ICCJ. Decizia nr. 2044/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2044/2011
Dosar nr. 587/1/2011
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2388, pronunţată de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Braşov, la data de 16 mai 2007, s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a decanului Baroului Satu Mare, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia lipsei de interes; s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul Baroul Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL, SC L.C. SRL, SC L.L. SRL, SC A. & T.C. SRL, SC A.L. SRL, SC E.L. SRL, SC L.P. SRL, SC P.R.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.E.X. SRL, SC L.A.X. SRL, SC M.A. SRL, SC L.G. L. SRL, SC I.J. P. SRL, SC P.C.H. SRL, SC M.P. SRL, SC A. & M.S.C. SRL, P.F.P.D.B.I., şi, în consecinţă: s-a declarat nulitatea pârâtelor; s-au numit lichidatorii acestora şi s-a stabilit remuneraţia în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare lichidator; s-a dispus comunicarea sentinţei Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare în vederea înregistrării menţiunii privind declararea nulităţii entităţilor pârâte şi trimiterea acestei hotărâri Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de declarare a nulităţii pârâtelor începând cu data de 23 iunie 2004 – data intrării în vigoare a Legii nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004 – întrucât potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, numai începând cu data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare; s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P.F. G.N.; s-au respins cererile reconvenţionale formulate de SC E.L. SRL şi SC L.L. SRL, în contradictoriu cu Baroul Satu Mare, iar pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 2.839,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, cu referire la excepţii, că potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 decanul reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice în baza unui mandat special, acordat, în speţă, cu ocazia adunării generale extraordinare din data de 15 septembrie 2006; că reclamantul a dobândit capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr. 51/1995; că acţiunea în declararea nulităţii dedusă judecăţii conţine elementele prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ. şi este imprescriptibilă, fiind menită să protejeze un interes general, iar prin promovarea acesteia reclamantul urmăreşte protejarea profesiei de avocat.
În ce priveşte fondul cauzei, în soluţionarea cererii principale şi a cererilor reconvenţionale, prima instanţă a reţinut că orice activitate de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, desfăşurată în afara cadrului stabilit de Legea nr. 51/1995 şi de Legea nr. 514/2003, este ilegală; că o societate comercială nu poate acorda asistenţă juridică decât în cadrul prevăzut de menţionatele legi, iar includerea acestei activităţi în obiectul de activitate al unei societăţi comerciale este nelegală, reprezentând o modalitate de eludare a dispoziţiilor legale privind acordarea asistenţei juridice, aplicând prevederile art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată atunci când obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice, având în vedere, deopotrivă, Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat ca fiind inadmisibile cererile de autorizare a constituirii şi înmatriculării societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.
Tribunalul a considerat că publicarea Statutului Consilierilor Juridici în Monitorul Oficial al României, cu încălcarea art. 5 din Legea nr. 202/1998, nu îi conferă valoare de act normativ, nefiind, aşadar, necesar ca dispoziţiile acestui statut, referitoare la constituirea de către consilierii juridici a unor societăţi profesionale, în baza Legii nr. 31/1990, care să aibă ca obiect de activitate exclusiv acordarea consultanţei şi reprezentării juridice, să fie declarate nelegale, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 514/2003, pentru a fi înlăturate de către instanţele de judecată.
Instanţa de fond a avut în vedere, de asemenea, că pârâta P.F. G.N. şi-a modificat activitatea principală, astfel că neregularitatea invocată de reclamant a fost înlăturată în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată.
Împotriva sentinţei tribunalului au formulat apel pârâtele SC A.L. SRL; SC L.L. SRL; SC E.L. SRL; SC J.E.D. SRL; SC A.S. SRL.; SC I.J. P. SRL; SC L.C. SRL; SC P.C.H. SRL; SC L.E.X. SRL; SC M.A. SRL şi intervenienta accesorie Asociaţia Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare.
