ICCJ. Decizia nr. 23/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 23/2011
Dosar nr. 7980/182/2008
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Cererea de chemare in judecata şi hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată la data de 25 septembrie 2008 la Judecătoria Baia - Mare reclamanta SC U. SA Baia - Mare a chemat în judecată pe pârâta SC F.C. SRL Satu - Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: nulitatea absolută a contractului de consultanţă din 19 februarie 2008; restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării pârâtei să-i restituie reclamantei suma de 54.632,90 RON achitată acesteia cu OP din 27 februarie 2008 conform facturii fiscale din 25 februarie 2008; obligarea paratei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin contractul părţilor, pârâta s-a obligat să acorde consultanţă pentru realizarea şi depunerea documentaţiei de proiect pentru obţinerea de finanţare europeană nerambursabilă, sens în care pârâta trebuia să elaboreze un proiect de finanţare pentru a fi o investiţie eligibilă, pentru care reclamanta s-a obligat să-i plătească pârâtei suma de 500.000 euro+TVA. Se impune nulitatea absolută a contractului de consultanţă întrucât reclamanta a fost indusă în eroare dat fiind că partea adversă nu cunoştea criteriile de eligibilitate, iar bilanţul societăţii a avut o cifră de afaceri sub baremul impus de U.E. pentru a deveni o firmă eligibilă, şi, prin urmare, invoca imposibilitatea realizării contractului nefiind îndeplinite condiţiile financiar -contabile de eligibilitate pentru proiectul ce urma să fie propus pentru finanţare, neîncadrându-se in obiectul de activitate; pentru serviciile de consultanţă reclamanta s-a obligat să plătească suma de 500.000 euro + TVA.
Prin sentinţa nr. 73 din 08 ianuarie 2009 a Judecătoriei Satu - Mare, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Satu - Mare căruia i s-a trimis dosarul având acelaşi număr.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile prematuritătii acţiunii reclamantei şi a netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială 1228/LC din 02 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi contencios administrativ, au fost respinse excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de consultanţă din 19 februarie 2008 încheiat de părţi cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a obligat pe pârâtă să-i restituie reclamantei suma de 54.632,90 RON, achitată cu OP din 27 februiarie 2008, reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 25 februarie 2008, precum şi la plata sumei 2351 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat contractul de consultanţă din 19 februarie 2009 având ca obiect cererea de consultanţă şi depunerea documentaţiei de proiect, potrivit căruia se prevăd obligaţii stricte ale părţilor, pentru beneficiar - achitarea preţului în anumite condiţii, iar pentru consultantul furnizor - obligaţii pe etape după aprobarea cererii de finanţare. Acest contract este un contract-cadru, nefiind menţionate impedimente care se pot ivi pe parcursul derulării contractului, acesta fiind tocmai motivul ivirii prezentului litigiu. într-adevăr, părţile nu au prevăzut care sunt condiţiile de exigibilitate pentru beneficiarul SC U. SA pentru a beneficia de sprijinul nerambursabil, iar contractul s-a încheiat tară a se prevedea aceste criterii. Reclamanta n-a îndeplinit unul din baremurile solicitate de creditorul nerambursabil, aspect cunoscut sau care trebuia cunoscut de către pârâtă, întrucât are ca obiect de activitate tocmai acordarea de consultanţă în acest domeniu pentru întreprinderi.
S-a reţinut că pârâta a invocat faptul că regulamentele invocate erau cunoscute - respectiv Regulamentul CE nr. 1628 /2006, Decizia CE 3472 din 12 iulie 2007 şi Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 479 din 20 februarie 2008, insa, deşi puteau fi cunoscute de reclamantă, acelaşi lucru este valabil şi pentru pârâtă dacă desfăşoară în principal activităţi de consultanţă şi la încheierea unui contract care implică plata unor comisioane sau plata contravalorii contractelor trebuia să se tină seama şi de condiţiile de principiu ale admiterii acestor cereri de beneficiara de credite.
