ICCJ. Decizia nr. 2491/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2491/2011
Dosar nr. 2301/83/2009
Şedinţa publică de la 23 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.A.G. a chemat în judecată pe pârâţii SC P.L.M. SRL şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a AGEA SC P.L.M. SRL.
Prin sentinţa nr. 3/LC din 1 aprilie 2010, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea formulată de reclamantul M.A.G., în contradictoriu cu pârâţii SC P.L.M. SRL şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă Tribunalul Satu-Mare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 30 ianuarie 2006 Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţilor SC P.L.M. SRL SaniSIău a modificat actul constitutiv al societăţii în sensul revocării hotărârii asociaţilor din 17 mai 2004 şi a redobândirii de către asociatul M.D.M. a proprietăţii asupra unui număr de 9 părţi sociale.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus asupra pierderii calităţii de asociat de către reclamantul M.A.G.
În mod corespunzător capitalul social al societăţii revenea asociaţilor M.L., care deţinea 9 părţi sociale şi M.D.M., care deţinea 11 părţi sociale.
Prima instanţă a constatat că acţiunea conţine atât o argumentaţie care priveşte nulitatea hotărârii asociaţilor, cât şi referiri la o pretinsă nulitate a încheierii judecătorului delegat prin care s-a dispus asupra înscrierii în registrul comerţului a operaţiunilor cuprinse în actul adiţional redactat în baza Hotărârii nr. 1 din 30 ianuarie 2006.
Prima instanţă a apreciat că sub aspectul normelor de procedură, cât şi a dreptului material, Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 26/1990, instituie căi de atac distincte pentru actele societăţii (hotărâri AGA sau AGEA), respectiv pentru încheierile pronunţate de judecătorul delegat la O.R.C.
De altfel, în cauză, reclamantul a exercitat faţă de încheierea nr. 950 din 17 februarie 2006, pronunţată de judecătorul delegat în dosar nr. 2845/2006 al O.R.C. Satu Mare, calea de atac a recursului, recurs care a fost respins prin Decizia nr. 307/C/2008-R a Curţii de Apel Oradea, ca tardiv.
Singurul motiv de nulitate susţinut de reclamant care priveşte Hotărârea nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor SC P.L.M. SRL este cel întemeiat pe dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Reclamantul a apreciat că hotărârea este lovită de nulitate, întrucât, modificându-se actul constitutiv, era necesar votul tuturor asociaţilor.
Această prevedere a Legii nr. 31/1990 [art. 192 alin. (2)] reflectă însă doar o soluţie de principiu, fiind stabilită de lege şi situaţia de excepţie, în care actul constitutiv prevede altfel. Verificând conţinutul contractului de societate prima instanţă a reţinut că, la art. 11 alin. (2), prin voinţa asociaţilor fondatori, s-a stabilit că hotărârile adunării pot fi luate cu majoritate de voturi, derogându-se de la regula unanimităţii.
În acest fel, prima instanţă a apreciat că motivul de nulitate invocat nu este fondat, respingând acţiunea în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece, motivul de nulitate invocat de pârâtă, cu privire la hotărâre, se încadrează în categoria motivelor de nulitate absolută şi ca urmare, imprescriptibile, sub aspect procedural. De asemenea, în privinţa autorităţii de lucru judecat prima instanţă a reţinut că cererea ce face obiectul cauzei, este îndreptată împotriva hotărârii asociaţilor, pe când recursul exercitat faţă de încheierea judecătorului delegat a avut, în mod evident, un alt obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.A.G.
Recursul său, a fost recalificat de către instanţă, ca fiind apel, în şedinţa din camera de consiliu, de la data de 23 noiembrie 2010.
Intimata SC P.L.M. SRL, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelului formulat, atât pe cale de excepţie, dar şi pe fond, cu consecinţa menţinerii drept legale şi temeinice a hotărârii instanţei de fond.
În temeiul art. 163 C. proc. civ. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat si excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Prin Decizia nr. 1 din 25 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost schimbată sentinţa apelată, au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru judecat şi respectiv prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către pârâtă, a fost admisă acţiunea reclamantului, şi s-a constatat nulitatea hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a SC P.L.M. SRL SaniSIău.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În data de 30 ianuarie 2006, la societatea intimată, SC P.L.M. SRL SaniSIău, a avut loc adunarea generală a asociaţilor, hotărându-se modificarea actului constitutiv al societăţii, în sensul revocării hotărârii asociaţilor din data de 17 mai 2004 şi redobândirii de către asociatul M.D.M. a proprietăţii asupra unui număr de 9 părţi sociale, dispunându-se pierderea calităţii de asociat de către reclamantul M.A.G.
