ICCJ. Decizia nr. 25/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 25/2011
Dosar nr. 9305/95/2009
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 56 din 11 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâta SC C.E.T. SA pentru capetele de cerere în constatare nr. 1 şi nr. 2 din acţiune şi au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere în constatare nr. 1 şi nr. 2 .
A fost admis capătul de cerere nr. 3 din acţiune în sensul că penalitatea specifică reprezintă valoarea în RON a diferenţei dintre energia contractată şi cea achiziţionată şi limita superioară a ei o reprezintă această valoare calculată pentru o perioadă de 30 de zile .
A fost admis, în parte, capătul de cerere în pretenţii nr. 4, iar pârâta SC C.E.T. SA a fost obligată să restituie reclamantei suma de 881.079 RON actualizată la data plăţii cu rata inflaţiei, sumă ce reprezintă penalităţi eronat calculate şi executate în baza scrisorii de garanţie bancară 5008111324.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în suma de 12.002,31 RON.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 11 noiembrie 2008 s-a încheiat între SC C.E.T. SA în calitate de vânzător şi SC E.N. SRL Zalău în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de energie electrică nr. 109 obiectul contractului fiind cantitatea de energie electrică prevăzută în anexa 2, la preţul prevăzut în anexa 3, perioada de valabilitate a contractului fiind de 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009.
S-a constatat faptul că părţile au încheiat actul adiţional la contractul din 11 noiembrie 2008, prevăzându-se modificarea art. 1 şi art. 3 din anexa 3 la contract, în sensul modificării preţului de la 209,91 RON la 203,6 RON/ MWh.
Instanţa de fond a reţinut o medie zilnică de livrare de 95,75 MWh pe zi şi înmulţindu-se această cantitate cu 30 de zile a rezultat cantitatea de 287 MWh care înmulţită cu preţul din contract de 203,6 RON a rezultat suma de 584.841 RON; de asemenea a scăzut din suma de 1.465.920 RON suma de 584.841 RON rezultând suma de 881.079 RON sumă ce trebuie restituită de către pârâtă reclamantei.
În ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 20 pct. d din contract instanţa de fond a apreciat definiţia penalităţii specifice ca reprezentând contravaloarea cantităţii de energie electrică ce rezultă din diferenţa dintre energia contractata şi energia achiziţionată, astfel că penalitatea specifică nu reprezintă contravaloarea întregii energii ce trebuia livrată pe o perioadă de 30 de zile, ci reprezintă contravaloarea diferenţei dintre energia contractată şi cea efectiv livrată, diferenţă calculată pentru 30 de zile.
II. Apelul
Împotriva sentinţei tribunalului pârâtul a declarat recurs pârâta, care a fost calificat ca apel în raport de valoarea litigiului - depăşeşte suma de 100.000 RON - şi faţă de dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ..
În motivarea apelului, pârâta a criticat interpretarea prevederii contractuale vizând faptul că limitarea superioară a contravalorii penalităţilor prin expresia „această penalitate este limitată superior la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare"; prevăzută în scopul de a nu împovăra pe cumpărător la plata unor sume exorbitante, prevedere contractuale pe care părţilor au convenit-o la semnarea contractului, motiv pentru care instanţa de judecată nu poate interpreta peste ceea ce părţile au convenit la data semnării contractului.
De asemenea, pârâta a apreciat că modul de calcul este următorul: valoarea penalităţi - 30 zile x 24 ore x 10 MWh (putere medie contractată conform art. 3 anexa 2 la contract), astfel că valoarea este de 1.465.930 RON, întrucât această valoare nu putea fi calculată înainte de începerea livrărilor decât folosind puterea contractată specificată în contract la art. 3 anexa 2. Totodată, pârâta a mai invocat că penalităţile nu trebuie să fie calculate la cantitatea reală de energie livrată şi consumată cu putere de bandă de 3,989 MW deoarece aceşti termeni nu se regăsesc în contract.
