ICCJ. Decizia nr. 2487/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2487/2011
Dosar nr. 6675/1/2010
Şedinţa publică de la 23 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 3081/2005, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE AL SC C.P. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună recunoaşterea calităţii sale de acţionar al SC C.P. SA, cu un număr de 14.250 acţiuni dobândite prin schimbul de certificate de proprietate şi plată în numerar.
La data de 22 iulie 2005, pârâta SC C.P. SA a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ., cerere de introducere în cauză a Asociaţiei P.A.S. C.P., arătând că reclamantul este membru al acestei asociaţii, iar din documentele înaintate nu rezultă că acesta ar fi achitat în totalitate acţiunile subscrise.
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2005, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea de introducere în cauză a asociaţiei P.A.S. C.P. SA.
La data de 2 decembrie 2005, Tribunalul Dâmboviţa a pronunţat sentinţa nr.1739, prin care a admis acţiunea şi a constatat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Administraţie al SC C.P. SA, că reclamantul deţine un număr de 14250 acţiuni dobândite, reţinând că din actele depuse la dosar rezultă achitarea, de către acesta, în totalitate, a unui număr de acţiuni, ce îi conferă calitatea de acţionar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC C.P. SA, susţinând, în esenţă, faptul că în mod greşit instanţa de fond a calificat acţiunea ca fiind în constatare, fără ca reclamantul să formuleze o cerere în acest sens; că reclamantul nu a făcut dovada achitării acţiunilor subscrise; că prin hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, situaţie în care Asociaţia PAS C.P. SA nu mai deţine nicio acţiune, împrejurări ignorate de instanţa de fond; greşit a fost respinsă cererea de introducere în cauză a Asociaţiei PAS C.P. SA, aceasta putând pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant B.G. a reiterat susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, arătând şi faptul că rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.V.A.S. şi PAS C.P. nu are relevanţă, întrucât A.V.A.S. nu revendică decât acţiunile subscrise şi nevărsate şi nu acţiunile dobândite prin certificate de proprietate sau prin plata în numerar.
La data de 11 iulie 2006, apelanta SC C.P. SA a formulat cerere de suspendare a judecăţii până la soluţionarea dosarului nr. 29894/2/2005, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 424 din 2 august 1995.
La data de 13 iulie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de suspendare a cauzei şi a pronunţat Decizia nr. 175, prin care a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul I.O., astfel cum a fost completat, a rezultat că reclamantul a subscris un număr de 115.268 acţiuni, din care a dobândit prin plată un număr de 14.365 acţiuni.
Recursul declarat de recurenta SC C.P. SA împotriva acestei decizii, prin care au fost reiterate susţinerile din cadrul motivelor de apel, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1652 din 4 mai 2007, care a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
S-a reţinut faptul că se impunea ca pârâta SC C.P. SA să depună la dosarul cauzei o copie a registrului acţionarilor de la data înfiinţării societăţii, la zi, precum şi să precizeze dacă reclamantul B.G. a formulat cerere de subscriere a acţiunilor achitate integral. S-a menţionat în Decizia de casare şi faptul că relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o are şi existenţa litigiului de natură comercială vizând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 424 din 2 august 1995 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1217,38/42/2006.
În baza considerentelor deciziei de casare, apelanta-pârâtă SC C.P. SA a depus la dosarul cauzei copie a Registrului acţionarilor de la momentul înfiinţării şi până la zi, precum şi alte acte.
La data de 29 februarie 2008, apelanta SC C.P. SA a formulat cerere de suspendare a judecăţii apelului, întrucât soluţia din prezenta cauză depinde de soluţia ce se va pronunţa în litigiul având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Prin Decizia nr. 145 din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC C.P. SA, reţinând că reclamantul a dovedit faptul că este acţionar al societăţii menţionate cu un număr de 14250 acţiuni dobândite parte prin plată, parte prin schimb cu certificate de proprietate la FPP Oltenia, situaţie atestată de expertul T.G. prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC C.P. SA, care a fost admis prin Decizia nr. 1987 din 22 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1217,3/42/2006.
