ICCJ. Decizia nr. 1812/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1812/2011
Dosar nr. 2416/54/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11, pronunţată la data de 27 ianuarie 2009, secţia comercială a Tribunalului Gorj a admis acţiunea formulată de L.G. împotriva pârâtelor SC E.G.M.A.A.C. SA şi SC T.G.I.E. SRL, a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul de 727,2 m.p., cu lungimea de 36 m la strada L.R. din Târgu Jiu şi cu lăţimea de 20,2 m, inclus în suprafaţa de 41.069,389 m.p., care a făcut obiectul acestui contract, încheiat între pârâte, pe care le-a obligat să plătească reclamantei suma de 722 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu s-au încălcat dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 247/2005 prin care s-a modificat art. 20 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care pârâta vânzătoare nu putea să înstrăineze terenul în discuţie, întrucât fusese solicitat de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, fapt de care avea cunoştinţă, apreciind ca fiind ilicită cauza acestei convenţii.
Secţia comercială a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 166, pronunţată la data de 9 iulie 2009, a admis apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu justifică interes în promovarea acţiunii, faţă de Decizia nr. 69 din 20 februarie 2008, pronunţată de secţia civilă a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă la data de 27 martie 2008 prin nerecurare, prin care s-a stabilit că L.G. nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, cu privire la suprafaţa de 727,2 m.p., iar în situaţia în care cererea sa de retrocedare pentru acest teren a fost respinsă în mod irevocabil, chiar dacă acţiunea ar fi găsită întemeiată, nulitatea contractului încheiat între pârâte nu ar avea niciun efect faţă de intimata-reclamantă.
Prin Decizia nr. 1555, pronunţată la data de 5 mai 2010, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de intimata-reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia lipsei de interes fără a pune în discuţie această excepţie, ceea ce afectează hotărârea de nulitate, vătămarea părţii neputând fi înlăturată faţă de dispoziţiile art. 105 alin. (2), raportat la art. 137 C. proc. civ., cu indicaţia pentru instanţa de trimitere de a efectua toate verificările care se impun cu respectarea art. 137 C. proc. civ.
În rejudecare, instanţa de trimitere a admis apelurile formulate de pârâte, a schimbat sentinţa şi a respins acţiunea „pe excepţia lipsei de interes”, reţinând că reclamanta nu justifică un interes născut şi actual în exercitarea acţiunii dedusă judecăţii, întrucât, urmare a deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 69/2008, nu are un titlu de proprietate pentru suprafaţa ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a cerut a se constata şi nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, modificată, aşa încât nu ar obţine niciun remediu prin constatarea nulităţii acestui act juridic, nefiind nici terţ legitim interesat, în lipsa invocării unui interes ocrotit de lege în legătură cu nulitatea actului a cărui constatare o solicită, iar un interes trecut sau unul eventual, ipotetic, nu justifică o cerere în justiţie.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs intimata-reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că, invocând aceeaşi excepţie a lipsei de interes, instanţa de apel, în rejudecare nu a ţinut seama de indicaţiile date de instanţa de casare, şi „nici de faptul că Legea nr. 10/2010 este una din legile proprietăţii”, aflându-se astfel „în gravă contradicţie cu legislaţia europeană”, cu referire la Protocolul 1 al C.E.D.O., critici ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – recurenta nedezvoltând motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 8, spre a putea fi analizate şi neprecizând relevanţa afirmaţiilor privind fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care statuează asupra obiectului recursului.
Intimatele-pârâte au invocat prin întâmpinare, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului, iar în situaţia în care această excepţie nu va fi primită, au solicitat respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile aduse deciziei atacate.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 315 alin. (1), în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Este de observat că, prin punerea în discuţia părţilor a excepţiei lipsei de interes, instanţa de trimitere a urmat indicaţiile instanţei de casare referitoare la necesitatea respectării art. 137 alin. (1), care impune a se pronunţa asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte conexarea în fond a pricinii.
Având în vedere că instanţa de apel a respins acţiunea reclamantei „pe excepţia lipsei de interes”, fără a evoca fondul cauzei, nu se justifică criticile recurentei vizând nesocotirea legislaţiei privind proprietatea, cu referire la Legea nr. 10/2001 şi la art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de altfel nedezvoltate, privind, protecţia proprietăţii.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva deciziei nr. 203 din 19 octombrie 2010, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta L.G. - prin procurator L.I. împotriva deciziei nr. 203 din 19 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1792/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 201/2011. Comercial → |
|---|