Prin decizia nr. 151 din 29 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-a admis apelul pârâtei declarat împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea precizată.
Instanţa de apel a apreciat că, litigiul dedus judecăţii vizează interpretarea art. 20 lit. d) din contractul privind vânzarea-cumpărarea de energie electrică încheiat între reclamantă şi pârâtă SC C.E.T. SA şi intimata reclamantă SC E.N. SRL Zalău şi consecinţa acestei interpretări asupra modalităţii de calcul a penalităţilor stabilite de vânzătoare pentru neachiziţionarea întregii cantităţi de energie contractată, adică 87600 MWh livrată în bandă la o putere de 10 MW.
Curtea a reţinut ca art. 20 lit. d) din contract stipulează ca în cazul în care cumpărătorul refuză achiziţionarea întregii cantităţi contractate de 87600 MWh, vânzătorul va percepe o penalitate specifică pentru neexecutarea în totalitate a contractului, prin emiterea unei facturi reprezentând contravaloarea cantităţii de energie electrică ce rezultă din diferenţa dintre energia contractată şi energia achiziţionată, această penalitate fiind limitată superior la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare";.
A mai reţinut instanţa de apel că, începând de la data de 8.11.2009 intimata-reclamantă a reziliat unilateral contractul, dată până la care a achiziţionat doar 29.779 MWh din cantitatea totală de 86.700 KWh, apelanta pârâtă SC C.E.T. SA a aplicat prevederile art. 20 lit. d) din contract calculând penalităţi în cuantum de 1.465.920 RON.
Intimata reclamantă a înţeles să achite drept penalitate suma de 584.841 RON, iar vânzătoarea a executat scrisoarea de garanţie bancară pentru diferenţa de sumă până la 1.465.920 RON.
Instanţa a constatat că, interpretarea ce urmează a se da contractului trebuie să se facă pornind de la voinţa reală, de la acordul real al voinţei părţilor potrivit art. 977 C. civ. interpretarea contractelor se face după intenţia comună a pârtilor contractante, iar nu după sensul literar al termenilor, iar potrivit art. 20 lit. d) din contract penalităţile pentru neachiziţionarea întregii cantităţi de energie contractată se calculează în doua moduri: a) contravaloarea cantităţii de energie electrică ce rezultă din diferenţa dintre energia contractată şi energia achiziţionată; - această modalitate se aplică în situaţia în care cumpărătorul ar mai fi trebuit să achiziţioneze o cantitate de energie mai mică decât cea aferentă a 30 de zile de livrare spre exemplu pentru 20 de zile, deoarece altfel ar însemna împovărarea cumpărătorului la sume exorbitante; b) valoarea penalităţilor este limitată superior la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare, adică, dacă cumpărătorul ar mai avea de achiziţionat energie electrică aferentă a 40, 50 de zile sau mai multe zile, penalitatea ar fi limitată superior doar la 30 de zile de livrare.
În ce priveşte primul aspect, conform art. 1 din anexa 2 la contract noţiunea de energie contractată se referă la energia contractată pe întregul contract respectiv 87600 MWh, iar energia achiziţionată reprezintă energia livrată către vânzător pe întreaga durată de valabilitate a contractului. Aplicarea acestui articol în cazul inexistenţei sintagmei ";această penalitate este limitată superior la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile livrare"; ar conduce la o penalitate de 11772355,6 RON valoarea rezultată fiind înmulţirea cantităţii rămase de livrat, respectiv 57.821.KWh la preţul de 203,6 RON, ceea ce ar echivala cu o situaţie foarte împovărătoare pentru cumpărător.
Cu privire la punctul b, respectiv limitarea superioară a contravalorii penalităţilor prin expresia „această penalitate este limitată superior contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare"; s-a prevăzut pentru a nu împovăra cumpărătorul la plata unor sume exorbitante. Aceasta reprezintă o prevedere contractuală cu care ambele părţi au fost de acord la semnarea contractului. Acest calcul se putea efectua numai în modul indicat de apelantă în cadrul criticilor sale de apel, respectiv 30 de zile x 24 ore x 10 MWh (putere medie contractată conform art. 3 din anexa 2 la contract) x 203,6 RON, rezultă o valoare de 1.465.930 RON deoarece această valoare nu putea fi calculată înainte de începerea livrărilor decât folosind puterea contractuala specificată prin contract la art. 3 anexa 2.
