ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 229/2011
Dosar nr.1321/87/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 526 din 13 aprilie 2009 Tribunalul Teleorman a admis în tot cererea reclamanţilor, L.M., L.M.M., L.E.C., F.P. și R.S. şi a obligat pârâta SC I. SRL Zimnicea să lanseze o ofertă publică de preluare în condiţiile art. 203 din Legea nr. 297/2004, adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare având ca obiect toate deţinerile acestora. De asemenea a dispus obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea obligaţiei de lansare a ofertei şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,5 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâta SC I. SRL ZIMNICEA a depăşit pragul de 33% din drepturile de vot ale SC Z.T.B. SA ZIMNICEA, ca urmare a tranzacţiei realizate la Bursa de Valori Bucureşti în data de 27 iunie 2008, astfel că potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, s-a născut în sarcina sa obligaţia de lansare a unei oferte publice adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare, având ca obiect toate deţinerile acestora, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri; că pârâta nu şi-a îndeplini această obligaţie, fiind sancţionată de către C.N.V.M., cu avertisment, prin Ordinul nr. 675 din 18 noiembrie 2008.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 526 din 13 aprilie 2009 pronunţate de Tribunalul Teleorman a declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, pârâta SC I. SRL, criticând hotărârea amintită pentru următoarele motive: prima instanţă i-a încălcat dreptul la apărare prin refuzul de a i se acorda un termen în vederea angajării unui avocat şi formularea întâmpinării; hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu ignorarea apărărilor sale constând în aceea că, urmare înstrăinării unei părţi din acţiuni, nu mai deţinea decât 23,19519% din capitalul social şi împreună cu SC I.G.Z. SRL, cu care acţionează concertat, doar 30% din capitalul social al SC Z.T.B. SA, astfel încât că nu mai erau îndeplinite în ceea ce o priveşte condiţiile prevăzute de art. 203 din Legea nr. 297/2004, care prevăd un prag de 33% pentru a face oferta de cumpărare; au invocat în sensul celor susţinute certificatul emis de către Depozitarul central nr. 28880 din 15 octombrie 2009 din care rezultă că participaţiile societăţilor SC I. SRL şi SC I.G.Z. SRL, la capitalul social al SC Z.T.B. SA reprezintă, însumate, 30% din capitalul social.
Prin Decizia comercială nr. 222 din 31 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reţinând că prima instanţă a analizat în mod judicios probatoriul administrat în cauză şi a făcut o aplicare temeinică a dispoziţiilor legale incidente - art. 203 din Legea pieţei de capital nr. 297/2004.
Curtea şi-a argumentat soluţia în considerarea următoarelor:
Motivul de apel vizând încălcarea dreptului la apărare al pârâtei, de către prima instanţă, a fost găsit ca fiind neîntemeiat, având în vedere că pârâta nu şi-a motivat în nici un fel cererea de amânare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa de fond a amânat pronunţarea, dându-i pârâtei posibilitatea să depună concluzii scrise, respectând astfel dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi text legal şi dreptul la apărare al părţii.
Al doilea motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, întrucât toate înscrisurile invocate de pârâtă au fost produse după data rămânerii cauzei în pronunţare - 6 aprilie 2009, respectiv data pronunţării amânate - 13 aprilie 2009; certificatul emis de Depozitarul central este datat 15 octombrie 2009, iar adresa nr.3209 din 8 aprilie 2009, transmisă prin fax de pârâtă către C.N.V.M. (deci, ulterior rămânerii cauzei în pronunţare), prin care înştiinţează Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare că a fost nevoită să înstrăineze o parte din participaţia sa la SC Z.T.B. SA, nu face referire la nici un act de înstrăinare şi cu atât mai puţin la data la care un asemenea act ar fi fost întocmit.
Din înscrisurile depuse de pârâtă în fază procesuală a apelului, nici unul nu se referă la acest aspect foarte important. O dovadă în plus că lucrurile au stat contrar susţinerilor pârâtei a reprezentat-o adresa C.N.V.M din 12 martie 2009 (fila 22 dosar apel) prin care era înştiinţată pârâta că, prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 0,5% din valoarea capitalului social vărsat în calitate de acţionar al SC Z.T.B. SA Zimnicea, ( la doar o săptămână de la înregistrarea pe rolul Tribunalului Teleorman a cererii reclamanţilor).