Spre deosebire de opiniile pârâtei, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine nici o culpă gravă sau uşoară a pârâtei, pentru neexecutarea contractului şi prin aplicare a prevederilor art. 977 C. civ. în speţa de faţă, interpretarea contractului este în sensul de a produce efectul solicitat - acordarea de fonduri rambursabile şi nu acela de a se încheia diferite contracte oneroase cu beneficii numai pentru partea care le-a întocmit, însă improprii pentru beneficiar pentru a obţine fonduri nerambursabile, fapt pentru care pârâta nu poate invoca lipsa cunoştinţelor juridice, contabile şi tehnice a reclamantei întrucât prin contract s-a angajat ca actele întocmite să fie conforme cu legislaţia în vigoare şi din sumele obţinute să fie plătită pentru consultanţa efectuată şi efortul depus.
Cu privire la excepţiile invocate instanţa a apreciat că acestea urmează să fie respinse, acţiunea fiind timbrată la valoare, iar obiectul principal al acţiunii este cel de constatare a nulităţii absolute a contractului de consultanţă.
II. Apelul
Nemulţumită de această soluţie, pârâta SC F.C. SRL, a declarat apel prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului, pârâta a învederat instanţei că motivele de fapt reţinute de instanţa de fond ca relevante pentru admiterea cererii intimatei sunt străine de motivele de nulitate absolută a actelor juridice civile, deoarece se referă la obligaţiile părţilor din contract şi la fapte intervenite după încheierea acestuia.
Instanţa de fond trebuia să se limiteze, in opinia apelantei, la cercetarea condiţiilor de validitate ale contractului încheiat între părţi care duc la nulitatea absolută a acestuia. Or, niciuna din aceste condiţii de validitate a contractului încheiat de recurentă cu intimata nu au fost încălcate cu ocazia încheierii acestuia, astfel încât cererea intimatei SC U. SA trebuia respinsă de instanţa de fond. Pentru ca instanţa de fond să poată constata nulitatea absolută a contractului aceasta trebuia să constate motive anterioare sau concomitente încheierii contractului însă din motivarea hotărârii recurate rezultă faptul că „între părţi s-a încheiat un contract legal"; iar motivele admiterii cererii intimatei reţinute în motivare a hotărârii se referă la obligaţiile contractuale ale părţilor şi nicidecum la condiţiile de validitate a încheierii contractului, condiţii care au fost îndeplinite în totalitate.
Prin decizia nr. 72/COM din 01 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul pârâtei SC F.C. SRL împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, cu obligarea intimata la plata sumei de 1.181 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut că, faţă de argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul acţiunii formulate, instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiat motivul de apel invocat de apelantă, în sensul că prima instanţă a reţinut pentru admiterea acţiunii argumente străine de motivul de nulitate invocat de reclamantă. Astfel, instanţa a analizat culpa uşoară/gravă a pârâtei în neexecutarea contractului, deşi într-o acţiunea în constarea nulităţii unui act juridic instanţa trebuie să se raporteze la respectarea condiţiilor de validitate prevăzute de lege la momentul încheierii actului juridic.
Executarea necorespunzătoare/neexecutarea actului juridic se plasează în timp ulterior momentului încheierii actului juridic, iar examinarea unor aspecte ce ţin de faza de executare a contractului nu se regăsesc atunci când se analizează respectarea normelor juridice impuse de lege pentru încheierea valabilă a actului juridic respectiv.
Având în vedere motivele invocate de reclamantă în acţiunea formulată, instanţa de apel a reţinut că dolul, ca viciu de consimţământ nu operează în cauză şi s-a constatat că reclamanta nu a adus nicio probă în sprijinul afirmaţiilor sale, cum că a fost indusă în eroare prin mijloace dolosive, pentru a încheia contractul de consultanţă, limitându-se doar la a susţine că pârâta a asigurat-o că îndeplineşte toate condiţiile pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile.