Prin urmare, critica apelantei este fondată vizând faptul că deşi sunt în afara prevederilor contractului, instanţa de fond a ţinut cont în mod eronat de următoarele aspecte: valoarea medie a puterii în bandă a energiei livrată 3,989 MW; preţul de echilibrare fără tarif de injecţie în reţea sau cantitatea maximă de energie livrată. În aceste condiţii, în mod eronat s-a ajuns de către instanţa de fond invocând o medie zilnică de livrare, la concluzia eronată potrivit căreia penalitatea specifică nu reprezintă contravaloarea întregii energii ce trebuia livrată pe o perioadă de 30 de zile, ci reprezintă contravaloarea diferenţei dintre energia contractată şi cea efectiv livrată, diferenţă calculata pentru 30 de zile.
Faptul că părţile contractante au convenit pe parcursul executării contractului modificarea cantităţii de energie livrată lunar, prin acte adiţionale prin care cantitatea de energie a fost diminuată semnificativ nu are efect asupra cuantumului penalităţilor prin raportare la această cantitate de energie, având în vedere că energia electrică se vinde pe intervale orare şi ţinând cont de prevederile contractuale în anexa 2 la contract art. 5.
Penalităţile nu trebuie să se calculeze la cantitatea reală de energie electrică livrată şi consumată cu putere în bandă de 3,989 MW, deoarece aceşti termeni nu se regăsesc după cum s-a arătat în contract, în aceste condiţii, astfel instanţa de apel a apreciat că nu este corect stabilit calculul efectuat de intimata reclamantă în cuprinsul întâmpinării.
III. Recursul
Nemulţumită de această soluţie, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond menţinerea sentinţei tribunalului, în sensul admiterii cererii introductive, astfel cum a fost completată cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, fiind consecinţa unei interpretări greşite a contractului dintre părţi şi a prevederilor legale referitoare la interpretarea actului juridic, în argumentarea căreia arată că problema de drept dedusă judecăţii priveşte modul de interpretare a art. 20 lit. d) din contract, respectiv modalitatea de determinare de către vânzător a penalităţilor pentru neexecutarea integrală a contractului de către cumpărător, problema de drept care îşi caută rezolvare priveşte înţelesul noţiunii de ";contravaloare a energiei aferente a 30 de zile de livrare";.
Recurenta, în motivarea recursului, arată că nu a contestat neexecutarea contractului în condiţiile convenite iniţial, neexecutarea conformă a contractului nedatorandu-se relei credinţe a acesteia, ci imposibilităţii obiective de utilizare a energiei contractate, cauzata de scăderea dramatica a activităţii SC S. SA. Mai arata ca nu contestă dreptul vânzătorului de a percepe penalităţi pentru neexecutarea conformă a contractului şi că a achitat benevol penalităţi în cuantum de 557.068,64 RON.
Instanţa de apel, susţine recurenta, a interpretat prevederile art. 20 lit. d) din contract într-un mod excesiv, valorificând exclusiv metoda literală, iar împrejurarea că aceasta a consimţit la forma clauzei propusă de vânzător nu echivalează cu acceptarea înţelesului pe care acesta îl dă modului de calcul al penalităţilor, deoarece procedura de licitaţie care stă la baza încheierii contractului priveşte preţul energiei şi cantitatea, iar nu prevederile clauzelor contractuale, care au fost impuse de către vânzător. Apreciază din acest punct de vedere, că art. 983 C. civ. a fost interpretat greşit, în speţă cantitatea de energie electrică iniţial contractată a fost de 87.600 MWh., iar cantitatea de energie electrică efectiv livrată şi consumată a fost de 29.779 MWh., în mod nejustificat, instanţa de apel calculând cuantumul penalităţilor prin raportare la cantitatea maximă de energie livrată (în MW) conform următorului calcul: 1 MW x 30 zile x 24 ore x 203,6 RON MWh = 1.465.920 RON, aşa încât vânzătorul calculează penalităţile raportându-se la cantitatea maximă de energie care ar fi trebuit livrată şi la o perioadă de 30 de zile aleasa aleatoriu din perioada de valabilitate a contractului, iar vânzătorul nu a livrat energie la puterea medie contractată de 10 MWh în orice 30 de zile de livrare.