SC I. SRL ZIMNICEA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. împotriva Deciziei comerciale nr. 222 din 31 martie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Înalta Curte apreciază că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., potrivit cărora : "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele", în considerarea obiectului cererii, susceptibilă de trei grade de jurisdicţie şi care a parcurs deja faza procesuală a apelului, prezentul recurs fiind declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel. Pentru acest motiv Înalta Curte va analiza recursul pârâtei exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate statuate de art. 304 C. proc. civ.
Deşi, SC I. SRL ZIMNICEA nu a indicat în memoriul de recurs niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de textul legal mai sus amintit, ci doar în concluziile scrise a menţionat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, apreciază că criticile dezvoltate de parte pot fi circumscrise motivului vizând aplicarea greşită a legii în raport de incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi îl va analiza sub acest aspect.
Criticile formulate de pârâtă vizează soluţia instanţei de control referitor la maniera de interpretare a probatoriului administrat în cauză. Astfel, pârâta susţine că soluţia instanţelor de fond este greşită, întrucât acestea au ignorat înscrisurile care dovedeau că, la data pronunţării sentinţei comerciale nr. 526 din 13 aprilie 2009, ea înstrăinase parte din acţiunile pe care le deţinea la SC Z.T.B. SA Zimnicea, astfel încât, împreună cu SC I.G.Z. SRL, cu care acţionează concertat, deţine doar 30% din capitalul social al SC Z.T.B. SA, motiv pentru care, arată că nu mai erau îndeplinite în ceea ce o priveşte condiţiile cuprinse în art. 203 din Legea nr. 297/2004, care prevăd un prag de 33% pentru obligativitatea derulării ofertei publice de preluare.
De asemenea, recurenta precizează că, nu poate derula oferta publică de preluare în baza art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece există o oferta publica către acţionarii existenţi, întrucât în Adunarea Generala Extraordinara a Acţionarilor SC Z.T.B. SA din data de 28 aprilie 2010, s-a hotărât o majorare a capitalului social al acestei societăţi prin emiterea unor acţiuni noi, care vor fi oferite spre subscriere doar acţionarilor existenţi la data de înregistrare. In susţinerea recursului său, pârâta invocă şi faptul că, intimaţii deţin împreuna doar 0,2% din capitalul social al SC Z.T.B. SA şi chiar în cazul în care ar prelua acţiunile lor in urma ofertei de preluare, tot nu ar obţine poziţia de control de 33%.
Analizând Decizia atacată, în raport de criticile formulate, susţinerile părţilor şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, reţinând că instanţele de fond au făcut o aplicare judicioasă şi temeinică a dispoziţiilor legale incidente - art. 203 din Legea pieţei de capital nr. 297/2004, având în vedere următoarele considerente:
Întrucât textul legal menţionat prevede că: "O persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri", iar pârâta la data promovării acţiunii de către reclamanţi deţinea peste 33% din acţiunile Z.T.B. SA, textul legal este în mod neechivoc aplicabil în speţă.
Ca atare, susţinerile recurentei referitoare la faptul că a înstrăinat ulterior parte dintre acţiuni, astfel încât, nu ar mai deţine 33% din drepturile de vot sunt lipsite de relevanţă în cauză, în raport de dispoziţiile art. 205 din acelaşi act normativ, în care se enumera expres şi limitativ cazurile exceptate de la obligativitatea derulării ofertei publice de preluare. Totodată, întrucât legea nu distinge cu privire la efectuarea ofertei publice de preluare obligatorie în condiţiile în care cel care deţine pachetul de control înstrăinează o parte din acţiuni, obligaţia subzistă şi în acest caz, potrivit principiului „ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus".
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte şi va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC I. SRL ZIMNICEA. "
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Zimnicea împotriva Deciziei comerciale nr. 222 din 31 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 230/2011. Comercial → |
|---|