În considerentele deciziei de casare s-a menţionat obligativitatea suspendării judecăţii apelului până la soluţionarea irevocabilă a dosarului în care a fost pronunţată Decizia de casare nr. 1484 din 24 aprilie 2007, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca, după reluarea judecăţii, să fie clarificată poziţia şi calitatea procesuală a părţilor, să fie soluţionate motivele de apel de ordine publică lăsate fără examinare, precum şi critica privind introducerea în cauză a Asociaţiei PAS C.P. SA, respectiv să fie completată probaţiunea referitoare la clarificarea momentului, cuantumului şi modalităţilor de plată a acţiunilor revendicate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, spre rejudecare, sub nr. 1217,3/42/2006.
Prin Decizia nr. 62 din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apel declarat de pârâta SC C.P. SA Aninoasa, a fost schimbată în tot sentinţa nr. 1739 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, respingându-se cererea prin care se solicita constatarea calităţii de acţionar la SC C.P. SA, a reclamantului, cu nr. 12483 acţiuni. A fost respinsă în rest acţiunea, respingându-se şi excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Consiliului de Administraţie al SC C.P. SA şi a lipsei calităţii procesuale pasive a SC C.P. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Instanţa de apel a constatat că, în calitate de pârâtă a fost citată şi a formulat, constant, apărări, SC C.P. SA, şi nu Consiliul de Administraţie al acestei societăţi. Faţă de această împrejurare, apare ca evidentă omisiunea strecurată în dispozitivul sentinţei pronunţate cu privire la pârâtă, o asemenea calitate având SC C.P. SA, şi nu organul său executiv.
De altfel, din chiar modul de redactare a cererii de chemare în judecată rezultă, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, şi a dispus citarea în consecinţă, intenţia reclamantului a fost aceea de a acţiona în judecată societatea, prin organele sale de conducere.
Întreaga conduită procesuală a ambelor părţi denotă cadrul procesual stabilit de reclamant şi respectat pe parcursul a două cicluri procesuale, potrivit căruia SC C.P. SA a figurat în calitate de pârâtă, respectiv apelantă. De altfel, pârâta SC C.P. SA a înţeles să invoce această pretinsă neregularitate abia în cursul celui de-al doilea ciclu procesual, pe calea unui motiv de apel de ordine publică, şi nu în faţa instanţei de fond ori a instanţei de recurs, în cadrul primului ciclu procesual. Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 42 C. proc. civ., instanţa de apel a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocate de către apelanta-intimată SC C.P. SA.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC C.P. SA, instanţa de apel a constatat că reclamantul a solicitat recunoaşterea calităţii sale de acţionar la SC C.P. SA, în temeiul dobândirii, prin diverse modalităţi, a unui număr de acţiuni la societatea apelantă. Cum societatea apelantă este cea care a contestat statutul de acţionar al reclamantului, acesteia îi revine calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, considerent pentru care instanţa de apel a respins excepţia invocată, pe calea unui motiv de ordine publică, în cel de-al doilea ciclu procesual, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de introducere în cauză a PAS C.P. SA, instanţa de apel a reţinut faptul că, în mod corect, prima instanţă a respins această cerere, nefiind îndeplinite condiţiile art. 57 C. proc. civ.
În acest sens, nu se poate susţine că PAS C.P. SA ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, calitatea de acţionar la SC C.P. SA dobândindu-se în persoana celui ce a cumpărat acţiuni, în una din modalităţile prevăzute de lege â€" prin plată ori schimb de certificate de proprietate.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că, în temeiul Legii nr. 77/1994, pentru dobândirea de acţiuni la SC C.P. SA, care se privatiza, s-a constituit Asociaţia C.P., reclamantul B.G., în calitate de salariat al acestei societăţi comerciale, fiind membru al asociaţiei. Potrivit art. 14 din Statutul Asociaţiei, acţiunile dobândite de aceasta în modul arătat de art. 29 pct. 1 din Legea nr. 77/1994 (în numele acelora dintre membrii săi care au subscris acţiuni şi care le achită individual, folosind ca modalităţi: plata în numerar ori schimbul certificatelor de proprietate), se transmit membrilor asociaţiei, imediat după achitare şi se înregistrează în registrul acţionarilor societăţii.
În baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 424 din 2 august 1995, PAS C.P. SA a cumpărat de la Fondul Proprietăţii de Stat, un număr de 427.230 acţiuni, numerotate de la 000001 la 427.230 inclusiv, reprezentând 70% din capitalul social al SC C.P. SA.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 231 din 26 mai 1995, PAS C.P. SA a cumpărat de la Fondul Proprietăţii Private V Oltenia, un număr de 122.066 acţiuni, numerotate de la 427231 la 549.296 inclusiv, reprezentând 20% din capitalul social al SC C.P. SA.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul T.G. în faţa instanţei de apel, în cel de-al doilea ciclu procesual (fila 64 dosar apel), reclamantul B.G. a dovedit că deţine un număr de 14102 acţiuni nominative, justificate pe număr de acţiuni şi serii, dintre care: 13920 acţiuni nominative dematerializate şi 182 acţiuni pe suport de hârtie şi pe serii emise de SC C.P. SA. Un număr de 1767 acţiuni au fost dobândite de reclamant prin plata în bani, iar un număr de 12483 acţiuni, prin schimb de certificate de proprietate (anexa 2 raport de expertiză T.G.).
Instanţa de apel a reţinut şi faptul că, prin Decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost respinse recursurile declarate împotriva deciziei comerciale nr. 498 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, menţinându-se hotărârea primei instanţe, prin care s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 424, încheiat între PAS C.P. SA şi Fondul Proprietăţii de Stat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Prin urmare, ca efect al acestei decizii, este desfiinţat titlul PAS C.P. SA cu privire la cele 427.230 acţiuni, urmând a se pune în discuţie răspunderea acestei asociaţii în raport cu acţionarii care au achitat acţiunile respective.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a constat că reclamantul a dovedit calitatea sa de acţionar numai cu privire la acţiunile dobândite prin schimb de certificate de proprietate de la Fondul Proprietăţii Private V Oltenia, în număr de 12483 acţiuni (anexa nr.2 la raportul de expertiză T.G. â€" fila 79 dosar apel).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.P. SA Aninoasa, aducându-i următoarele critici:
1. Instanţa de apel a nesocotit îndrumările date de instanţa de recurs privind necesitatea administrării de probe noi, mai ales în ce priveşte refacerea raportului de expertiză contabilă, cu privire la clarificarea momentului, cuantumului şi modalităţilor de plată a fiecărei acţiuni dobândite de reclamant.
2. În mod greşit a trecut instanţa de apel peste criticile de ordine publică, vizând lipsa capacităţii juridice a Consiliului de Administraţie şi lipsa calităţii procesuale pasive a societăţii pârte.
Instanţa de apel a nesocotit principiul disponibilităţii părţilor, reclamantul dorind să se judece cu Consiliul de Administraţie, or, în această situaţie trebuia să se constate lipsa capacităţii de folosinţă a acestuia.
În mod greşit s-a respins cererea de introducere în cauză a asociaţiei PAS C.P., deoarece reclamantul trebuia să-şi rezolve problemele întâi cu această asociaţie, pentru că numai după plata acţiunilor către această asociaţie , reclamantul putea să primească, la rândul său, acţiunile ce i se cuveneau.
Prin urmare, nu societatea pârâtă avea calitatea procesuală pasivă în legătură cu recunoaşterea calităţii de acţionar, ci asociaţia PAS C.P.
3. Soluţia instanţei de apel este greşită şi sub un alt aspect, dispozitivul deciziei recurate conţinând dispoziţii care se exclud.
Astfel, deşi a admis apelul pârâtei, sentinţa a fost schimbată în tot, în sensul constatării calităţii de acţionar a reclamantului, la societatea pârâtă, cu un nr. de 12483 acţiuni, precizându-se apoi că acţiunea a fost respinsă în rest, aceasta însemnând că a fost admis atât apelul său, cât şi acţiunea reclamantului.
