ICCJ. Decizia nr. 1996/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1996/2011
Dosar nr. 9610/3/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă :
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâţii SC R.C. SRL - prin administrator judiciar Profesional I.M.I.P.U.R.L., SC N.S.N. SRL, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română şi Ministerul Finanţelor Publice prin Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare a solicitat să se dispună rezilierea contractelor de execuţie şi livrare nr. X/2007 şi nr. Y/2007, obligarea pârâţilor la restituirea şi lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a reclamantei a bunurilor produse de reclamantă în baza celor două contracte, bunuri proprietatea reclamantei ca urmare a neachitării preţului aferent executării acestora; să se dispună obligarea pârâtei Romcon la suportarea tuturor cheltuielilor aferente operaţiunilor de predare a bunurilor.
Prin sentinţa comercială nr. 5183 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice prin O.P.C.P., şi pe fond, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâţii SC R.C. SRL- prin administrator judiciar Profesional I.M.I.P.U.R.L., SC N.S.N. SRL, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română şi Ministerul Finanţelor Publice prin Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare şi ca urmare, s-a dispus rezilierea contractelor nr. X/2007 şi nr. Y/2007. Totodată, s-a admis în parte cererea de cheltuieli a pârâtei Nokia şi au fost compensate cheltuielile de judecată, fiind respinse celelalte pretenţii ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, reclamanta, în calitate de furnizor a încheiat cu pârâta SC R.C. SRL două contracte cadru de execuţie furnituri, bunurile livrate urmând a fi utilizate în cadrul Proiectului de securizare a frontierei de Nord-Vest şi Sud-Vest a României, însă pârâta şi-a executat parţial obligaţiile însumând debite în sumă totală de 2.274.869,75 lei, sumă recunoscută de pârâtă în noiembrie 2008, când a propus un grafic de eşalonare a datoriilor pe care nu 1-a respectat, pârâta comunicându-i reclamantei că bunurile furnizate au fost transferate la I.G.P.F.R.
Pârâtele Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive pentru motivul că nu sunt parte în contractele de execuţie care au născut prezentul litigiu şi nici nu s-a făcut dovada deţinerii de către ele a bunurilor invocate în acţiune.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel SC N.S.N. SRL, SC D.M. SRL, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 453 din 11 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanta SC N.S.N. SRL şi în consecinţă ; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâta SC N.S.N. SRL a sumei de 51.162,97 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române.
A anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta SC D.M. SRL.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Politiei de Frontieră Române, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii cererii reclamantei faţă de pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Critica adusă deciziei atacate, de către recurenţi, se referă în esenţă la faptul că, în mod greşit instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor, în condiţiile în care, faţă de prevederile art. 1169 C. civ., intimata-reclamantă nu a demonstrat calitatea celor două instituţii de posesor sau administrator al bunurilor din prezentul dosar, sens în care se apreciază că, în speţa de faţă, pârâţii nu pot răspunde pentru pretinsele obligaţii instituite în sarcina unor alte autorităţi administrative sau societăţi comerciale.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, se constată că recursurile pârâţilor sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată că susţinerile recurenţilor, potrivit cărora, instanţa de apel, în mod greşit a menţinut soluţia dată de prima instanţă în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor privind lipsa calităţii lor procesual pasive, se constată că nu pot fi primite, întrucât, în mod corect a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că cei doi pârâţi justifică calitate procesual pasivă, în considerarea faptului că reclamanta SC D.M. SRL, în calitate de furnizor a încheiat cu pârâta SC R.C. SRL două contracte cadru de execuţie furnituri nr. X/2007 şi nr. Y/2007, bunurile livrate urmând a fi utilizate în cadrul Proiectului de securizare a frontierei de Nord-Vest şi Sud-Vest a României, acestea fiind predate celor două instituţii ale statului implicate în Proiect, respectiv Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratului General al Politiei de Frontieră Române.
În acest sens, se constată că cele două contracte ce formează obiectul litigiului de faţă, au fost încheiate în cadrul proiectului de securizare a frontierei de vest a ţării, proiect în considerarea căruia cele două contracte litigioase nu s-ar fi perfectat, aspect ce conferă legitimitate procesuală celor doi pârâţi.
De asemenea, critica ce se regăseşte în cadrul motivelor de recurs, referitoare la faptul că reclamanta ar fi trebuit să demonstreze calitatea celor două instituţii de posesor sau administrator al bunurilor din prezentul dosar este nefondată, fiind suficientă justificarea interesului celor doi recurenţi în încheierea contractelor mai sus-menţionate, în cadrul desfăşurării proiectului de securizare a frontierei de vest a tării, având în vedere că cei doi pârâţi erau instituţii ale statului implicate în proiectul respectiv.
În acest context, calitatea celor două instituţii de posesor sau administrator al bunurilor având relevanţă în ceea ce priveşte pertinenţa şi temeinicia cererii, iar nu sub aspectul justificării calităţii lor procesual pasive.
Mai mult decât atât, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv rezilierea contractelor de execuţie şi livrare nr. X/2007 şi nr. Y/2007 şi obligarea pârâţilor la restituirea şi lăsarea în deplina proprietate şi liniştita posesie a reclamantei a bunurilor produse de reclamantă în baza celor două contracte, se constată că există identitate între pârâţi şi persoanele pretins a fi obligate în baza raportului juridic civil ce a luat naştere urmare a încheierii celor două contracte.
Pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei pronunţată de Curtea de Apel este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Direcţia Generală Juridică şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontiera Română împotriva deciziei comerciale nr. 453 din 11 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2060/2011. Comercial → |
|---|
