ICCJ. Decizia nr. 230/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 230/2011
Dosar nr. 4632/2/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 14 septembrie 2005, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a chemat în judecată pârâta SC A.P.U., solicitând obligarea acesteia la repararea prejudiciului estimat provizoriu la suma de 844.219,97 RON, cu titlu de daune interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TM 65 din 15 iunie 1999.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului mai sus menţionat şi a actelor subsecvente şi accesorii acestuia, precum şi să se dispună restabilirea situaţiei anterioare prin obligarea reclamantei la plata sumei de 844.219,97 RON.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5395 din 21 iunie 2006 a admis în parte cererea principală, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 844.219,97 RON reprezentând daune interese şi a respins restul pretenţiilor, ca nefondate. De asemenea, instanţa de fond a respins primul capăt de cerere din cererea reconvenţională, ca nefondat şi a anulat al doilea capăt de cerere, ca netimbrat.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 5395 din 21 iunie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat apel, SC A.P.U., care a fost anulat ca netimbrat prin Decizia comercială nr. 641 din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 32535/3/2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că nu s-a depus dovada timbrării legale a căii de atac şi nici motivele de critică a hotărârii atacate, deşi apelanta-pârâtă a fost legal citată cu menţiunea expresă de a achita taxa judiciară de timbru în suma de 5.814 lei şi de a depune timbru judiciar în valoare de 5 lei, tară ca aceasta să se conformeze dispoziţiei instanţei.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 641 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, criticând-o pentru că în mod nelegal instanţa de control ordinar a decis anularea apelului ca netimbrat, respingând cererea de amânare a cauzei pentru angajare apărător în condiţiile în care, din cauza termenului scurt dintre data primirii citaţiei şi termenul de judecată, nu si-a putut pregăti apărarea.
Recursul declarat de A.P.U. Timişoara a fost respins, ca nefondat prin Decizia nr. 2048 din 29 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Împotriva aceleiaşi decizii comerciale nr. 641 din 30 noiembrie 2006 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pârâta A.P.U. Timişoara a formulat şi contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecarea în fond a cauzei.
In motivarea căii extraordinare de atac, întemeiate pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., contestatoarea a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare în faţa instanţei de apel, susţinând că, la primul termen de judecată a solicitat amânarea cauzei pentru încălcarea prevederilor art. 92 şi 921 C. proc. civ., însă instanţa de apel i-a nesocotit cererea apreciind că, nesatisfacerea timbrajului în calea de atac, face imposibilă soluţionarea cererii de amânare formulate de pârâtă, ceea ce constituie o greşeală gravă, instanţa nesesizând că procedura de citare era nulă pentru acel termen de judecată.
De asemenea, a mai susţinut că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi execută silit şi că, deoarece până la data formulării contestaţiei, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu a demarat formalităţile de executare silită, calea de atac de retractare pe care a formulat-o este declarată în termen legal, conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare, în considerarea dispoziţiilor art. 319 alin. (2) coroborate cu art. 401 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. civ. şi a faptului că, la data de 5 februarie 2008, a demarat executarea silită pentru recuperarea debitului datorat în baza sentinţei comerciale nr. 5395 din 21 iunie 2006, prin Ordinul 183 din 30 octombrie 2008 înfiinţându-se poprire asupra conturilor contestatoarei. De asemenea, intimata a mai susţinut că, la data la care a avut loc judecata apelului, procedura de citare a fost legal îndeplinită, în pofida celor susţinute de contestatoare şi că, în mod corect a fost reţinută problema timbrajul ca având prioritate faţă de cererea de amânare pentru lipsă de apărare .
În temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea a analizat cu prioritate excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare, pe care a respins-o reţinând că din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că ar fi îndeplinite condiţiile impuse de textele legale menţionate, respectiv, nu s-a dovedit că A.P.U. Timişoara ar fi declarat calea extraordinară cu depăşirea termenului de 15 zile de la primirea comunicării sau înştiinţării privind înfiinţarea popririi.
Prin Decizia comercială nr. 349 din 5 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a soluţionat contestaţia în anulare, respingând-o ca inadmisibilă, invocând din oficiu această excepţie, pe care a admis-o pentru următoarele motive:
Contestaţia în anulare nu poate fi întemeiată pe motive care nu au fost invocate în cadrul căii ordinare de atac, imposibilitatea de a le fi invocat în faţa instanţelor de control judiciar reprezentând o condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei în anulare ceea ce înseamnă, în conturarea caracterului subsidiar al contestaţiei în anulare, că partea nu are drept de opţiune între calea de atac de reformare şi o cale de atac de retractare.