De asemenea, s-a apreciat că din prevederile contractuale nu a rezultat că pârâta, în calitate de consultant, ar fi făcut cunoscut beneficiarului că acesta îndeplineşte criteriile de eligibilitate, şi singura obligaţie asumată a fost aceea de a oferi servicii de consultanţă pentru realizarea şi depunerea documentaţiei de proiect, reclamantei revenindu-i în primul rând obligaţia de a se informa dacă îndeplineşte în principiu criteriile de eligibilitate în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile, neputându-se admite că aceasta nu avea această minimă obligaţie de informare.
Or, este de presupus că reclamanta cunoştea aceste condiţii de eligibilitate, altfel nu se explică opţiunea sa de a încheia un contract de consultanţă, prin care consultantul avea doar obligaţia de a-i oferi consultanţă pentru realizarea şi depunerea documentaţiei de proiect. Este lipsit de logică ca reclamanta să încheie un contract de consultanţă tară a şti în prealabil că îndeplineşte sau nu condiţiile minime de eligibilitate.
Prin urmare, din ansamblul probelor administrate, instanţa nu a putut reţine viciul de consimţământ al dolului la încheierea contractului de consultanţă, pentru a se obţine anularea acestui contract, câtă vreme pârâta nici nu avea măcar obligaţia de a asigura reclamanta despre îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, ci din contră, aceste elemente se impuneau a fi cunoscute, anterior semnării contractului de consultanţă, de către beneficiar, aşa fiind reclamanta nu poate să-şi invoce propria culpă în susţinerea acţiunii, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În ceea ce priveşte motivul de apel vizând natura nulităţii invocate de reclamantă, raportat la motivul de nulitate invocat, instanţa a reţinut că, într-adevăr, viciile de consimţământ atrag nulitatea relativă a contractului, iar nu nulitatea absolută, căci se pune în discuţie încălcarea unei norme care ocroteşte un interes particular, însă orice discuţie asupra acestui aspect nu mai prezintă relevanţă, câtă vreme se impune oricum respingerea acţiunii formulate de reclamantă, pentru considerentele deja expuse.
Relativ la capătul de cerere privind restituirea avansului de 54.632,90 RON, având în vedere că acesta a fost formulat ca un capăt de cerere accesoriu, prin care se urmărea restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, urmează ca şi acesta să fie respins în baza principiului accesorium sequiturprincipale, drept consecinţă a soluţiei pronunţate asupra capătului principal de cerere.
III. Recursul
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, cu consecinţă respingerii apelului şi menţinerea sentinţei tribunalului, ca legală şi temeinică.
În motivarea recursului reclamanta critică soluţia pronunţată în apel sub aspectul că instanţa a reţinut alte obligaţii ale pârâtei decât cele înserate în contractul de consultanţă, şi anume faptul că nu a tăcut cunoscut beneficiarului ca acesta îndeplineşte criteriile de eligibilitate, deoarece nu avea o asemenea obligaţie conform contractului.
Conform art. 10 din Ordinul nr. 479 din 20 februarie 2008 al Ministerului Economiei şi Finanţelor, valoarea maxima finanţata de stat pentru acest domeniu este de 50% din valoarea proiectului, în concluzie nu există o finanţare nerambursabila pentru proiectul la care parata s-a obligat, ordin ce a fost publicat in M. Of. nr. 189/12.03.2008, data la care a intrat în vigoare, iar contractul a fost semnat în 19 februarie 2008, dată la care nu exista nici o prevedere în legătura cu finanţarea acestui program, condiţii în care finanţarea nerambursabila pentru acest program nu poate fi realizata nici după adoptarea schemei de ajutor de stat de către ordonatorul de credite; o altă chestiune legată de acest ordin, susţine recurenta, este cea legată de faptul dacă investiţiile pe care reclamanta dorea să le facă, în ipoteza în care ar fi existat o finanţare nerambursabilă, erau sau nu eligibile la data încheierii contractului.