4. Soluţia este greşită şi pe fond, deoarece prin Decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între asociaţia PAS C.P. şi A.V.A.S., precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar ca urmare, nici reclamantul nu mai putea să deţină acţiuni preluate de la această asociaţie, deci nu mai putea să fie acţionar la societatea recurentă-pârâtă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Prima critică nu poate fi reţinută, instanţa de apel respectând îndrumările date de către instanţa de recurs în Decizia de casare.
Astfel, prin Decizia nr. 1987 din 22 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a arătat că judecata pricinii trebuie suspendată, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea, irevocabilă a dosarului nr. 4993/2/2007, indicaţie ce a fost respectată de către instanţa de apel, deoarece, la dosarul cauzei a fost depusă o copie a deciziei nr. 2724 din 4 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în respectivul dosar.
De asemenea, instanţa de apel a examinat şi critica cu privire la neintroducerea în cauză a Asociaţiei PAS C.P., arătând că societatea pârâtă este cea care a contestat calitatea de acţionar a reclamantului şi că această calitate se dobândeşte în mod individual, chiar dacă una dintre modalităţi este aceea prin intermediul Asociaţiei PAS C.P.
Tot ca urmare a îndrumărilor date prin Decizia de casare, instanţa de apel a analizat situaţia de fapt, cu privire la pretenţiile reclamantului, nemaifiind nevoie de completarea suplimentară a probatoriului, situaţia de fapt fiind clarificată prin pronunţarea deciziei nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie care a fost depusă la dosarul cauzei.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că reclamantul a dorit să se judece în contradictoriu cu societatea pârâtă, reprezentată de organele sale de conducere (Consiliul de Administraţie) şi că, oricum, această critică a fost formulată abia în al doilea ciclu procesual, fapt ce dovedeşte formalismul acestei excepţii invocate de către pârâta recurentă.
Aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, calitatea de acţionar al unei societăţi comerciale supuse privatizării, cum este şi cazul societăţii recurente-pârâte, se dobândeşte de către fiecare persoană fizică sau juridică în parte, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, inclusiv prin intermediul asociaţiei salariaţilor, aşa cum este şi cazul Asociaţiei PAS C.P., însă calitatea de acţionar o dobândeşte reclamantul, iar acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu recurenta-pârâtă, deoarece aceasta nu i-a recunoscut calitatea de acţionar, fiind justificată astfel calitatea sa procesuală pasivă.
3. Cea de-a treia critică este parţial fondată, acest lucru neschimbând însă legalitatea soluţiei pronunţate în apel.
Astfel, din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a constatat că, urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 424 de acţiuni din 2 august 1995, prin sentinţa nr. 2685 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară, reclamantul a pierdut calitatea de acţionar asupra acţiunilor dobândite în calitatea sa de membru al Asociaţiei PAS C.P., şi că a rămas cu calitatea de acţionar numai cu privire la un nr. de 12483 acţiuni, dobândite prin schimb de la Fondul Proprietăţii Private V- Oltenia.
Prin urmare, soluţia de admitere a apelului este corectă, însă sentinţa trebuia schimbată doar în parte, iar calitatea de acţionar al reclamantului la societatea pârâtă, trebuia constatată doar pentru un nr. 12483 de acţiuni, lucru pe care l-a şi făcut instanţa de apel, respingând în rest acţiunea.
Prin urmare, doar exprimarea din cuprinsul dispozitivului este oarecum defectuoasă, sensul deciziei recurate fiind acela că apelul a fost admis, iar sentinţa primei instanţe schimbată, în parte, cererea de chemare în judecată fiind admisă doar în parte, respectiv pentru un nr. 12483 de acţiuni, dobândite de la Fondul proprietăţii Private V Oltenia, cererea respingându-se pentru acţiunile dobândite prin intermediul Asociaţiei PAS C.P.
4. Nici cea de-a patra critică nu poate fi reţinută, mai ales că ea vizează temeinicia deciziei recurate, or, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000, astfel că instanţa de recurs nu mai poate analiza Decizia recurată sub aspectul temeiniciei, însă este de reţinut faptul că instanţa de apel a schimbat sentinţa primei instanţe, tocmai ţinând cont de Decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.P. SA Aninoasa împotriva deciziei nr. 62 de la 21 mai 2010 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2486/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2490/2011. Comercial → |
|---|
