ICCJ. Decizia nr. 1736/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1736/2011
Dosar nr. 5441/111/2006
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC W.M.K. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia comercială, a solicitat înlăturarea erorii materiale strecurate în acţiune şi implicit în Sentinţa nr. 31/COM/2008, în sensul ca să se treacă suma acordată de 520.617,77 euro în loc de 52.016,77 euro, considerând că este o eroare materială datorită unei greşite dactilografieri a sumei mai ales că şi taxa de timbru s-a achitat la valoarea reală.
Prin încheierea din 18 august 2008, Tribunalul Bihor a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de creditoarea SC W.M.K. reţinând, în esenţă, că atât în considerentele hotărârii cât şi din cererea formulată de către reclamanta creditoare suma solicitată este de 52.016,77 euro astfel cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamanta SC W.M.K. împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 39/C/2009-A din 25 martie 2009.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, chiar dacă în aceeaşi acţiune reclamanta face referiri şi la suma de 52.0617,77 euro, sumă cu privire la care se arată în cererea de îndreptare a erorii că este doar o greşeală de dactilografiere şi că de fapt a solicitat plata sumei de 520.617,77 euro şi chiar dacă din desfăşurătorul anexat rezultă un sold mai mare decât suma la care au fost obligate pârâtele prin Sentinţa nr. 31/COM/2008, prima instanţă care a soluţionat acţiunea nu putea să aibă în vedere nici suma de 52.0617,77 euro care este evident că este trecută greşit şi nici suma care rezultă din desfăşurător, instanţa putând analiza cauza doar în limitele în care a fost sesizată, respectiv cu privire la suma neachitată de 52.016,77 euro sumă la care în mod expres face referire în acţiune chiar reclamanta.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC W.M.K. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs indicate recurenta a arătat că instanţa de apel, în darea hotărârii are în vedere exclusiv fraza privind soldul restant de 52.016,77 euro dar nu are în vedere prima frază a acţiunii respectiv solicitarea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 52.0617,77 euro. Ori greşeala materială constă tocmai în plasarea punctului după primele două cifre în loc de trei şi preluarea sumei ca sold prin mutarea virgulei cu o cifră înainte rezultând deci o sumă de zeci de mii de euro în loc de sute de mii.
Recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere modificarea soluţiei recurate atunci când instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii sau a schimbat natura şi înţelesul acestuia, nu a fost argumentat în fapt şi în drept în mod distinct.
Argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este o cerinţă impusă de faptul că, procedural, fiecare motiv vizează o anumită nelegalitate. Prin urmare, Înalta Curte nu poate păşi la o analiză a nelegalităţii imaginând posibile argumente şi dispoziţii legale pe care să le examineze din perspectiva acestui motiv.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicat, poate fi invocat atunci ";când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii";. Prima ipoteză a articolului menţionat nu a fost criticată, cu alte cuvinte nu s-a demonstrat că lipseşte fundamentul juridic şi faptic pe care se bazează soluţia instanţei de apel.
Pentru cea de-a doua ipoteză ";încălcarea sau aplicarea greşită a legii"; s-a pus în discuţie încălcarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. priveşte erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri .
Reclamanta SC W.M.K. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia comercială, a solicitat înlăturarea erorii materiale strecurate în acţiune şi implicit în Sentinţa nr. 31/COM/2008, în sensul ca să se treacă suma acordată de 520.617,77 euro în loc de 52.016,77 euro, considerând că este o eroare materială datorită unei greşite dactilografieri a sumei mai ales că şi taxa de timbru s-a achitat la valoarea reală.
Reclamantul solicită remedierea acestei greşeli de judecată pe calea procedurii speciale prevăzută de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
În susţinerea legalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că instituţia îndreptării erorilor materiale îşi găseşte aplicare în scopul remedierii greşelilor materiale care s-au strecurat în hotărâre. Înţelesul noţiunii de eroare materială exprimă acele greşeli care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.
În consecinţă, pe calea îndreptării erorilor materiale, instanţa de fond nu putea să modifice soluţia dată procesului, respectiv să dispună obligarea pârâtelor SC H.L. SA Oradea şi H.L.C. USA la o altă sumă decât cea pe care însăşi reclamanta a solicitat-o prin cererea de chemare în judecată.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată legalitatea soluţiei pronunţată în raport de lipsa condiţiilor necesare pentru exercitarea acestei proceduri speciale, articolul 281 C. proc. civ. găsindu-şi aplicare numai în ipoteza erorilor materiale, nu şi a greşelilor de judecată, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC W.M.K. împotriva Deciziei nr. 39/C/2009-A din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 17/2011. Comercial → |
|---|