Prin Decizia nr. 97, pronunţată la data de 29 octombrie 2010, Secţia comercială a Curţii de Apel Braşov a admis excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. XXII a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta SC A.L. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2388/C din 16 mai 2007, pronunţată de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Braşov; a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC L.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.A.X. SRL, SC I.J. P. SRL şi de intervenienta accesorie Asociaţia Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti; a admis apelurile declarate de pârâtele SC L.C. SRL, SC A.P.C.H. SRL, SC L.E.X. SRL şi SC M.A. SRL împotriva menţionatei sentinţe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea pe care reclamantul a formulat-o împotriva acestor pârâte, menţinând neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat pe apelantele pârâte SC L.L. SRL, SC E.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.A.X. SRL, SC I.J. P. SRL, SC A.L. SRL şi pe apelantul intervenient Colegiul Consilierilor Juridici să plătească intimatului reclamant suma de 11.342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. XXII din 12 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, este inadmisibilă, întrucât nu constituie act administrativ unilateral care să fie supus cenzurii contenciosului administrativ sub aspectul legalităţii sale; că apelanta pârâtă SC A.L. SRL Satu Mare nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei din data de 6 noiembrie 2007 privind timbrarea apelului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25,5 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, fiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi cele ale art. 9 din OG nr. 32/1995; că prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, nici din perspectiva criticii nelegalei citări a O.R.C., întrucât art. 261 din Legea nr. 26/1990 nu este aplicabil speţei, şi nici din perspectiva criticii nelegalei citări a pârâtelor SC E.L. SRL, SC J.E. SRL, SC L.E.X. SRL şi SC I.J. P. SRL, întrucât procedura de citare a SC J.E. SRL s-a efectuat conform art. 921 C. proc. civ., procedura de citare a SC L.E. s-a efectuat conform art. 98 C. proc. civ., procedura de citare a SC E.L. SRL s-a efectuat conform art. 92 alin. (3) C. proc. civ., iar dispoziţia de citare a SC J.E. SRL şi SC I.J. P. SRL, potrivit art. 95 C. proc. civ., nu atrage sancţiunea nulităţii sentinţei apelate, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nefiind produsă vreo vătămare părţilor.
Instanţa de apel a apreciat corectă soluţionarea excepţiilor de către instanţa de fond, întrucât capacitatea de exerciţiu a Baroului Satu Mare este dată de capacitatea de folosinţă a acestui subiect de drept, reglementată de Legea nr. 51/1995, modificată, justificându-se interesul reclamantului, atât faţă de încălcarea drepturilor reglementate de menţionata lege, cât şi faţă de dispoziţiile acesteia, cuprinse în art. 82 alin. (4), nefiind necesară constituirea sa, conform art. 1 alin. (3) din OG nr. 26/2000, având în vedere, de asemenea, că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată şi că acţiunea în constatarea nulităţii absolute, având ca temei art. 111 C. proc. civ., raportat la art. 56, art. 57 din Legea societăţilor comerciale, este imprescriptibilă – termenul de 1 an, prevăzut de art.48 din această lege, fiind aplicabil acţiunii în regularizare.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, în mod corect, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea principală, faţă de prevederile art. 82 din Legea nr. 51/1995, modificată, şi de dispoziţiile Legii nr. 514/2003, evocând, deopotrivă, în susţinerea acestei constatări, Decizia Curţii Constituţionale nr. 300 din 6 iulie 2004 – care a statuat că reglementarea Statutului şi formelor de exercitare a profesiei de consilier juridic, sub incidenţa normelor imperative ale art. 12, art. 14, art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 514/2003, trebuie să corespundă prevederilor Legii nr. 51/1995 şi Statutului profesiei de avocat; Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 2 martie 2006, care a statuat că prevederile art. 82 alin. (1) şi alin. (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic care va fi exercitată potrivit Legii nr. 514/2003, şi Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, considerată obligatorie pentru instanţe şi prin prisma considerentelor sale referitoare la obiectul de activitate al societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, statuat ca fiind contrar ordinii publice şi prevederilor legale, cu precizarea că singura formă de asociere permisă de Legea nr. 514/2003 este cea reglementată prin art. 5, în conformitate cu care „consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice", dar cu respectarea dispoziţiilor referitoare la asociaţii şi fundaţii, instituite prin OG nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, modificată, confirmând aplicarea art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, în cauză.