Această hotărâre a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului, spre înregistrare, de către asociatul M.D.M., ea fiind înregistrată prin încheierea judecătorului delegat nr. 950 din 17 februarie 2006 (fila 15). Revocarea hotărârii asociaţilor societăţii intimate din data de 17 mai 2004, dispusă prin hotărârea AGEA atacată în cauză, a fost calificată şi înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, ca fiind o excludere a asociatului M.A.G., reclamantul din prezenta cauză. Acesta a dobândit calitatea de asociat al societăţii intimate, în baza hotărârii adunării generale a asociaţilor din data de 17 mai 2004 şi a actului adiţional cu data certă nr. 1432 din 20 mai 2004, prin preluarea unui număr de 9 părţi sociale de la asociatul M.D.M., care, în urma cesiunii a rămas cu 2 părţi sociale, în societate fiind asociat şi asociatul M.L., cu 9 părţi sociale.
Prin hotărârea AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006, atacată în prezenta cauză, asociaţii prezenţi la adunare, respectiv M.L. (9 părţi sociale) şi M.D.M. (2 părţi sociale) au decis revocarea hotărârii prin care a intrat în societate, ca asociat, reclamantul şi revenirea celor 9 părţi sociale ale acestuia, în patrimoniul cedentului M.D., care astfel a ajuns să deţină 11 părţi sociale, dispunându-se în acelaşi timp şi pierderea calităţii de asociat, în societate, al reclamantului.
La adunarea generală din 30 ianuarie 2006 nu a participat la şedinţă şi reclamantul, acesta invocând în faţa instanţei că nu a fost legal convocat la ţinerea şedinţei, că hotărârea trebuia luată cu votul tuturor asociaţilor şi că nu putea fi exclus din societate decât prin hotărâre judecătorească.
Motivele de nulitate ale hotărârii AGEA invocate de reclamant, privitoare la legala convocare şi constituire a adunării generale, sunt motive de nulitate absolută şi nu relativă, deoarece dispoziţiile legale care reglementează convocarea, ţinerea şi desfăşurarea adunărilor generale au fost prevăzute în mod imperativ de legiuitor. Aceste dispoziţii nu vizează doar protejarea intereselor asociaţilor societăţii, ci şi interesul general al societăţii respective, iar edictarea lor urmăreşte inclusiv protejarea intereselor terţilor care relaţionează cu societatea respectivă.
Plecând de la raţiunea textelor de lege care reglementează dispoziţiile legale privitoare la convocarea adunărilor generale, respectiv acela de a încunoştinţa pe asociaţi cu privire la desfăşurarea adunării şi scopul acesteia, în vederea protejării intereselor proprii ale asociaţilor şi ale societăţii, precum şi pentru adoptarea unei decizii în cunoştinţă de cauză, s-a reţinut că o adunare generală neconvocată conform prevederilor legale şi ale actului constitutiv, nu poate avea valoarea şi puterea prevăzută de lege şi nici efectele juridice urmărite la adoptarea ei.
În mod similar, în cazul în care hotărârea respectivă nu este adoptată în condiţiile de cvorum prevăzute de lege ori actul constitutiv, ea nu poate fi considerată legal adoptată şi producătoare de efecte juridice.
În consecinţă, în cauză nu poate fi reţinută excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, invocată de intimată, câtă vreme dreptul său la acţiune este unul imprescriptibil, motivele de nulitate invocate de acesta fiind de nulitate absolută, conform prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.
În cauză nu poate fi primită nici excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimată, câtă vreme între prezenta cauză şi cea soluţionată prin Decizia nr. 307/C/2008 â€" R a Curţii de Apel Oradea, dată în dosarul nr. 399/35/C/2008 â€" R, prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat împotriva încheierii nr. 950 din 17 iunie 2006 a judecătorului delegat, nu există identitate de obiect. În prezenta cauză obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantului de constatare a nulităţii hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006 luată la societatea intimată, iar în dosarul invocat, obiectul cererii l-a constituit înregistrarea în registrul comerţului a Hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006.