De altfel, din considerentele deciziei instanţei supreme prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de A.P.U. Timişoara împotriva deciziei nr. 641 din 30 noiembrie 2006 rezultă că, deşi calea de atac a apelului a fost declarată la 11 iunie 2006, cu precizarea că motivele vor fi depuse până la primul termen de judecată, apelanta nu a depus motivele de apel până la data de 30 noiembrie 2006 când s-a judecat apelul, timp de 4 luni neangajându-şi apărător, nemotivând apelul şi neachitând taxele judiciare de timbru aferente cererii sale. S-a apreciat că, în mod corect, a fost respinsă cererea de acordare a unui termen pentru lipsă apărare, cu motivarea că satisfacerea taxei de timbru constituie o chestiune prioritară, asupra căreia instanţele trebuie să se pronunţe cu precădere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a apreciat că pârâta contestatoare a avut posibilitatea să invoce în faţa instanţei de recurs motivele vizând eventuala neîndeplinire a procedurii de citare pentru termenul la care s-a soluţionat apelul, dar nu şi-a valorificat acest drept în faza procesuală a recursului. De asemenea a reţinut că, ar fi putut fi primită contestaţia pentru motivele mai sus arătate, însă, doar în cazul în care aceste motive ar fi fost invocate prin cererea de recurs, iar instanţa le-ar fi respins fiind necesare verificări de fapt sau dacă recursul ar fost respins fără a fi fost judecat în fond, aspecte ce rezultă din prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., dar care nu se regăsesc în cauza.
Împotriva Deciziei nr. 349 din 5 octombrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs contestatoarea pârâta A.P.U. TIMIŞOARA, menţionând în cuprinsul declaraţiei de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără însă a le dezvolta distinct.
Astfel, recurenta contestatoare a criticat soluţia Curţii, susţinând că în mod greşit a fost respinsă contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru neinvocarea aspectelor legate de nevalabilitatea citării cu ocazia judecării apelului, în faza procesuală a recursului, arătând că : „ prin cererea de recurs nu am invocat aceste aspecte deoarece nu am avut posibilitatea formulării unei cereri de recurs - în termenul legal sub aspectul motivării legale - tocmai datorită necitării şi punerii subscrisei în imposibilitatea formulării unor astfel de critici pe calea recursului.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în baza dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, iar pe fondul căii de atac a solicitat respingerea recursului, arătând că, potrivit art. 317 alin. (1), pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare hotărârile irevocabile, doar în măsura în care motivele menţionate în textul legal, nu au putut fi invocate pe calea apelului.
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că: "indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 şi de susţinerile recurentei contestatoare din memoriul de recurs, apreciază că, acestea pot fi încadrate în temeiurile de drept indicate de parte şi anume în art. 304 pct.7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia atacată, în raport de criticile formulate, de susţinerile părţilor şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, reţinând că instanţele de fond au tăcut o aplicare judicioasă şi temeinică a dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:
Decizia atacată cuprinde toate argumentele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii contestaţiei în anulare ca inadmisibilă. Curtea de apel a dezlegat corect problema de drept cu care a fost investită, reţinând că, deşi A.P.U. TIMIŞOARA a avut posibilitatea să invoce, în faţa instanţei de recurs, motivele vizând eventuala neîndeplinire a procedurii de citare pentru termenul la care s-a soluţionat apelul, nu şi-a valorificat acest drept, situaţie care rezultă fără echivoc din cuprinsul deciziei nr. 2048 din 29 mai 2007 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care s-a soluţionat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 641 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială. De asemenea, în mod corect, a reţinut instanţa inferioară că, ar fi putut fi admisibilă contestaţia în anulare pentru motivul nevalabilităţii procedurii de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat apelul, doar în cazul în care acest motiv ar fi fost invocat prin cererea de recurs, iar instanţa l-ar fi respins în considerarea necesităţii unor verificări de fapt sau dacă recursul ar fost respins tară a fi fost judecat în fond, aspecte ce rezultă din prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., dar care nu se regăsesc în speţă.
Cum în cauză, nu se poate reţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nici că ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii şi nici că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, Înalta Curte, în considerarea celor anterior expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta A.P.U. TIMIŞOARA.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii.
Respinge recursul declarat de pârâta A.P.U. TIMIŞOARA împotriva Deciziei nr. 349 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 963/2011. Comercial → |
|---|