Constatând că înainte de a se pune concluzii pe fond, apelantele SC L.C. SRL, SC L.E.X. SRL şi SC M.A. SRL au procedat la asanarea cauzei de nulitate absolută, în sensul că au modificat, prin act adiţional, obiectul de activitate, înlăturând activităţile juridice COD CAEN – 7411, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 57 din Legea societăţilor comerciale, faţă de caracterul devolutiv al apelului şi momentul la care s-a produs asanarea: 1 mai 2007; 10 mai 2007 şi 14 mai 2007, considerând însă că nu poate face aplicarea acestor dispoziţii legale în ceea ce priveşte pe apelantele pârâte SC I.J. P. SRL şi SC L.L. SRL, faţă de momentul asanării cauzei de nulitate absolută: 25 octombrie 2007 şi 26 mai 2007, şi că nu operează renunţarea la judecată formulată de pârâtele SC C.H. SRL şi SC L.C. SRL în condiţiile art. 246 C. proc. civ., întrucât cererile s-au formulat după cercetarea fondului, neexistând acordul Baroului Satu Mare, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Raportându-se la soluţia respingerii cererii de intervenţie de către tribunal, cu motivarea că Asociaţia Consilierilor Juridici Satu Mare nu justifică interes în raport cu dreptul invocat, instanţa de apel a apreciat ca fiind corect acest raţionament, întrucât prin cererea de intervenţie nu se urmăreşte protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale consilierilor juridici, ci ale pârâtelor, nelegal constituite.
Împotriva menţionatei decizii au formulat recurs apelantele pârâte SC L.L. SRL Satu Mare şi SC E.L. SRL Satu Mare şi apelanta intervenientă Asociaţia „Colegiul Consilierilor Juridici" Satu Mare.
Recurenta SC L.L. SRL a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în dezvoltarea acestor motive, că judecata s-a făcut fără introducerea în cauză şi citarea Oficiului Registrului Comerţului, conform art. 261 din Legea nr. 26/1990, coroborat cu art. 237 din Legea nr. 31/1990; că instanţa de apel nu a motivat în ce constă ilicitul obiectului său de activitate şi în ce mod acesta este contrar ordinii publice; a interpretat greşit adresa nr. 54993 din 15 iunie 2005 a Ministerului Justiţiei, Nota nr. 4131/C din 14 noiembrie 2005 înaintată Camerei Deputaţilor, de Procurorul General al României şi adresa nr. 51/541 din 15 iulie 2004 a Camerei Deputaţilor, schimbând „înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic" al acestora; a încălcat, prin respingerea excepţiilor, principiul asigurării unei judecăţi echitabile şi imparţiale, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; a interpretat greşit art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic şi a aplicat greşit art. 6 din Legea nr. 514/2003, neprecizând relevanţa afirmaţiilor vizând fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Recurenta SC E.L. SRL a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în motivarea recursului, că Decizia atacată este nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, cu referire la art.56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 şi art. 274 C. proc. civ., criticând, atât soluţia dată excepţiilor, cât şi soluţia dată fondului cauzei, faţă de art. 6 din Legea nr. 514/2003, raportat la art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din primul protocol adiţional la Convenţie, precizând, totodată, că instanţa de apel a omis să analizeze criticile pe care le-a formulat cu privire la modul de soluţionare a cererii reconvenţionale – motiv ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – şi reiterând apărări vizând fondul cauzei, fără a preciza legătura acestora cu Decizia atacată.
Recurenta Asociaţia „Colegiul Consilierilor Juridici" Satu Mare a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea de menţinere a soluţiei dată de tribunal cererii sale de intervenţie este nelegală, în raport cu art. 51 C. proc. civ. şi cu faptul că „a justificat interesul" în promovarea acestei cereri, formulând critici şi cu privire la soluţionarea fondului cauzei.
Intimatul reclamant Baroul Satu Mare a solicitat prin întâmpinare respingerea recursurilor şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.
Recursurile sunt nefondate.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta SC L.L. SRL a reiterat aceleaşi critici formulate în apel, referitoare la neintroducerea în cauză şi necitarea Oficiului Registrului Comerţului, argumentate pe dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, corect înlăturate de instanţa de apel, în considerarea obiectului cererii dedusă judecăţii şi a inaplicabilităţii art. 261 din Legea nr. 26/1990, republicată.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Este de observat că Decizia atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la faptul că obiectul de activitate al societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică este contrar ordinii publice şi prevederilor legale, analizându-se, deopotrivă, şi criticile privind respingerea cererii reconvenţionale formulate de SC E.L. SRL, conform alineatului ultim ce figurează la pagina 10 a considerentelor, aşa încât precitatul motiv de recurs, nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii ori înţelesul lui, instanţa de apel prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar critica greşitei interpretări a adreselor şi notei, indicate de recurenta SC L.L. SRL, ca înscrisuri depuse în probaţiune, nu justifică invocarea acestui motiv de recurs, bazat exclusiv pe denaturarea actului juridic.