În continuare, mai arată recurenta că la data de 12 martie 2008, la mai mult de o luna după încheierea contractului reclamanta avea posibilitatea să afle dacă investiţia pe care doreşte să o facă nu este eligibila. SC U.Q. SA a suportat toate cheltuielile doamnei O.M. pentru un curs de perfecţionare privind realizarea proiectelor finanţate din fonduri europene, conform actului depus la dosar fond, şi era în acelaşi timp şi administratorul firmei pârâte, calitate în care a prejudiciat firma la care era angajată în folosul ei personal, prin încheierea acestui contract de consultanţă, încasând o parte din onorariu, fapt pentru care prin dispoziţia din 19 mai 2008, acesteia i-a fost desfăcut contractul de munca.
Prin urmare, din probele administrate în cauză a rezultat că scopul imediat al contractului încheiat, adică motivul determinant la încheierea lui a fost imoral, deoarece consilierul juridic al societăţii a încheiat un act juridic care a urmărit realizarea unor foloase materiale necuvenite nesocotind obligaţiile de serviciu pe care le avea faţă de societatea reclamantă, cu atât mai mult cu cât avea cunoştinţele de specialitate dobândite pe cheltuiala societăţii reclamante, astfel că O.M., în calitate de administrator al societăţii de consultanţă a încheiat cu firma la care era salariată un contract care nu putea fi executat, încălcându-se dispoziţiile art. 10 din contract. Aşa fiind, actul încheiat este lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală, iar caracterul de ordine publică al nulităţilor absolute ce sancţionează actele juridice încheiate cu încălcarea unor prevederi legale imperative trece înaintea principiului potrivit căruia nimeni nu-şi poate invoca propria culpă.
Conchide recurenta, imposibilitatea realizării contractului înaintea apariţiei actelor normative care reglementează finanţările din fonduri europene a unor activităţi de dezvoltare duce la nulitatea absolută a acestuia, care, în lipsa unui cadrul legislativ adecvat, a rămas tară obiect.
Având în vedere că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat atât natura cât şi înţelesul vădit şi neîndoielnic al acestuia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerea sentinţei tribunalului, ca temeinică şi legală.
Recursul nu este fondat.
Criticile formulate in recurs sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând, astfel, ca instanţa, interpretând greşit actul dedus judecaţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta a precizat ca prin cererea de chemare in judecata a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de consultanta încheiat cu intimata parata, pe de o parte pentru imposibilitatea realizării lui ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor financiar-contabile de eligibilitate pentru proiectul ce urma sa fie propus pentru finanţare, precum şi neîncadrarea obiectului de activitate, iar pe de alta parte, pentru ca a fost indusa in eroare prin doi. În drept a invocat disp. art. 960 C. civ..
În opinia recurentei instanţa de apel a reţinut in mod greşit ca din contract nu rezulta ca parata s-ar fi obligat sa ii aducă la cunoştinţa beneficiarului daca acesta îndeplineşte criteriile de eligibilitate pentru proiectul care face obiectul contractului. Aceasta deoarece contractul înceta la finalizarea proiectului finanţat din fonduri structurale parata urmând sa fie plătită cu 10% din valoarea eligibila a proiectului, iar la data încheierii contractului pentru axa prioritara 1 domeniul D1.1. nu exista finanţare nerambursabila şi nici vreo dispoziţie care sa prevadă ca finanţarea acestui domeniu este nerambursabila, Ordinul nr. 479 din 20 februarie 2008 fiind publicat in M. Of. nr. 189/12.03.2008, aceasta fiind data la care a intrat în vigoare. Abia la acea data reclamanta putea sa afle daca investiţia pe care doreşte sa o facă este eligibila sau nu. În plus, reclamanta nu se încadra nici in categoria întreprinderilor vizate, acestea fiind IMM-uri şi nu întreprinderile mari. Astfel, recurenta susţine ca instanţa de apel a reţinut in mod greşit ca reclamanta ar fi trebuit sa cunoască încă din anul 2007 condiţiile de exigibilitate. Cum contractul a fost încheiat înainte de apariţia actelor normative care reglementează finanţările din fonduri europene a unor activităţi de dezvoltare, înseamnă ca este imposibil de realizat, fiind astfel, nul absolut.