În mod greşit a reţinut instanţa de apel că penalităţile se puteau calcula „numai în modul indicat de apelantă în cadrul criticilor sale de apel, respectiv 30 de zile x 24 ore x 10 MWh (putere medie contractată conform art. 3 din anexa 2 la contract x 203,6 RON), iar art. 3 din anexa 2 la contract nu reglementează puterea medie în bandă a energiei electrice livrate, puterea medie în banda de 10 MWh este reglementată la art. 1, este menţionată cantitatea de energie electrică contractată.
Din examinarea modului de redactare a art. 20 lit. d) din contract, susţine recurenta, rezultă explicit că penalităţile se raportează la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare, deci la valoarea energiei livrate, iar nu a celei contractate, iar instanţa de apel a ignorat definiţia din art. 4.25 din Procedura operaţională privind funcţionarea Pieţei centralizate a Contractelor Bilaterale pentru energie electrică atribuite prin licitaţie publică, astfel că penalităţile nu se pot determina decât prin raportare la contravaloarea energiei livrate efectiv în decurs de 30 de zile. În opinia recurentei, faţă de prevederea insuficient circumstanţiată din art. 20 lit. d) din contract, opţiunea vânzătorului apare neîntemeiată şi excesivă, pentru a evita prejudicierea vânzătorului (raportând cuantumul penalităţilor la o perioada de 30 de zile în care nu s-a livrat nimic), a apreciat că în mod rezonabil calculul cuantumului penalităţilor se face prin raportare la puterea medie în bandă (puterea medie în bandă se determină fie prin împărţirea întregii cantităţi de energie electrică contractată la durata contractului, fie prin împărţirea întregii cantităţi de energie livrată, la perioada totală de livrare) astfel recurenta precizează că a calculat şi achitat penalităţi determinate în baza următorului algoritm: valoarea medie a puterii în bandă a energiei livrate: 29.779 MWh livraţi / 7.464 ore = 3.989 MW şi preţul de contract tară tariful de injecţie: 203,6 RON Total: 3.989 MW x 24 ore x 30 zile x 203,6 RON = 584.841 RON.
În consecinţă recurenta solicită admiterea recursului conform considerentelor expuse, cu obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Recurenta şi-a motivat recursul in drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocând, în esenţa, interpretarea greşita data de instanţa de apel contractului dintre părţi şi prevederilor legale referitoare la interpretarea actului juridic.
Înalta Curte retine ca, in conformitate cu art. 2 alin. (1) din contractul incheiat intre parti in baza licitaţiei pentru oferta CE_TUR_190 din data de 10 noiembrie 2008, obiectul acestui contract îl constituie vânzarea de către vânzător şi cumpărarea de către cumpărător a cantităţilor de energie electrica orare, prevăzute in anexa 2 (2.1-2.2), la preţul de contract prevăzut in anexa 3, perioada de valabilitate a contractului fiind de 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2008. În art. 3 din contract se precizează ca aceasta cantitate de energie este fermă.
Art. 20 lit. d) din contract stipulează ca în cazul în care cumpărătorul refuză achiziţionarea întregii cantităţi contractate de 87.600 MWh, vânzătorul va percepe o penalitate specifică pentru neexecutarea în totalitate a contractului, prin emiterea unei facturi reprezentând contravaloarea cantităţii de energie electrică ce rezultă din diferenţa dintre energia contractată şi energia achiziţionată, această penalitate fiind limitată superior la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare.
