ICCJ. Decizia nr. 2707/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2707/2011
Dosar nr. 2458/99/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Prin sentinţa nr. 141/Com din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-au respins excepţiile privind autoritatea de lucru judecat şi lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii, respingându-se în consecinţă acţiunea formulată de reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că obiectul acţiunii fiind evaluabil în bani, reclamanta putea introduce acţiunea numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 alin. (1) şi (2) şi respectiv art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
În argumentarea acestei susţineri instanţa de fond a invocat atât considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 335/2004 prin care s-a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. şi s-a reţinut că textul respectiv nu restrânge accesul la justiţie ci urmăreşte instaurarea unui climat de ordine, cât şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 348 din 26 ianuarie 2005).
Reţinând că, faţă de prevederile art. 7201 alin. (1) şi (2) şi ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., procedura concilierii este obligatorie şi că instanţa nu poate fi valabil sesizată fără parcurgerea acesteia, instanţa a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL criticând-o pentru netemeinicie.
Apelanta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut neefectuarea procedurii de conciliere în condiţiile în care a comunicat pârâtei SC V.T. SRL, cu mult timp înainte de introducerea litigiului, împrejurarea că este reziliat de drept contractul de vânzare-cumpărare şi i-a solicitat acesteia predarea bunului imobil.
Convocarea pârâtei pentru conciliere a fost făcută după împlinirea termenului limită de plată din 28 februarie 2005 şi în considerarea pactului comisoriu de gradul 4.
Invitaţia la conciliere a fost trimisă prin scrisoare recomandată însă corespondenţa a fost restituită întrucât pârâta şi-a schimbat sediul fără a anunţa.
A precizat apelanta că nedepunerea actelor ce dovedeau efectuarea concilierii a fost o omisiune a sa.
Prin Decizia comercială nr. 82 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelul declarat de SC R.F.K.I. C. SRL prin reprezentantul său legal împotriva sentinţei nr. 141/COM din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o.
Pentru a dispune astfel, curtea a analizat înscrisurile depuse în dovedire aflate la filele 25-28 şi 77,78 dosar şi a constatat că acestea nu sunt relevante sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., ele constituind invitaţii la conciliere făcute pentru lunile februarie 2006, respectiv martie 2006, în condiţiile în care acţiunea de faţă a fost introdusă în luna martie 2009, iar între părţi au avut loc în acest interval de timp alte litigii izvorâte din acelaşi contract de vânzare-cumpărare (dosarul nr. 2897/99/2007 al Tribunalului Iaşi şi dosarul nr. 2783/99/2007 al aceleiaşi instanţe).
Potrivit art. 7201 C. proc. civ., în procesele în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere cu cealaltă parte, în care scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare.
Data convocării pentru conciliere nu se va mai fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit prevederilor legale sus-menţionate, rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce şi a punctului de vedere al fiecărei părţi referitoare la obiectul litigiului, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată.
În speţă reclamanta nu a susţinut în faţa instanţei de fond efectuarea procedurii prealabile, invocând abia în apel parcurgerea acesteia.
Mai mult, înscrisurile, întocmite la nivelul anului 2006 (cu trei ani înainte de introducerea prezentei acţiuni) reprezintă doar invitaţii la conciliere şi nu sunt însoţite de dovezi privitoare la comunicarea lor efectivă către pârâtă.
Între părţi nu a avut nicio întâlnire cu privire la concilierea pretenţiilor reclamantei, astfel că la acţiune nu a fost anexată dovada concilierii, aşa cum prevede alin. (5) din art. 7201 C. proc. civ.
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Atât textul art. 7201 C. proc. civ., cât şi al art. 109 alin. (2) din acelaşi cod au fost introduse în cod prin OUG nr. 138/2000, iar prin redactarea acestora utilizată de către legiuitor, rezultă cu evidenţă caracterul imperativ al procedurii prealabile, în sensul că sesizarea instanţei se face numai după îndeplinirea acestei proceduri şi că dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL Iaşi, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre judecare pe fond a acţiunii.
În raport de motivul de nelegalitate sus menţionat, recurenta a arătat că invitaţiile la conciliere depuse în faţa instanţei fac dovada efectuării procedurii concilierii. Faptul că pârâta nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a-şi ridica corespondenţa, nu reprezintă o culpă a reclamantei în îndeplinirea procedurii concilierii directe.
Pe de altă parte, recurenta a susţinut că între părţi s-au purtat mai multe litigii cu privire la acest imobil, astfel încât nu se poate susţine că nu a fost parcursă procedura concilierii.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Chestiunea de drept supusă analizei instanţei de recurs, vizează aplicarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., critică care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a indicat şi recurenta.
In ceea ce priveşte această critică, privind îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reţine că, interpretarea data de instanţa de apel acestor dispoziţii legale este legală, atât timp cât procedura prealabila instituita de legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme si reguli in baza cărora părţile unui conflict procedează la soluţionarea diferendului dintre ele, având un obiect patrimonial, pe calea înţelegerii si care se poate concretiza in două modalităţi principale, forma directa si forma mediata.
Astfel, înscrisurile depuse de către reclamantă în cadrul judecăţii în apel prin care reclamanta a notificat pârâta cu privire la pretenţii reprezentând invitaţii la conciliere făcute pentru lunile februarie 2006, respectiv martie 2006, în condiţiile în care acţiunea de faţă a fost introdusă în luna martie 2009 şi vizează notificarea acţiunii în reziliere, ci nu a acţiunii de faţă care vizează restituirea bunului ce a făcut obiectul contractului nr. 117/2004, nu fac dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.
In raport de această situaţie de fapt, trebuie sa se facă o interpretare sistematică a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., pentru ca acestea să îşi atingă scopul avut in vedere de legiuitor. Scopul îndeplinirii acestor cerinţe este ca partea adversă ia cunoştinţă, efectiv de pretenţiile care fac obiectul judecăţii.
Criticile recurentei privind faptul că pârâta avea cunoştinţă de pretenţiile reclamantei, întrucât anterior introducerii prezentei acţiuni, între părţi s-au purtat numeroase litigii, nu este de natură să facă dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL IAŞI împotriva deciziei nr. 82 din 8 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2706/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2738/2011. Comercial → |
|---|