În ceea ce îl priveşte consilierul juridic al reclamantei, recurenta susţine ca aceasta era in acelaşi timp şi administratorul paratei, motiv pentru care i s-a şi desfăcut contractul de munca, recurenta înţelegând ca direct in recurs sa invoce drept cauza de nulitate absoluta a contractului cauza morala. Recurenta arata ca O.M., in calitate de consilier juridic al societăţii reclamante a încheiat un act juridic care a urmărit realizarea unor foloase materiale necuvenite nesocotind obligaţiile de serviciu pe care le avea fata de societatea reclamanta, cu atât mai mult cu cat avea cunoştinţe de specialitate dobândite pe cheltuiala reclamantei.
Înalta Curte retine ca prin art. 1 din contractul de consultanta din 19 februarie 2008 încheiat intre părţi s-a stabilit ca parata, in calitate de consultant, sa asigure serviciile de consultanta enumerate pentru realizarea şi depunerea documentaţiei de proiect pentru obţinerea de finanţare europeana nerambursabila in conformitate cu Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, axa prioritara 1 - Dezvoltarea unui sistem inovativ şi eco-eficient -Domeniul major de intervenţie D1.1. - Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţa a întreprinderilor, in special a IMM prin realizarea obiectivului specific consolidarea şi dezvoltarea sectorului productiv din România (...).
Aşa cum însăşi recurenta-reclamanta a arătat in cererea de chemare in judecata, intr-adevăr, la data încheierii contractului (19 februarie 2008) nu fusese publicat Ghidul Solicitantului - Sprijin financiar acordat pentru investiţii in întreprinderile mari. În luna iulie 2007, insa, a fost dat publicităţii de către Ministerul Finanţelor şi Economiei Documentul-cadru de implementare (DCI) a Programului Operaţional Sectorial „Creşterea competitivităţii economice"; (POS CCE), unul dintre cele şapte programe operaţionale sectoriale (POS-uri) - instrumente pentru realizarea priorităţilor trasate prin Cadrul Naţional Strategic de Referinţa (CNSR) şi prin Planul Naţional de Dezvoltare (PND) 2007 - 2013. Acest document-cadru a fost elaborat pe baza programului operaţional, conţinând informaţii suplimentare acestuia - o descriere detaliată a operaţiunilor eligibile în cadrul fiecărei axe prioritare (AP) şi al domeniilor majore de intervenţie (DMI). DCI defineşte principiile pentru implementarea fiecărei AP, contribuie la detalierea implementării Fondurilor Structurale ale U.E. şi stabileşte priorităţile şi criteriile de selecţie ale proiectelor. Termenii şi condiţiile detaliate şi obligatorii pentru beneficiari urmau, insa, sa fie publicate odată cu anunţarea programului, aspecte de a căror necunoaştere recurenta nu se poate prevala.
Aşadar, in Documentul-cadru erau schiţate categoriile de beneficiari eligibili, criteriile de eligibilitate şi evaluare/selecţie, principiile de baza consacrate privind depunerea, selecţia şi evaluarea proiectelor fiind parteneriatul şi transparenta.
