ICCJ. Decizia nr. 2127/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2127/2011
Dosar nr. 1388/1285/2009
Şedinţa publică de la 1 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC R. SRL, în dosarul privind procedura insolvenţei debitoarei SC F.L. SRL, s-a solicitat să se constate existenţa contractului de leasing, având ca obiect autovehiculul care a fost executat în întregime, să fie obligată societatea comercială să întocmească formalităţile necesare înscrierii în circulaţie a autovehiculului şi să transmită administratorilor M.S.S. şi C.F.
Prin încheierea din 26 mai 2009, Judecătorul sindic al Tribunalului Comercial Cluj disjunge cererea de intervenţie în interes propriu pe care o înaintează instanţei de drept comun.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 5629 din 17 noiembrie 2009, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SC F.L. SRL şi a respins cererea reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta în calitate de utilizator, a încheiat cu pârâta un contract de leasing având ca obiect autovehiculul, însă cererea a fost formulată iniţial ca o intervenţie în dosarul de insolvenţă al pârâtei, care, prin sentinţa comercială nr. 3894 din 20 octombrie 2009 a constatat închisă procedura insolvenţei debitoarea radiată din Registrul Comerţului. Condiţia prevăzută de art. 42 C. proc. civ., privind capacitatea de exerciţiu a persoanelor nemaifiind îndeplinită, SC F.L. SRL nu mai poate fi parte în proces.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 88 din 17 iunie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de SC R. SRL, considerând că prin efectul închiderii procedurii insolvenţei şi al radierii societăţii comerciale din registrul comerţului, aceasta nu mai are folosinţa drepturilor civile şi nu poate să fie parte în judecată.
Instanţa de apel a reţinut că atât sub aspectul dreptului material cât şi procesual pretenţia dedusă judecăţii nu mai poate fi îndeplinită în contradictoriu cu pârâta.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, SC R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta după expunerea detaliată a situaţiei de fapt, critică decizia atacată, considerând că instanţa de apel nu a analizat motivele ceea ce constituie o cauză de nulitate a deciziei de casare cu trimitere în vederea rejudecării, cu îndrumarea de a fi introduşi în cauză toţi foştii asociaţi ai pârâtei.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel greşit lăsând nerezolvată situaţia autovehiculului pe motiv că hotărârea judecătorului sindic trebuia atacată şi se consideră victima erorilor de judecată ale instanţelor de fond.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Instanţa de apel prin decizia atacată a răspuns celor 3 motive de apel invocate, reţinând că împotriva încheierii de disjungere SC R. SRL nu a exercitat calea de atac prevăzută de lege aşa încât a acceptat judecata instanţei de drept comun, iar aspectele de fond legate de drepturile utilizatorului nu pot fi dezbătute în apel cât timp pârâta nu mai are capacitate procesuală.
Din această perspectivă casarea cu trimitere a deciziei curţii de apel solicitată de recurentă este nelegală, iar introducerea în cauză a foştilor asociaţi este lăsată la aprecierea părţii reclamante, în virtutea disponibilităţii procesului civil.
Pe de altă parte dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. interzic instanţei de apel de a schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Critica privind nesoluţionarea fondului, prin nerezolvarea problemei autovehiculului este la rândul ei nefondată.
În exercitarea drepturilor procesuale părţile pot folosi mijloacele puse la dispoziţia lor de lege. De aceea instanţa de apel judicios a evocat prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006 de care SC R. SRL nu a uzat, hotărârea judecătorului sindic intrând în puterea lucrului judecat, prin neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Astfel, în mod judicios instanţa de apel a răspuns tuturor criticilor de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond şi a apreciat asupra netemeiniciei apelului declarat.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. , înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 17 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 88 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2123/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2141/2011. Comercial → |
|---|
