ICCJ. Decizia nr. 2490/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2490/2011
Dosar nr. 49953/3/2008
Şedinţa publică de la 23 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5347 din 27 aprilie 2010 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamanta SC B.I.V. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC U.I.C. SRL Bucureşti.
De asemenea a obligat reclamanta la plata sumei de 3.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în principal, că izvorul obligaţiilor în litigiu rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.210/23 ianuarie 2008 încheiat între pârâtă în calitatea de vânzător şi reclamantă în calitatea de cumpărător al cărui obiect este vânzarea-cumpărarea unei ambarcaţiuni individual determinată DORAL VENEZIA, dotată cu două motoare Volvo de 3,0 L (2 x 35 Cp) cu accesoriile descrise în anexa 1 la contract.
În cauză preţul, modalitatea de plată şi termenele de livrare nu au caracter litigios, ci numai starea şi dificultăţile de exploatare tehnică ale ambarcaţiuni au determinat situaţia de a nu putea fi utilizată.
Au fost invocate vicii profunde de execuţie, reclamanta prevalându-se de termenul de garanţie al motorului, a tracţiunilor şi a comenzilor precum şi a altor componente, în contextul clauzelor 4.2 şi 4.3 solicitând înlocuirea ambarcaţiunii cu o alta, conformă cu datele contractului.
Ca o consecinţă a înlocuirii ambarcaţiunii, reclamanta a pretins daune reprezentând echivalentul reparaţiilor repetate şi penalităţi de întârziere.
Reclamanta nu a pretins daune interese în echivalentul bunului cumpărat ci înlocuirea acestuia, adică executarea în natură a obligaţiei vânzătorului asumată potrivit clauzei 4.1, cu susţinerea că ambarcaţiunea a ajuns într-o stare totală de neîntrebuinţare, nefiind posibilă repararea şi aducerea ei la starea iniţială.
Raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcţii şi exploatări navale a evidenţiat cauzele reale ale defecţiunilor, în principal deformarea sau ruperea elicelor produse prin lovire, care a generat defecţiuni la motoare şi înfundarea pompei de apă cu mâl şi nisip, fapt ce a determinat supraîncălzirea şi oprirea motoarelor.
La recepţie, după livrare şi în următoarele două zile de la primire, conform art. 70 C. com., reclamantul nu a notificat aceste vicii aparente, ambarcaţiunea fiind un produs nou, configurat cu dotările, echipamente şi motoare noi, conform proiectului şi modelului acestui tip de navă.
Capătul de cerere privind penalităţile de întârziere a fost respins întrucât aceste daune pot fi pretinse de cumpărător numai dacă predarea bunului s-a făcut după termenul de livrare convenit.
Reclamanta a mai pretins şi suma de 36.180,79 lei reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada probelor când s-a încercat completarea elementelor lipsă şi aducerea în stare de funcţionare, însă numai a enunţat suma şi destinaţia, fără a prezenta explicaţii analitice, chiar dacă a depus chitanţe şi avize.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 451 din 11 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B.I.V. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 5347 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 451 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC B.I.V. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, în principal prin modificarea deciziei atacate şi pe cale de consecinţă a admiterii apelului în sensul schimbării sentinţei dată în fond şi a admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat lipsa de motivare a hotărârii dată în apel, faptul că nu au fost suficient examinate, chestiunile de esenţă şi nici clarificate problemele legate de împrejurările cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile.
Debitorul răspunde în materie contractuală indiferent de forma vinovăţiei sale, adică indiferent de faptul că neexecutarea obligaţiei sau executarea ei necorespunzătoare s-au făcut cu intenţie sau numai din imprudenţă, probatoriile fiind apreciate greşit.
Din actele de la dosar rezultă că timp de 6 luni pârâta nu a reuşit să aducă produsul în stare de funcţionare, ambarcaţiunea având defecţiuni şi lipsuri care depăşesc cu mult 40% din valoarea contractului şi 60% din valoarea produsului.
Intimata-pârâtă SC U.I.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 30 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 49.953/3/2008 reclamanta SC B.I.V. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC U.I.C. SRL, cerere ulterior modificată la 3 februarie 2009 şi precizată la 9 martie 2009 obligarea pârâtei să înlocuiască produsul ambarcaţiune DORAL VENEZIA dotată cu două motoare Volvo 3,0 L (2 X 35 CP) cu unul nou şi accesorizată conform contractului nr.210/23 ianuarie 2008 a anexei 1 şi să-l livreze şi descarce la Tulcea conform clauzelor contractuale. S-a mai cerut ca pârâta să plătească toate cheltuielile efectuate de reclamantă pe toată perioada probelor, când s-a încercat aducerea produsului în stare de funcţionare dar nu s-a reuşit, în cuantum de 36.180,79 Ron + cheltuielile ce vor mai fi efectuate pe durata procesului precum şi penalităţile parţiale până la 12 iulie 2008 în valoare de 1.459,12 Euro echivalentul în lei a 6.215,35 Ron la data de 16 ianuarie 2009.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, aşa cum decurg ele din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 210 din 23 ianuarie 2008 al cărui obiect îl constituie vânzarea de către SC U.I.C. SRL a unei ambarcaţiuni DORAL VENEZIA către cumpărătoarea SC B.I.V. SRL.
Probatoriul administrat la cererea reclamantei şi pârâtei, respectiv înscrisuri, interogatorii, martori şi expertiza tehnică în specialitatea construcţii şi exploatare nave maritime a condus la justa soluţie de respingere a acţiunii reclamantei.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic I.B.C., amplu argumentat şi bine documentat a oferit răspunsuri clare la cele 47 de obiective stabilite de părţi, respectiv 24 de obiective formulate de reclamantă şi 23 de obiective formulate de pârâtă, concluzionând că ambarcaţiunea prezintă o serie de deficienţe, care pot fi înlăturate fără a fi necesară înlocuirea întregii ambarcaţiuni.
Mai mult, prin răspunsul detaliat la obiecţiunile ambelor părţi la raportul iniţial de expertiză tehnică, expertul a dat lămuriri suplimentare care au confirmat punctul de vedere exprimat constant precizat mai sus.
Din această perspectivă apare cât se poate de evidentă corectă apreciere a instanţelor că reclamanta nu a reuşit să probeze că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a livra ambarcaţiunea aşa cum a fost comandată, neimpunându-se înlocuirea produsului cumpărat cu unul nou.
Chiar dacă reclamanta a depus înscrisuri care atestă cheltuieli în sumă de 36.180,79 lei pe care le-ar fi efectuat pe perioada probelor, nu s-a făcut pe deplin dovada că reprezintă daune determinate de neexecutarea obligaţiilor asumate contractual de pârâtă.
În condiţiile art. 1169 C. civ., sarcina probei revenind reclamantei, aceasta nu a dovedit îndeplinirea întocmai a obligaţiilor de plată, iar livrarea ambarcaţiunii a fost asumată sub condiţia suspensivă a îndeplinirii plăţii potrivit graficului agreat, astfel că şi sub acest aspect s-a impus respingerea acţiunii.
Nu poate fi primită nici critica recurentei reclamante că instanţa nu a examinat cauza sub toate aspectele, deoarece din verificarea deciziei atacate reiese că a existat o vădită preocupare şi un veritabil rol activ al instanţei, fiind conferit la fiecare motiv de apel considerente pertinente care au condus la soluţia de respingere a apelului ca nefondat.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC B.I.V. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 451 din 11 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 6.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I.V. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 451 de la 11 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 6200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2487/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2491/2011. Comercial → |
|---|
