ICCJ. Decizia nr. 2760/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2760/2011
Dosar nr. 30648/3/2008
Şedinţa publică de la 22 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6554 din 28 mai 2010 a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC C.F. SRL cu sediul social în Râmnicu Vâlcea judeţul Vâlcea în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 261.819,73 lei reprezentând penalităţi de întârziere precum şi la plata sumei de 5.809,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între reclamanta C.N.C.F. C.N.C.F.R. C.F.R. SA şi pârâta SC C.F. SRL s-au încheiat contractele de acces pe infrastructura feroviară nr. 1/1082/2005, 1/9082/2005 şi 1/8894/2006 având ca obiect punerea la dispoziţie a pârâtei în vederea utilizării, accesului şi circulaţiei a infrastructurii feroviare.
În temeiul acestor contracte au fost emise facturile anexate la cererea de chemare în judecată, facturi care au fost onorate la plată cu întârziere de către pârâtă.
Prin raportul de expertiză au fost calculate penalităţile de întârziere prin raportare la clauzele penale inserate, conform art. 1066 C. civ., constatându-se că valoarea acestora este de 261.819,73 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 2 din 10 ianuarie 2011 a anulat apelul declarat de pârâta SC C.F. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 6554 din 28 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale ale apelantei.
În considerarea acestei soluţii s-a avut în vedere că în şedinţa din 25 octombrie 2010, apelanta a depus acte prin care a făcut cunoscut că prin sentinţa nr. 1316 din 24 august 2010 împotriva acesteia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei şi că, în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006 s-a numit administrator judiciar SC E.V.L. SPRL.
Deşi s-a dispus citarea apelantei prin administrator judiciar cu menţiunea ca până la termenul din 10 ianuarie 2011 să-şi însuşească apelul declarat de administratorul societăţii debitoare şi să achite cauţiunea fixată de instanţă întrucât a fost solicitată şi suspendarea executării, nu s-a conformat, constatându-se astfel lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a SC C.F. SRL.
Împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.F. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator special F.V., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, evocând în principal împrejurarea că la termenul din 25 octombrie 2010 societatea a fost reprezentată de împuternicitul administratorului judiciar E.V.L. SPRL, respectiv consilierul juridic I.C., iar delegaţia acesteia reprezintă actul prin care administratorul judiciar şi-a însuşit cererea de apel.
Intimata-reclamantă C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă constată că sunt justificate, urmând a admite recursul declarat, pentru următoarele considerente.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei SC C.F. SRL la plata sumei de 216.902,24 lei cu titlu de penalităţi contractuale calculate pentru neplata la timp a facturilor privind contravaloarea tarifului de utilizare infrastructură feroviară (TUI).
La data de 2 august 2008 a înregistrat apelul pârâtei SC C.F. SRL îndreptat împotriva sentinţei comerciale nr. 6554 din 28 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, iar ulterior prin sentinţa nr. 1316 din 24 august 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea debitoarei SC C.F. SRL şi dispusă în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii insolvenţei.
Din această perspectivă, instanţei de apel îi revenea obligaţia de a aplica dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 146/1997 şi anume că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, inclusiv căile de atac vizând apelul şi recursul, sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în condiţiile în care taxa judiciară de timbru se plăteşte anticipat.
Potrivit încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2010, s-a revenit asupra timbrajului stabilit iniţial în sarcina apelantei, cu motivarea că aceasta se află în insolvenţă, însă relevant în materia timbrajului este aspectul că la data depunerii cererii de apel societatea pârâtă nu se afla sub incidenţa procedurii instituite de Legea nr. 85/2006.
În mod corespunzător urmează a fi aplicate şi reglementările cuprinse în O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
De remarcat că atât pârâta SC C.F. SRL prin cererea depusă la data de 3 septembrie 2010 cât şi reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA prin cererea depusă la data de 20 octombrie 2010 au cerut suspendarea judecării cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, urmând ca instanţa de apel să le examineze şi să se pronunţe motivat asupra lor.
Pentru termenul de judecată a apelului, din data de 10 ianuarie 2011 apelanta a fost greşit citată prin administratorul judiciar SC E.V.L. SRL, în realitate administratorul judiciar nefiind o societate comercială, ci o societate civilă profesională cu răspundere limitată, care îşi desfăşoară activitatea sub imperiul O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.
Chiar din dispozitivul sentinţei nr. 136 din 24 august 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, apare fără echivoc că în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006 a fost numit administrator judiciar E.V.L. SPRL astfel că se impunea citarea corectă a apelantei prin administratorul ei judiciar.
Cuprinsul şi modalităţile de comunicare a citaţiei au fost minuţios şi imperativ reglementate în conţinutul art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, ea trebuie să precizeze numele corect, domiciliul şi calitatea celui citat, sub regimul sancţionator al nulităţii.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL prin administrator judiciar SP E.V.L. IPURL împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator judiciar SP E.V.L. IPURL împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2746/2011. Comercial → |
|---|