În ceea ce priveşte definirea eligibilităţii proiectelor, definirea beneficiarilor şi a cheltuielilor eligibile, s-a statuat ca prevederile Regulamentelelor fondurilor structurale, ale ajutorului de stat şi ale achiziţiilor publice se vor aplica alături de alte dispoziţii ale Comisiei Europene şi dispoziţii naţionale aplicabile in cazuri specifice, in majoritatea operaţiunilor finanţate in POS CCE, având in vedere ca beneficiarii sunt in special intreprinderi, urmând a se aplica regulile ajutorului de stat. Autoritatea responsabila cu managementul schemei de ajutor de stat (AM/OI) confirma in scris ca proiectul, in principiu, indeplineste condiţiile de eligibilitate stabilite pentru schema. Aceasta confirmare era in continuare subiectul unor verificări detaliate.
În cuprinsul Documentului-cadru au fost menţionate 3 proceduri prin care AM/OI solicită propuneri de proiecte: cerere deschisă de proiecte cu depunere continua, cerere deschisă de proiecte cu termen limită şi cerere de proiecte pe bază de listă de proiecte eligibile, prevazandu-se ca in cererile de proiecte pentru fiecare operaţiune, dar şi in ghidurile beneficiarilor, acestea vor fi detaliate, fiecare cu specificitatile lor.
Înalta Curte retine, astfel, ca documentul-cadru, adus la cunoştinţa publicului larg, prezenta in linii mari procedura de propunere, evaluare şi selecţie a proiectelor, precizând in mod expres ca ghiduri sau note (de exemplu in cazul achiziţiilor publice de servicii) pentru beneficiari urmau a fi elaborate şi anexate la cererea de propuneri/licitaţie cu scopul de a ajuta beneficiarii in procesul de solicitare.
Era, aşadar, previzibil ca va urma publicarea unor astfel de ghiduri. Or, prin Ordinul nr. 479 din 20 februarie 2008, publicat in M. Of. 189/12.03.2008 s-a aprobat schema de ajutor de stat ";Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii realizate de intreprinderile mari";, aferenta operaţiunii a) ";Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile";, axa prioritara 1 ";Un sistem de producţie inovativ şi eco-eficient";, din cadrul Programului operaţional sectorial ";Creşterea competitivităţii economice";, care reprezenta zona de interes pentru reclamanta.
În art. 26 alin. (1) din acest act normativ s-a prevăzut procedura de implementare şi derulare a schemei, care presupunea următoarele etape: lansarea apelului de proiecte; primirea şi înregistrarea cererilor de finanţare; verificarea administrativa (verificarea conformităţii cererilor şi a documentelor insotitoare) - numai proiectele care trec de aceasta etapa vor putea face obiectul etapei următoare; verificarea eligibilităţii beneficiarilor, activităţilor şi proiectului asa cum sunt prevăzute in prezenta schema şi in Ghidul solicitantului - numai proiectele care trec de aceasta etapa vor putea face obiectul etapei următoare; evaluarea şi selecţia proiectelor; intocmirea şi semnarea contractului de finanţare; derularea proiectelor şi acordarea finanţării nerambursabile se fac de către Unitatea de plata a Programului operaţional sectorial ";Creşterea competitivităţii economice";, numai pe baza de documente justificative; monitorizarea implementării proiectelor conform prevederilor contractuale. Detalierea modalităţii de derulare a schemei urma sa se găsească, potrivit art. 26 alin. (3) din acest ordin, in Ghidul solicitantului, publicat pe site-ul www.minind. ro.
În sfârşit, acest Ghid al solicitantului a fost aprobat prin Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 2148 din 11 iulie 2008 pentru aprobarea Ghidului Solicitantului - Sprijin financiar acordat pentru investiţii in întreprinderile mari şi a Cererii de propuneri de proiecte aferentă, modificat prin Ordinul nr. 2860 din 26 septembrie 2008.
Este evident, aşadar, ca la momentul incheierii contractului, in lipsa schemei şi ghidului aferent, ce urmau a fi aprobate şi publicate, reclamanta a inteles sa angajeze serviciile unui consultant pentru a realiza şi depune documentaţia de proiect, fara a-i putea pretinde, insa, anticiparea tuturor condiţiilor de eligibilitate ce urmau a fi detaliate prin acte normative ulterioare.
