ICCJ. Decizia nr. 2067/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2067/2011
Dosar nr. 22438/3/2008
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC I.F.B.C. SA a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 763.790,10 lei daune interese, din care 622.765 lei debit principal şi 141.025,10 lei, actualizarea debitului până la data de 25 aprilie 2008, precum şi obligarea pârâtei la plata în continuare a actualizării până la achitarea efectivă a debitului, conform ratei dobânzii de referinţă comunicată de B.N.R.
Prin sentinţa comercială nr. 898/5 februarie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă, cu motivarea că termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 11 iulie 2000 când, prin Decizia comercială nr. 4065 pronunţată de ÎCCJ, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea pachetului de acţiuni deţinut de FPS la SC C. SA către N.G.I.E. deoarece, aşa cum se arată în Decizia nr. 3759/2005 pronunţată de aceeaşi instanţă, deşi SIF Banat-Crişana nu a fost parte în acel litigiu, neavând calitate procesuală, efectele acelei hotărâri se produc asupra actului de cesiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin decizia nr. 511 de la 14 decembrie 2010, a admis apelul formulat de apelanta SC I.F.B.C. SA, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că, în cauză, cursul prescripţiei a început să curgă la data de 21 iunie 2005, când, prin pronunţarea Deciziei nr. 3759 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a devenit irevocabilă decizia civilă nr. 1421 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de cesiune încheiat între FPS şi SIF Banat-Crişana SA privind pachetul de 249.106 acţiuni deţinut la SC C. SA.
Împotriva acestei decizii, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fomulat recurs, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 punct 9 coroborat cu art. 312 C. proc. civ., cu modificarea în tot a deciziei comerciale nr. 511 din 14 decembrie 2010 în sensul respingerii apelului şi menţinerea ca legală a sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială.
În argumentarea motivelor de recurs, A.V.A.S. a arătat că acţiunea este prescrisă extinctiv, deoarece nulitatea actelor de cesiune a fost constatată în mod definitiv de către instanţe în cursul anului 2001, iar SIF Banat-Crişana, invocând aceleaşi temeiuri de drept şi aceeaşi situaţie (pretinsul schimb de acţiuni) a promovat prezenta acţiune, or, în condiţiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., o asemenea situaţie nu poate fi acceptată, existând riscul ca, pentru aceeaşi situaţie de drept, A.V.A.S. să fie obligată la plata unor sume de bani prin mai multe hotărâri judecătoreşti, invocând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 punct 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul Lege nr. 167/1958, „prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune”, iar, potrivit art. 1886 C. civ., „nicio prescripţie nu poate începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere”.
Dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 4065 de la 14 iulie 2000 a avut ca obiect constatarea încheierii între părţi (A.V.A.S. şi N.G.I.E. Germania) a contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor deţinute de A.V.A.S. la SC C. SA şi obligarea F.P.S. (actualul A.V.A.S.) la încheierea în formă scrisă a contractului, iar, ulterior pronunţării acestei decizii, la nivelul anului 2001, N.G. a introdus o nouă acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii contractului de cesiune privind pachetul de 249106 de acţiuni ale SC C. SA Drobeta Turnu Severin, soluţionat irevocabil prin decizia nr. 3759 de la 21 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia comercială în sensul admiterii acesteia şi constatării nulităţii absolute a actului de cesiune.
Ca efect al constatării nulităţii absolute a actului de cesiune, părţile au fost repuse în situaţia anterioară acestuia, SIF Banat Crişana SA pierzând proprietatea celor 249106 acţiuni emise de SC C. SA pe care le-a primit în schimbul acţiunilor cedate.
În aceste condiţii, dreptul reclamantei din prezenta cauză de a promova o acţiune având ca obiect daune interese se naşte de la data pronunţării deciziei nr. 3759 de la 21 iunie 2005, deoarece dreptul la acţiune nu poate preexista încălcării dreptului subiectiv, iar dreptul SIF Banat-Crişana de a pretinde o anumită conduită, obligaţie de a face, de la subiectul pasiv al dreptului subiectiv civil, în speţă A.V.A.S., s-a născut la data soluţionării irevocabile a acţiunii în constatarea nulităţii absolute, respectiv 21 iunie 2005.
Hotărârea pe care îşi întemeiază instanţa de fond soluţia nu este opozabilă intimatei din prezenta cauză, opozabilitatea fiind exclusă faţă de principiile care guvernează orice judecată, printre care şi relativitatea efectelor hotărârilor judecătoreşti.
Aşadar, introducerea prezentei acţiunii la data de 10 iunie 2008 este făcută cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul Lege nr. 167/1958 şi 1886 C. civ., situaţie în care se impune respingerea ca nefondat a acestui motiv de recurs.
Al doilea motiv de recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, întrucât, ceea ce s-a solicitat prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5063/3/2006 a fost obligarea A.V.A.S. la restituirea acţiunilor şi, în situaţia în care acest lucru nu mai este posibil, la plata echivalentului în lei a contravalorii acestor acţiuni, iar, prin prezenta acţiune, se solicită obligarea A.V.A.S. la daune interese, creditorul, în speţă SIF Banat-Crişana SA fiind îndreptăţit atât la repararea prejudiciului efectiv suferit, cât şi a câştigului nerealizat în condiţiile art. 1073 C. civ.
Articolul 163 C. proc. civ. opreşte ca o persoană să fie chemată în judecată pentru acelaşi obiect şi cauză şi de aceeaşi parte la mai multe instanţe, or, dreptul dedus judecăţii şi temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în judecată în cadrul celor două acţiuni sunt distincte, nefiind încălcate dispoziţiile legale anterior menţionate.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 511 de la 14 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 511 de la 14 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2062/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2071/2011. Comercial → |
|---|
