ICCJ. Decizia nr. 1747/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1747/2011
Dosar nr. 4848/101/2009
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 72 din 31 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. 4848/101/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului Mehedinţi - secţia comercială şi de contencios administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei SC A.C.M. SA şi a respins acţiunea faţă de aceasta; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii SC A.R.A. SA sucursala Mehedinţi şi G.C.L. şi a obligat în solidar pârâţii la plata sumei de 38.809,014 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu constând în avarierea autobuzului; a obligat pârâtul G.C.A. să-i plătească reclamantei suma de 34.125 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu constând în lipsa de folosinţă a bunului şi a cheltuielilor tăcute în acest sens; a respins acţiunea faţă de acelaşi pârât pentru plata sumei de 6.900 Euro.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat, prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanţă care şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului, obligarea pârâţilor la suportarea prejudiciului suferit ca urmare a accidentului rutier produs în data de 05 octombrie 2008 din vina pârâtului G.C.L. din care a rezultat avarierea autocarului, proprietatea reclamantei.
Judecătorul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.C.M. SA, în şedinţa publică din 18 noiembrie 2009, motivat de faptul că la data producerii accidentului, autoturismul ce a provocat accidentul se afla în folosinţa altei persoane, iar G.C.L. nu era angajatul acestei societăţi, nefiind întrunite prevederile art. 1000 alin. (3) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei a reţinut că în condiţiile în care există o poliţă de asigurare RCA, asigurătorul trebuie să despăgubească păgubitul pentru prejudiciul suferit, conform art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 136/1995 coroborat cu art. 50 din Ordinul nr. 8/2008 al CSA. S-a reţinut că valoarea despăgubirilor, calculate conform raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 38.809,014 lei, sumă stabilită la cursul de schimb la momentul întocmirii raportului de expertiză. Nu a fost reţinută susţinerea reclamantei în sensul că despăgubirea trebuia stabilită la valoarea de nou a autocarului, expertiza stabilind valoarea acestuia la momentul producerii accidentului.
Judecătorul a apreciat că s-a dovedit de către reclamantă suportarea unui prejudiciu în urma avarierii autocarului, rezultate din necesitatea respectării contractului încheiat cu o altă societate, prejudiciul fiind cert, stabilit prin expertiză. In raport de prevederile art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat pârâtul G.C.L. la suportarea contravalorii acestui prejudiciu. A fost apreciată ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a aceluiaşi pârât la contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada ulterioară expirării contractului menţionat, reclamanta nedovedind că pentru această perioadă a avut alte relaţii comerciale, iar lipsa autocarului ar fi condus la scăderea profitului lunar.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamantă şi de pârâţii obligaţi la plată.
Prin decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Craiova - secţia comercială a respins apelurile declarate de SC A.R.A. V.I.G. SA - sucursala Mehedinţi şi SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta intimată SC A.C.M. SA; a respins apelul declarat de reclamanta SC E.C. SRL; a admis apelul declarat de pârâtul G.C.L., a schimbat sentinţa de fond în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA sucursala Mehedinţi la 38.809,14 lei reprezentând contravaloare avariere autocar şi a înlăturat obligarea pârâtului G.C.L. la suportarea prejudiciului cauzat de accidentul rutier.
În considerentele deciziei, completul de apel a reţinut următoarele: a apreciat temeinicia apelului declarat de pârâtul G.C.L., prin raportare la prevederile art. 50 din ordinul nr. 8/2008 şi art. 26 alin. (2) din Normele de aplicare ale acestui ordin, reţinând că asigurătorul răspunde în limita maximă de 150.000 Euro pentru toate prejudiciile cauzate prin accidentul rutier, inclusiv lipsa de folosinţă; s-a mai reţinut că întrucât despăgubirile nu depăşesc limita maximă prevăzută de actele normative, nu există temei legal pentru obligarea la plată a persoanei vinovate de producerea accidentului; a fost înlăturată critica acestui apelant referitoare la necompetenţa teritorială a Tribunalului Mehedinţi în soluţionarea cauzei, reţinându-se că excepţia nu a fost invocată în cursul soluţionării cauzei în fond, neputând fi primită nici în calea de atac.
Apelul reclamantei SC E.C. SRL a fost apreciat ca neîntemeiat, judecătorii apelului reţinând corecta aplicare a legii în stabilirea valorii despăgubirii, nefiind fondată susţinerea acestei părţi referitoare la stabilirea acestor despăgubiri la valoarea de nou a autocarului; au fost înlăturate şi criticile reclamantei referitoare la greşita neacordare în totalitate a despăgubirilor solicitate în primă instanţă, motivat de lipsa de temei legal pentru obligarea autorului accidentului în condiţiile în care despăgubirile acordate nu depăşesc limita maximă stabilită de lege; a fost înlăturată şi critica vizând greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.C.M. SA, prin raportare la prevederile art. 54 din legea nr. 136/1995, judecătorul fondului stabilind în mod legal că această parte nu are calitate procesuală.