Dat fiind controlul de legalitate strict formal efectuat de judecătorul delegat cu ocazia înregistrărilor în registrul comerţului, fără posibilitatea de analizare a legalităţii hotărârilor adoptate de societate, pe fond, nici nu se poate pune problema existenţei vreunei autorităţi de lucru judecat al încheierii prin care se dispune înregistrarea hotărârii în registrul comerţului, faţă de acţiunea în constatarea nulităţii acelei hotărâri, formulată la instanţa de judecată competentă.
Referitor la fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că motivul de nulitate al hotărârii AGEA adoptate, vizând nelegala convocare a reclamantului la ţinerea şedinţei, este unul fondat.
Astfel, potrivit prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, convocarea adunărilor societăţilor cu răspundere limitată se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea adunării, arătându-se ordinea de zi.
Deoarece actul constitutiv al societăţii intimate nu conţine nici o dispoziţie în privinţa modului de convocare a adunărilor generale, convocarea trebuia efectuată prin scrisoare recomandată, în termenul prevăzut de art. 195 alin. (3) din lege.
Însă, după cum s-a precizat în mod expres în faţa instanţei de apel, pentru şedinţa adunării generale a asociaţilor atacată în cauză, asociaţii nu au fost convocaţi prin scrisoare recomandată, ci prin publicarea convocatorului în presă, respectiv ziarul Informaţia zilei din data de 6 ianuarie 2006.
Alegând această modalitate de convocare a asociaţilor pentru adunarea generală, s-a reţinut că aceasta nu a fost legal convocată, deoarece forma aleasă ca modalitate de convocare nu este prevăzută, nici în actul constitutiv al societăţii şi nici în prevederile legale incidente cauzei.
În ceea ce priveşte ordinea de zi fixată pentru şedinţă, ce apare în convocatorul publicat, s-a constatat că este una generică, specificându-se doar modificarea structurii capitalului social, fără a exista nici un fel de alte precizări. Dat fiind scopul urmărit pentru convocarea adunării, ordinea de zi propusă dezbaterii ar fi trebuit să precizeze, cu claritate, modul şi forma în care urmează să se realizeze modificarea structurii capitalului social, pentru ca asociaţii societăţii să fie pe deplin încunoştinţaţi despre scopul adunării.
Datorită caracterul de societate de familie al societăţii intimate şi a neînţelegerilor ce au intervenit între asociaţii societăţii precum şi a scopului urmărit (înlăturarea reclamantului din societate), era cu atât mai necesar a se realiza convocarea şi ţinerea şedinţei cu respectarea prevederilor legale.
În privinţa încălcării prevederilor legale imperative prevăzute la art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, ce stipulează că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel, s-a reţinut că motivul de nulitate invocat de reclamant este nefondat, deoarece actul constitutiv al societăţii la art. 11 alin. (2) prevede că, hotărârile se adoptă cu majoritate de voturi, situaţie în care se aplică aceste dispoziţii şi nu regula generală stipulată in textul de lege invocat.
Pierderea calităţii de asociat într-o societate comercială poate avea loc în două modalităţi, voluntară, în urma căreia asociatul se retrage şi îşi cesionează părţile sociale deţinute în societate şi, cea forţată, prin excluderea sa din societate, modalitate care nu poate avea loc decât prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 222 şi urm. din Legea nr. 31/1990 republicată.
În speţă, prin hotărârea AGEA atacată, cei doi asociaţi prezenţi au dispus practic excluderea celui de-al treilea asociat, hotărând revocarea hotărârii prin care acesta a devenit asociat şi pierderea calităţii de asociat şi a părţilor sociale deţinute, fără ca acesta să fie prezent la adunare, fără să fie legal convocat şi cu încălcarea dispoziţiilor legale ce stipulează expres că excluderea din societate se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească.
În situaţia existenţei unor neînţelegeri între asociaţi, ce împiedică buna funcţionare a societăţii şi a inexistenţei affectio societatis ce a dus la asociere, există doar posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată cu cererea de excludere a asociatului culpabil, în cazul în care pe cale amiabilă nu se poate obţine retragerea voluntară a acestuia şi cesiunea părţilor sociale pe care le deţine. În acest caz, nu există posibilitatea legală a-l înlătura din societate doar pe calea adoptării unei hotărâri a adunării generale, indiferent de motivele ce determină necesitatea înlăturării asociatului respectiv.
