaţiei de construire, Înalta Curte constată că aceste susţineri nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte argumentele prezentate de instanţă în sensul admiterii cererii de suspendare, întrucât dreptul de a construi legal se întemeiază pe autorizaţia de construire .
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu a prezentat argumentele în sprijinul acestui motiv de nelegalitate, în concret nu a precizat în ce constă contradictorialitatea sau existenţa motivelor străine de natura pricinii, astfel încât instanţa de recurs nu poate efectua controlul de nelegalitate al încheierii din acest punct de vedere.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.U. BUCUREŞTI SA BUCUREŞTI împotriva încheierii din 3 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 185/2011. Comercial → |
|---|
