ICCJ. Decizia nr. 2494/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2494/2011
Dosar nr. 993/114/2010
Şedinţa publică de la 23 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 610 din 21 mai 2010 a respins excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău şi a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.E. SA Buzău în contradictoriu cu pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău în sensul că a constatat nulitatea absolută a Actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice produsă în centrale de cogenerare cu nr. 6693 â€" 6694 din 27 august 2009.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 522.206 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată conform contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice produsă în centrale de cogenerare cu nr. 6693 â€" 6694 din 27 august 2009 şi suma de 29.123 lei cu titlu de penalităţi calculate conform art. 20 alin. (1) lit. a) din contract.
A mai fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta un act juridic care să aibă ca efect modificarea contractului de vânzare-cumpărare în vederea respectării contractului cadru prevăzut de Ordinul nr. 50/2009.
În final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.629 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a pronunţat mai întâi, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., asupra excepţiilor de procedură şi de fond reţinând că excepţia de neexecutare a contractului, invocată de pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău este neîntemeiată, deoarece pârâta nu a contestat faptul că reclamanta i-a furnizat energia termică contractată şi nu a susţinut că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a constatat că Ordinul nr. 50 din 3 aprilie 2009 al Preşedintelui A.N.R.E. pentru aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a A.N.R.E. obligă producătorii de energie termică în cogenerare ca pentru furnizorii consumului public să utilizeze contracte şi tarife reglementate.
Art. 10 al contractului cadru prevede cu privire la preţ norme imperative de la care părţile nu pot deroga.
Cu toate acestea, prin actul adiţional încheiat de părţi s-a convenit ca pe durata de funcţionare a instalaţiei de producere a energiei termice, cât şi pe perioada de valabilitate a deciziei A.N.R.E. nr. 1742 din 6 august 2009 cumpărătorului R.A.M. R.A.M. Buzău, la cantitatea contractată şi livrată lunar de către SC E.E. SA să i se aplice un discount la preţul de vânzare de 18%.
Apare evident că actul adiţional contestat contravine dispoziţiilor legale, astfel că este lovit de nulitate absolută.
Ca o consecinţă a constatării nulităţii absolută a actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 6693 -6694 din 27 august 2009 au fost admise şi cele două capete de cerere privind pretenţiile reclamantei, astfel cum au fost modificate la 23 aprilie 2010, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 522.206,02 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată conform contractului, refuzată la plata de pârâtă şi suma de 29.123 lei cu titlu de penalităţi potrivit art. 20 alin. (1) lit. a) din contract.
S-a mai constatat că se impune încheierea între părţi a unui act juridic prin care să se corecteze clauza din contractul de vânzare-cumpărare pentru conformitatea cu clauzele contractului cadru.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 91 din 29 septembrie 2010 a admis apelul pârâtei R.A.M. R.A.M. Buzău împotriva sentinţei nr. 610 din 21 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a modificat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea.
A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 4817 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că părţile în litigiu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6693 â€" 6694 din 27 august 2009 în condiţiile art. 969 şi următoarele C. civ., el constituind legea părţilor, fiind încheiat într-o procedură de achiziţie publică.
Preţul de vânzare a energiei termice a fost stabilit de părţi în cadrul procedurii de achiziţie publică, preţul fiind cel stabilit de intimată prin oferta depusă iar contestarea tarifului nu se putea face decât în cadrul acestei proceduri.
Prin actul adiţional la contract s-a acordat cumpărătorului o facilitate de preţ, neputându-se susţine că o asemenea dispoziţie este prohibită de lege şi care să atragă nulitatea absolută a acestui act.
Intimata nu poate invoca propria culpă în condiţiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ., deoarece a participat la o licitaţie publică, a ofertat un preţ de producere a energiei termice, menţinându-şi oferta depusă şi acordând un discount cumpărătorului, care era permis de lege.
Împotriva deciziei nr. 91 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC E.E. SA Buzău, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat şi a menţinerii sentinţei primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în mod greşit instanţa de apel şi-a motivat Decizia exclusiv pe dispoziţiile art. 40 alin. (5) din Legea nr. 325/2006, text de lege inaplicabil.
De asemenea au fost ignorate o serie de dispoziţii legale imperative, de ordine publică, respectiv asigurarea protecţiei consumatorului final şi greşit s-a apreciat că în cauză au fost aplicabile dispoziţiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ.
Intimata-pârâtă R.A.M. R.A.M. Buzău a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de cogenerare nr. 6633 â€" 6634 din 27 august 2009 încheiat între SC E.E. SA în calitatea de vânzător şi R.A.M. R.A.M. Buzău în calitatea de cumpărător au stabilite clauze vizând obiectul contractului, respectiv vânzarea energiei termice livrate din centrala de cogenerare, reglementarea raporturilor dintre vânzător şi cumpărător privind modul de măsurare, facturare, plată şi condiţiile de livrare, durata de 1 an de la data perfectării contractului, energia şi puterea termică contractate, determinarea cantităţilor de energie termică preluate şi a puterilor termice maxime absorbite, drepturile şi obligaţiile asumate reciproc, răspunderea contractuală, întreruperea livrării energiei termice, încetarea şi asigurarea confidenţialităţii.
Este adevărat că potrivit art. 10 alin. (2) din contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a A.N.R.E. preţul de contract pentru energia termică vândută, destinată consumatorilor de energie termică racordaţi la SACET, se modifică prin act adiţional la data intrării în vigoare a unui nou preţ de producere a energiei termice aprobat prin decizie emisă de preşedintele A.N.R.E. pentru centrala termică de cogenerare a vânzătorului prevăzute de Anexa 2.
Aşa cum rezultă din conţinutul Actului adiţional la contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 6633 -6634/27 august 2009 s-a convenit ca pe durata de funcţionare a instalaţiei de producere a energiei termice cât şi pe durata de valabilitate a deciziei A.N.R.E. nr. 1742 din 6 august 2009 să se acorde cumpărătorului R.A.M. R.A.M. Buzău o facilitate de preţ la achiziţia energiei termice. În acest sens, cumpărătorului la cantitatea contractată şi livrată lunar de vânzătoarea SC E.E. SA i se va aplica un discount la preţul de vânzare de energie termică de 18%.
Din această perspectivă apare cât se poate de evident că toate clauzele contractuale şi cele din actul adiţional au fost reglementate prin manifestarea liberă de voinţă a părţilor contractante, corect reţinându-se de instanţa de apel că legea părţilor trebuie respectată în concordanţă cu dispoziţiile art. 969 C. civ., mai ales că preţul de vânzare a energiei termice a făcut obiectul unei proceduri de achiziţie publică, oferta depusă de către investitor fiind acceptată de către autoritatea contractantă.
Acordarea unei facilităţi de preţ la achiziţia energiei termice prin actul adiţional descris anterior, nu este de natură să afecteze sub nici un aspect convenţia cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de cogenerare, obligaţiile asumate contractual prin liberul consimţământ exprimat producând efecte juridice depline.
Nu poate fi primită nici teza acreditată de recurenta-reclamantă potrivit căreia instanţa de apel a apreciat greşit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit art. 108 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii şi nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Semnarea actului adiţional la contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de cogenerare s-a efectuat în deplină cunoştinţă de cauză pentru ambele părţi, care au avut o reală reprezentare a efectelor pe care le va produce actul respectiv, nefiind aplicabil principiul de drept nemo auditur proprium turpitudinem allegans.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.E. SA Buzău împotriva deciziei nr. 91 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.E. SA Buzău împotriva deciziei nr. 91 de la 29 septembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2502/2011. Comercial → |
|---|