Conform art. 1 din anexa 2 la contract noţiunea de energie contractată se referă la energia contractată pe întregul contract, respectiv 87600 MWh, iar energia achiziţionată reprezintă energia livrată către vânzător pe întreaga durată de valabilitate a contractului.
Începând cu data de 8 noiembrie 2009 recurenta-reclamantă a reziliat unilateral contractul, dată până la care a achiziţionat doar 29.779 MWh din cantitatea totală de 87600 KWh. Intimata-pârâtă SC C.E.T. SA a aplicat prevederile art. 20 lit. d) din contract calculând penalităţi în cuantum de 1.465.920 RON. Intimata reclamantă a înţeles să achite drept penalitate suma de 584.841 RON, iar vânzătoarea a executat scrisoarea de garanţie bancară pentru diferenţa de sumă până la 1.465.920 RON.
Înalta Curte retine ca recurenta nu a contestat neexecutarea contractului de vanzare-cumparare şi nici dreptul intimatei la perceperea de penalităţi, ci doar cuantumul penalităţilor specifice datorate in cazul unei asemenea situaţii. În fapt, recurenta-reclamantă a susţinut chiar in cererea de chemare in judecata ca, in opinia sa, sintagma „30 de zile de livrare"; semnifica o perioada de 30 de zile de livrare efectiva (consumare) a energiei electrice, motiv pentru care a inteles sa aplice formula de calcul a penalităţii specifice la valoarea medie a energiei livrate/consumate şi nu la valoarea energiei total contractate. Reiterând aceleaşi susţineri şi in recurs, recurenta mai arata şi ca instanţa de apel, analizând clauza penala in discuţie, nu a ţinut seama de regulile de interpretare a convenţiilor, in special cele cuprinse in art. 1312 alin. (2) C. civ. şi art. 983 C. civ.
Înalta Curte constata ca in anexa 2 la contract se precizează in art 1 cantitatea ferma de energie electrica tranzactionata intre parti (87.600 MWh), livrata in banda, la o putere de 10 MW, in toate zilele calendaristice, intre orele 0-24. În art. 2 din aceeaşi anexa se precizează ca perioada de livrare a energiei electrice stabilita la art. 1 este 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, definiţie ce corespunde celei invocate de recurenta, prevăzuta in art. 4.25 din Procedura operaţională privind funcţionarea Pieţei centralizate a Contractelor Bilaterale pentru energie electrică atribuite prin licitaţie publică (intervalul ele timp pe parcursul căruia este livrata/consumata energia electrica contractata), contrar susţinerilor recurentei.
În art. 5 lit. a) din aceeaşi anexa se prevede ca părţile vor conveni cantitatea de energie electrica livrata lunar in limita unei abateri lunare de maxim +/- 10% din cantitatea lunara nominala definita astfel: 10 MWh*nr. IBD luna contractuala.
Înalta Curte constata ca art. 20 lit. d) din contract reprezintă o veritabila clauza penala, in care, in considerarea caracterului ferm al cantităţii de energie electrica tranzactionata şi a celorlalte condiţii contractuale, vânzătorul şi-a rezervat dreptul de a percepe o penalitate specifică pentru neexecutarea în totalitate a contractului (adică refuzul cumpărătorului de a achiziţiona intreaga cantitate contractata), prin emiterea unei facturi reprezentând contravaloarea cantităţii de energie electrică ce rezultă din diferenţa dintre energia contractată şi energia achiziţionată, această penalitate fiind limitată superior la contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare.