A fost respins apelul declarat de pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA sucursala Mehedinţi, reţinându-se calitatea procesuală pasivă a acesteia, în raport de prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., participarea acesteia în proces fiind impusă şi de faptul că a întocmit dosarul de daună; s-a mai reţinut că sucursala a fost reprezentată de avocat în cursul judecării cauzei în fond, avocat care a reprezentat atât sucursala cât şi societatea mamă pe tot parcursul judecării cauzei:
A fost respins şi apelul declarat de SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti, fiind reţinute aceleaşi considerente în ceea ce priveşte critica lipsei calităţii procesuale pasive; s-au înlăturat criticile referitoare la contravaloarea despăgubirilor, reţinându-se că nu au fost formulate obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat la fond, judecătorul stabilind în mod corect suma datorată cu titlu de despăgubiri; a fost înlăturată şi critica referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 275 C. proc. civ., reţinându-se că pârâta a recunoscut doar dreptul reclamantei la despăgubiri, cuantumul acestora fiind cel care a determinat declanşarea procesului.
Decizia de apel a fost recurată de pârâtele SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti şi SC A.R.A. V.I.G. SA - sucursala Mehedinţi.
Pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel din perspectiva greşitei aplicări şi interpretări a legii; a susţinut sub acest aspect că potrivit prevederilor art. 50 alin. (11) din Ordinul nr. 8/2008 al C.S.A., despăgubirile cuvenite se calculează în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului, judecătorii apelului acordând în mod nelegal echivalentul acestor despăgubiri la cursul de schimb de la data efectuării expertizei; pârâta a mai criticat decizia de apel şi sub aspectul greşitei aplicări a prevederilor art. 275 C. proc. civ., susţinând că nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare.
Pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA - sucursala Mehedinţi a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive în condiţiile în care nu a fost parte în proces, sentinţa de fond fiind pronunţată şi în contradictoriu cu ea, fiind obligată la plată.
Prin întâmpinare, reclamanta SC E.C. SRL a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind legalitatea deciziei de apel. Nu au fost administrate înscrisuri noi în această fază procesuală.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel din perspectiva criticilor formulate şi a apărărilor invocate se reţin următoarele:
Recursul pârâtei SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti este apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: decizia judecătorilor de apel de acordare a despăgubirilor prin raportare la cursul de schimb al valutei - euro din data efectuării expertizei este nelegală raportat la prevederile art. 50 alin. (11) din Ordinul CSA nr. 8/2008 (în vigoare la data producerii accidentului), care stabilesc că în cazul în care preţurile pentru piesele de schimb din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de B.N.R. la data producerii accidentului. Judecătorii apelului nu au respectat această prevedere legală, nefundamentându-şi soluţia pe nici un text de lege care să conducă la inaplicabilitatea prevederii art. 50 alin. (11) din Ordinul C.S.A. nr. 8/2008. în consecinţă, este apreciată ca fiind întemeiată această critică a pârâtei, decizia de apel urmând a fi modificată în parte în sensul acordării despăgubirii în echivalent în lei la cursul de schimb de la data producerii accidentului.
Este înlăturată critica pârâtei referitoare la greşita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată, judecătorii apelului statuând legal cu privire la inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 275 C. proc. civ., neputând fi reţinută o recunoaştere din partea acestei părţi; pentru a fi aplicabilă prevederea art. 275 C. proc. civ. nu este suficientă doar recunoaşterea generică a dreptului reclamantei; recunoaşterea certă de textul de lege are în vedere o confirmare totală a dreptului pretins de reclamantă, nu doar sub aspectul existenţei dreptului, ci şi sub aspectul nivelului acestuia. Or, pârâta, aşa cum a reţinut şi completul de apel a recunoscut doar generic dreptul reclamantei la despăgubiri, contestând cuantumul acestuia, fapt ce a determinat formularea acţiunii injustiţie. În acest condiţii nu poate fi aplicat art. 275 C. proc. civ., nefiind în prezenţa unei recunoaşteri depline a dreptului pretins de reclamantă.
Recursul pârâtei SC A.R.A. V.I.G. SA - sucursala Mehedinţi este apreciat ca nefondat, nefiind întemeiată critica acestei părţi referitoare la o greşită aplicare a legii sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive. Aşa cum a reţinut şi completul de apel, sucursala a fost citată pe parcursul soluţionării cauzei în fond, participarea sa la proces fiind impusă atât de prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., cât şi de faptul că aceasta a încheiat poliţa de asigurare şi a întocmit dosarul de daună. Se reţine faptul că pârâta a fost reprezentată în cursul judecării cauzei, împuternicirea avocaţială depusă la dosar fiind acordată atât pentru societatea mamă, cât şi pentru sucursală. De asemenea, apărările în cauză au fost făcute sub semnătura şi ştampila reprezentantului legal al sucursalei. În acest condiţii nu se poate reţine că sucursala nu ar fi avut calitate procesuală în cauză, ori că nu a fost parte în proces, în mod legal hotărârea vizând şi sucursala, nu doar societatea mamă. în consecinţă, recursul acestei pârâte va fi respins ca nefondat.
Văzând prevederile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 230 din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova - secţia comercială.
Modifică în parte decizie recurată în sensul că admite apelul pârâtei SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti.
Schimbă în parte sentinţa nr. 72 din 31 martie 2010 a Tribunalului Mehedinţi - secţia comercială şi de contencios administrativ în sensul că obligă pârâtele SC A.R.A. V.I.G. SA Bucureşti şi SC A.R.A. V.I.G. SA - sucursala Mehedinţi la plata sumei de 35.900 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu constând în avarierea autocarului şi la plata sumei de 4047 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC E.C. SRL Dr. Tr. Severin.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA sucursala Mehedinţi împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1389/2011. Comercial → |
|---|