Achitarea, către reclamantul apelant, de către societate a dividendelor cuvenite până la momentul adoptării hotărârii de excludere a sa din societate, nu are nici o relevanţă factuală în cauză, câtă vreme prin hotărârea adoptată cu nerespectarea prevederilor legale.
i-au fost vătămate reclamantului drepturile şi interesele legitime.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.L.M. SRL, aducându-i următoarele critici:
1. În mod greşit a reţinut instanţa de apel că normele ce reglementează convocarea adunărilor generale sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea absolută, şi nu pe cea relativă.
Prin modul de reglementare a convocării adunărilor generale ale asociaţilor, în cazul societăţilor cu răspundere limitată, s-a avut în vedere interesul asociaţilor societăţii şi nu interesul terţilor.
Recurenta-reclamantă apreciază că nu convocarea AGEA a lezat interesele reclamantului, ci hotărârea adoptată în cadrul AGEA, în sine.
2. Deşi instanţa de apel a reţinut că modalitatea de adoptare a hotărârii atacate nu contravine legii, a apreciat totuşi că hotărârea este nelegală cu privire la Decizia adoptată, deoarece cei doi asociaţi prezenţi au decis excluderea celui de-al treilea asociat, cu încălcarea dispoziţiilor legale, care stipulează faptul că excluderea din societate se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească.
Recurenta consideră că şi sub acest aspect hotărârea instanţei de apel este greşită, apreciind că, potrivit art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, doar pronunţarea excluderii se face prin hotărâre judecătorească, însă hotărârea se pronunţă numai la cererea societăţii sau a unui asociat, or, pentru a se ajunge să se ceară pronunţarea unei hotărâri este firesc ca, în prealabil, societatea să ia hotărârea proprie de excludere a asociatului.
Recurenta susţine că nu a hotărât excluderea din calitate de asociat a lui M.A.G., ci doar a hotărât revocarea hotărârii AGA din 17 mai 2004, excluderea fiind dispusă prin încheierea judecătorului delegat nr. 950 din 17 februarie 2006.
Se mai apreciază că reclamantul trebuia să atace hotărârea judecătorului delegat şi nu hotărârea AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006.
La data de 10 iunie 2011, reclamantul-intimat M.A.G. a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Prima critică nu poate fi reţinută.
Normele care reglementează convocarea, ţinerea şi desfăşurarea adunărilor generale, sunt norme cu caracter imperativ, prin actele constitutive neputându-se deroga de la aceste norme, decât dacă acest lucru este prevăzut în mod expres.
Potrivit dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din LSC, convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Cum în actul constitutiv nu s-a prevăzut o altă modalitatea de convocare, această cerinţă legală trebuia respectată de către administratorii societăţii.
Prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind convocarea AGEA din 30 ianuarie 2006.
Având în vedere că normele care reglementează convocarea adunărilor generale, sunt norme imperative, a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârilor adoptate cu încălcarea dispoziţiilor imperative privind convocarea, este legală şi constatarea instanţei de apel, în sensul că nu poate fi reţinută excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, dreptul său la acţiune fiind imprescriptibil.
Mai mult, potrivit aceluiaşi text de lege - art. 195 alin. (3) din LSC â€" în convocator trebuia să se arate ordinea de zi, însă în convocatorul publicat în ziar s-a specificat doar că pe ordinea de zi se află modificarea structurii capitalului social, fără să se specifice, clar şi precis, în ce constă această modificare.
Prin urmare, şi sub acest aspect convocarea făcută nu respectă condiţiile imperative ale legii.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Instanţa de apel a reţinut, în mod legal, că pierderea calităţii de asociat într-o societate comercială, poate avea loc în două modalităţi, pe cale voluntară, când asociaţii se înţeleg, iar cel ce se retrage îşi cesionează părţile sociale deţinute, precum şi pe calea prevăzută de art. 222 şi urm. din LSC, această cale impunând existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se pronunţe excluderea.
Nu se poate reţine susţinerea recurentei, în sensul că trebuia să adopte o hotărâre prin care să ceară această excludere, prin hotărârea adoptată la 30 ianuarie 2006 făcând acest lucru, deoarece prin hotărârea atacată (respectiv, prin consecinţele acesteia) cei doi asociaţi au hotărât excluderea, de facto, a reclamantului, nehotărând promovarea unei acţiuni în justiţie pentru excluderea reclamantului din calitatea de asociat al societăţii recurente, sau pentru revocarea ori anularea hotărârii AGA din 17 mai 2004 a SC P.L.M. SRL SaniSIău.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.L.M. SRL SaniSIău împotriva deciziei nr. 1/2011-A/C de la 25 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2490/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2494/2011. Comercial → |
|---|
