ICCJ. Decizia nr. 2499/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2499/2011
Dosar nr. 1128/1/2011
Şedinţa publică de la 23 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr. 2407 de la 23 iunie 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia comercială a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. Uzunu, cu motivarea că instanţa de apel a făcut o analiză pertinentă a materialului probator administrat în cauză şi a aplicat corect dispoziţiile art. 969 C. civ. prin raportare la prevederile Legii nr. 136/1995.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A. Uzunu a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei, anularea în parte a deciziei contestate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate.
În argumentarea contestaţiei în anulare, reclamanta a învederat că instanţa de recurs nu a arătat care sunt motivele de fapt şi de drept pentru care consideră că instanţa de apel a motivat clar şi precis cererea şi nu a respectat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., invocând drept temei dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. ( necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. ( greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
Art. 318 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale numai dacă se are în vedere o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite, precum şi pentru nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Susţinerea privind omisiunea instanţei de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancţionează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate şi răspunsul dat acestora comun. Neînsuşirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestaţie, instanţa de recurs fiind îndreptăţită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun.
Argumentele instanţei de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susţineri ale recurentei SC A. Uzunu.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. Uzunu împotriva deciziei nr. 2407 de la 23 iunie 2010 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. Uzunu împotriva deciziei nr. 2407 de la 23 iunie 2010 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2500/2011. Comercial → |
|---|