În mod corect a reţinut instanţa de apel ca într-o acţiune în constarea nulităţii unui act juridic, cum este cea promovata de reclamanta, instanţa trebuie să se raporteze la respectarea condiţiilor de validitate prevăzute de lege la momentul încheierii actului juridic.
Fata de motivele invocate în acţiune, Înalta Curte reţine că, pe de o parte, dolul, ca viciu de consimţământ, dincolo de împrejurarea ca atrage nulitatea relativă a contractului, iar nu nulitatea absolută, fiind în discuţie încălcarea unei norme care ocroteşte un interes particular, nici nu a fost dovedit in speţă, reclamanta limitându-se doar la a susţine că pârâta a asigurat-o că îndeplineşte toate condiţiile pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile, aşa cum a constatat, in mod judicios, şi instanţa de apel. Pe de alta parte, aşa cum s-a reţinut deja, reclamanta îşi invoca, in fapt, atât propria culpă, cat şi necunoaşterea legii, aspecte care nu pot conduce in niciun caz la constatarea nulităţii absolute a contractului. Astfel, deşi putea şi trebuia sa cunoască faptul ca abia in viitorul apropiat urma sa se definitiveze procedura pentru obţinerea de fonduri nerambursabile, reclamanta a încheiat un contract de consultanta, ceea ce înseamnă ca a considerat ca îşi poate asuma riscul ca proiectul realizat de consultant sa nu se încadreze in schema ce urma sa fie publicata şi sa nu îndeplinească toate cerinţele din ghidul care urma sa fie aprobat, de asemenea, ulterior. Este adevărat ca prestaţia la care se angajează părţile trebuie sa fie posibila, adică sa poată sa fie obiectiv executata, pentru valabilitatea contractului. În speţă, insa, intimata s-a obligat, in prima faza, sa asigure serviciile de consultanta enumerate pentru realizarea şi depunerea documentaţiei de proiect (art. 1 din contract), precum şi sa asigure anumite servicii de consultanta pentru implementarea proiectului, după aprobarea cererii de finanţare (art. 2), aceasta, bineînţeles, daca se trecea de prima etapa, obligaţiile asumate de intimata apărând ca fiind posibil de realizat, contractul fiind valabil şi din aceasta perspectiva.
Cat despre cauza imorala, invocat drept motiv de nulitate direct in fata instanţei de recurs, Înalta Curte va înlătura susţinerile recurentei, ca neîntemeiate. Astfel, se retine ca in contractele sinalagmatice scopul imediat al angajamentului contractual al fiecărek dintre părţi este reprezentarea sau prefigurarea mintala a angajamentului corelativ al celeilalte părţi. Recurenta-reclamanta a ştiut ce calitate are persoana cu care a încheiat contractul de consultanta, susţinând doar ca aceasta a încheiat un contract despre care ştia ca nu poate fi realizat, urmărind, astfel, realizarea unor venituri necuvenite. Insa, aşa cum s-a reţinut, deja, din analiza şi interpretarea clauzelor contractuale prin raportare la contextul normativ existent la data încheierii contractului, rezulta ca voinţa reala a părţilor a fost in sensul întocmirii unui proiect in conformitate cu prevederile in vigoare şi cu asumarea tuturor riscurilor presupuse de o procedura de selecţie ce nu era încă pe deplin definitivata la momentul semnării actului, reclamanta rezumându-se, practic, la a face doar nişte simple afirmaţii, nesusţinute de vreo proba, pentru a dovedi existenta vreunui caz de nulitate. În plus, clauza de neconcurenţă prevăzută in art. 10 din contract, nu este incidenţa in speţă, in raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută in mod corect de instanţa de apel.
Fata de cele expuse, Înalta Curte, găsind recursul nefondat, îl va respinge ca atare, in temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă SC U. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 72/COM/2010-A din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2299/2011. Comercial → |
|---|