Or, clauza penala reprezintă acea convenţie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executării cu intarziere sau necorespunzatoare a obligaţiei de către debitorul sau. Trebuie subliniate aici principalele funcţii indeplinite de clauza penala: reparatorie - de stabilire anticipata a daunelor-interese şi sanctionatorie - de sancţiune contractuala pentru neexecutarea ilicita a obligaţiilor contractuale. Totodată, se impune a fi subliniat caracterul accesoriu al clauzei penale in raport cu obligaţia principala. Din aceasta perspectiva, Înalta Curte constata ca partile din contractul supus analizei au stabilit anticipat o penalitate denumita specifica pentru neexecutarea in totalitate a contractului, din modul de redactare a clauzei, dar şi din coroborarea acestei clauze cu celelalte prevederi contractuale, rezultând ca partile au avut in vedere la stabilirea anticipata a valorii maxime a prejudiciului contravaloarea energiei aferente a 30 de zile de livrare şi aceasta in considerarea cantităţii lunare nominale, calculata după formula 10 MWh*nr. IBD luna contractuala. Aceasta, pe de o patre, pentru ca eventualele variaţii ale cantităţii de energie livrata au fost prevăzute in contract, cu menţiunea expresa ca modificările cantităţilor de energie electrica livrate orar şi lunar se vor face in limita respectării stricte a cantităţii totale contractate de 87.600 MWh stabilita in art. 1 din anexa 2 (a se vedea, in acest sens, şi art. 5 din aceeaşi anexa), iar, pe de alta parte, nimic nu a împiedicat părţile sa prevadă în cuprinsul clauzei penale şi alte criterii de determinare a cuantumului penalităţii, cum ar fi, de exemplu, valoarea medie a energiei livrate/consumate.
În plus, Înalta Curte observa ca şi la stabilirea garanţiei de buna execuţie, prevăzuta in art. 15 alin. (1) din contract părţile au prevăzut o formula de calcul ce se raportează, printre altele, la valoarea de 10 MW, adica exact valoarea prevăzuta pentru puterea de tranzacţionare a energiei electrice şi avută in vedere in contract şi pentru stabilirea cantităţii lunare nominale de energiei ce ar fi trebuit sa fie livrata/consumata. Or, garanţia de buna execuţie se refera tocmai la compensarea oferita in cazul neindeplinirii obligaţiilor contractuale.
Nu in ultimul rând, se retine ca, intr-adevar, potrivit disp. art. 977 C. civ., interpretarea contractului trebuie sa se facă in conformitate cu voinţa reala a pârtilor, iar potrivit dispoziţiilor art. 982 C. civ., toate clauzele unui contract trebuie interpretate unele prin altele, dandu-se fiecăreia intelesul ce rezulta din actul intreg. Asa fiind, Înalta Curte constata, prin aplicarea directivelor logice generale specifice interpretării clauzelor contractuale, ca voinţa reala a pârtilor a fost sa stabilească anticipat echivalentul prejudiciului cauzat prin neexecutarea in totalitate a contractului, prin aceasta intelegandu-se refuzul cumpărătorului de a achiziţiona cantitatea ferma de energie electrica in perioada de livrare prevăzută în contract. În consecinţă, părţile au apreciat ca o penalitate reprezentata de contravaloarea energiei ce ar fi trebuit transmisa in 30 de zile de livrare reprezintă o dreapta despăgubire, un asemenea calcul neputand fi efectuat, in considerarea intregului context contractual decât prin raportare la criteriul stabilit chiar de părţile contractante, respectiv cantitatea de energie ce ar fi trebuit livrata in 30 zile calendaristice, calculata după formula 30 de zile x 24 ore x 10 MWh (putere medie contractată conform art. 3 din anexa 2 la contract) x 203,6 RON, asa cum in mod corect a reţinut şi instanţa de apel.
Faţă de cele expuse, criticile de nelegalitate subsumate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. nu pot fi primite, decizia atacata fiind motivata, coerent şi argumentat, în fapt şi în drept, instanţa de apel interpretând in mod judicios clauzele contractuale. În consecinţa, Înalta Curte, găsind recursul nefondat, îl va respinge ca atare, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. E.N. S.R.L. Zalău împotriva deciziei nr. 151 din 29 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, la 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2438/2011. Comercial → |
|---|