Instanţa de apel a confirmat, cu justeţe, soluţia respingerii excepţiilor procesuale privitoare la reclamantul Baroul Satu Mare, justificând, cu argumente legale, capacitatea sa procesuală de folosinţă şi de exerciţiu, legitimarea sa procesuală, raportând legitimitatea interesului său încălcării drepturilor reglementate de Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004 şi înlăturând, corect, aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an, prevăzut art. 48 din Legea nr. 31/1990 pentru acţiunea în regularizare, în considerarea obiectului acţiunii dedusă judecăţii şi caracterului său imprescriptibil, iar nemulţumirea recurentei SC L.L. SRL faţă de soluţia dată excepţiilor invocate în cauză nu justifică, prin ea însăşi, critica, neargumentată, întemeiată pe art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ce priveşte analiza motivelor de apel vizând fondul cauzei, instanţa de control judiciar a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente.
Astfel, nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă, nefiind compatibilă cu profesia de comerciant în sensul art. 7 C. com., iar activităţile de asistenţă, de consultanţă şi de reprezentare juridică nu se includ între faptele de comerţ enumerate la art. 3 C. com. şi nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva art. 4, acelaşi cod.
Întrucât Legea nr. 514/2003 nu conţine nicio prevedere care să îngăduie organizarea şi asocierea consilierilor juridici în societăţi comerciale având ca obiect desfăşurarea de activităţi juridice de tipul celor sus-arătate, în mod corect s-a reţinut că art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine prevederilor precitatei legi, precum şi celor ale Legii nr. 31/1990, republicată cu modificările şi completările ulterioare, ştiut fiind că potrivit dispoziţiilor sale, cuprinse în art. 1, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, doar în scopul efectuării de acte de comerţ, aşa încât, raportându-se la prevederile art. 82 din Legea nr. 51/1992, modificată prin Legea nr. 255/2004, instanţa de apel a confirmat judicios soluţia primei instanţe, întemeiată pe dispoziţiile art. 56 lit. c) din menţionata lege privind societăţile comerciale.
Având în vedere că instanţele şi-au fondat judecata pe interpretarea rolului ce revine avocatului în organizarea sistemului judiciar şi pe necesitatea de a preserva calitatea asistenţei judiciare, ingerinţa litigioasă poate fi considerată ca vizând un scop legitim, respectiv, apărarea ordinii publice şi protejarea drepturilor şi libertăţilor celor care fac apel la avocaţi pentru apărarea intereselor lor, fiind „necesară într-o societate democratică", iar ordinele profesiunilor liberale sunt instituţii de drept public, reglementate de lege, care urmăresc realizarea unor scopuri de interes general, neintrând în domeniul de aplicare al art. 11 din Convenţie, fiind de remarcat că Uniunea Naţională a Barourilor din România - succesoare de drept a Uniunii Avocaţilor din România, instituită prin Legea nr. 51/1995 - urmăreşte asigurarea unei asistenţe juridice adecvate şi, implicit, promovarea justiţiei, prin exercitarea profesiei de avocat în conformitate cu exigenţele precitatei legi, astfel cum a fost modificată.
Cum „reputaţia" invocată de recurenta SC E.L. SRL în susţinerea nelegalităţii deciziei atacate din perspectiva art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale nr. 1, nu constituie „bun" în sensul Convenţiei, şi cum lichidarea acestei entităţi, ca o consecinţă a declarării nulităţii sale, nu constituie o încălcare a art. 1 al Protocolului nr. 1, nu se justifică critica de nelegalitate în raport cu aceste prevederi.
Reţinând că intervenienta Asociaţia Colegiul Consilierilor Juridici nu justifică interes în raport cu dreptul invocat, întrucât nu urmăreşte drepturile şi interesele legitime ale consilierilor juridici, ci ale pârâtelor nelegal constituite, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 51 C. proc. civ., întrucât intervenţia pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi presupune condiţia ca intervenientul să justifice un interes legitim, născut şi actual, iar, faţă de soluţia respingerii cererii sale de intervenţie pe motiv că nu justifică un interes legitim, recurenta intervenientă nu poate formula critici privind soluţionarea fondului pricinii.
Nici critica greşitei aplicări a art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de către instanţa de apel nu poate fi primită, faţă de culpa procesuală a apelantelor şi de cererea intimatului – reclamant de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâtele SC E.L. SRL Satu Mare şi SC L.L. SRL Satu Mare şi de intervenienta ASOCIAŢIA COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI Satu Mare, împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 97 din 29 octombrie 2010, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2024/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 226/2011. Comercial → |
|---|
