ICCJ. Decizia nr. 2071/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2071/2011
Dosar nr. 1008/1/2011
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6577 din 26 mai 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă ca nefondată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâtele SC R.P.N.S.G.I. SA şi SC S.D. SRL ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada înstrăinării bunului său, iar, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat, rezultă că pârâta SC R.P.N.S.G.I. SA este proprietara bunului în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M07 nr. 1220 din 5 decembrie 1995 şi a protocolului încheiat între SC S. SA şi SC R.P.N.S.G.I. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 345 de la 29 iunie 2009, a admis apelul formulat de SC S. SA, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 454 din 28 februarie 2008, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 1556 din 5 octombrie 2010, a admis recursul pârâtei SC R.P.N.S.G.I. SA, a casat decizia comercială nr. 345 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a avut în vedere faptul că, prin necercetarea criticilor ce au făcut obiectul apelului, instanţa de control judiciar, deşi avea a verifica situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în limitele cererii de apel şi a-şi argumenta soluţia din perspectiva criticilor şi cererilor apelantei, a încălcat dispoziţii legale anterior menţionate, care prevăd obligaţia instanţei de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, prin raportare la susţinerile şi apărările făcute de părţi şi la dispoziţiile legale aplicabile, dispoziţii a căror nerespectare conduce la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., şi, deopotrivă, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că, fundamentându-şi soluţia pe argumente străine celor invocate prin cererea de apel, aceasta nu a fost examinată în mod echitabil, inducând, astfel, incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ.
În apel după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în limita cererii de apel şi prin raportare la susţinerile şi apărările făcute de părţi şi la dispoziţiile legale aplicabile, a respins apelul ca nefondat, reţinând că încheierea contractului s-a făcut cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale aplicabile in materie, respectiv: existenţa unui raport de evaluare a proprietăţii imobiliare din judeţul Ilfov, Balotesti sos. Bucureşti-Ploieşti nr. 18 şi hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor prin care s-a acordat mandat special administratorului privind vânzarea, menţionată în registrul comerţului şi publicată în M. Of. al României.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC S. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 454 din 28 februarie 2008 încheiat între SC R.P.N.S.G.I. SA şi SC S.D. SRL.
În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanţa de apel nu a dat eficienţă juridică prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., fiind încălcate şi prevederile art. 150 şi 153 din Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 9 dosar I.C.C.J.), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 26 mai 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta SC S. SA Baloteşti împotriva deciziei nr. 495 de la 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC S. SA Baloteşti împotriva deciziei nr. 495 de la 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2067/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2072/2011. Comercial → |
|---|
