ICCJ. Decizia nr. 2718/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2718/2011
Dosar nr. 2403/1/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Prin sentinţa comercială nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.M.L. SA împotriva pârâtei SC C.E.R.C. SRL şi în consecinţă s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 55.979 lei contravaloare servicii de telecomunicaţii şi 211.176,66 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 24 decembrie 2007. S-a dispus rezilierea contractului de abonament seria E nr. 46880 din 01 octombrie 2003 şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 175.315,76 lei. Totodată, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 13.561,3 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în baza unui contract de abonament telefonic reclamanta i-a prestat pârâtei servicii de furnizare telecomunicaţii a căror contravaloare nu a fost achitată de către pârâtă, care nu a dovedit neexecutarea obligaţiei corelative de către reclamantă sau o cauză străină exoneratoare de răspundere. Penalităţile de întârziere au fost calculate potrivit clauzei penale contractuale, iar rezilierea a fost dispusă în baza art. 1020, art. 1021 C. civ., care a antrenat obligaţia pârâtei de plată a daunelor interese determinate după modul de calcul stabilite anticipat, în contract, pentru denunţarea acestuia înainte de termen. Asupra cheltuielilor de judecată s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ., fiind reprezentată de taxele de timbru şi onorariul avocaţial.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca neîntemeiat , cu obligarea apelantei la plata sumei de 5.950 lei cheltuieli de judecată, prin decizia comercială nr. 333 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
S-a reţinut în motivare, că pârâta nu a contestat factura în termenul prevăzut de contract , iar expertiza contabilă administrată în cauză relevă sumele pe care aceasta le datorează reclamantei în baza contractului. De asemenea, în apărare nu s-a depus niciun înscris prin care pârâta să precizeze o altă modalitate de calcul a penalităţilor de întârziere.
Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei pronunţate în apel a fost admis, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe, prin decizia nr. 2616 din 7 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut în considerente faptul că decizia nu cuprinde considerentele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei, consemnându-se aspecte de ordin general, cu încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea, reţine că pârâta este îndreptăţită să cunoască motivul pentru care apărările sale au fost înlăturate , în condiţiile administrării unui probatoriu suplimentar , care nu a fost examinat de instanţă.
În rejudecarea apelului, după casarea cu trimitere Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a pronunţat Decizia comercială nr. 37 din 2 februarie 2011 prin care a admis apelul formulat de pârâta SC C.E.R.C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC T.M.L. SA şi în consecinţă sentinţa atacată a fost schimbată în întregime, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată şi obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.120 lei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că între părţi s-a încheiat iniţial contractul de abonament la serviciile Zapp seria E nr. 46880 din 1 octombrie 2003 , prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii de telecomunicaţii prin intermediul a trei conturi către un număr de 598 de telefoane, care au fost conectate succesiv , însă ulterior, relaţiile contractuale dintre părţi au devenit complexe , prin încheierea altor contracte de parteneriat, de prestări servicii şi promovare comercială, evidenţiate în expertiza contabilă administrată.
Astfel, contractul iniţial a fost modificat în sensul că, prin înţelegerile ce au urmat s-au acordat reduceri şi facilităţi de către alte societăţi care au acţionat în numele reclamantei, în calitate de agenţi , aşa cum relevă probele administrate.
Curtea a mai reţinut că excepţia de neexecutare invocată de pârâtă este întemeiată întrucât, chiar dacă aceasta nu a contestat expres facturile în cauză, a solicitat constant reclamantei respectarea obligaţiilor asumate iar expertiza întocmită concluzionează că, în urma compensării datoriilor reciproce, reclamanta este cea care datorează pârâtei suma de 27.790,22 lei .
În argumentarea reţinerii excepţiei de neexecutare , instanţa a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile acordării bonusurilor şi facilităţilor la care s-a obligat, evidenţiate în expertiză.
Reţinând că debitul principal nu este datorat, a fost respinsă şi cererea de acordare a penalităţilor aferente, fiind totodată respinsă şi cererea de reziliere a contractului, în lipsa culpei pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale, precum şi solicitarea obligării acesteia la daune interese.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea deciziei pronunţate în apel, în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii primei instanţe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta invocă greşita interpretare a actelor deduse judecăţii şi susţine că, în fapt, din contractul de abonament încheiat între părţi nu rezultă vreo obligaţie a reclamantei de acordare a unor facilităţi şi pe care nu a îndeplinit-o, iar o asemenea obligaţie nu rezultă nici din vreun alt contract semnat în nume propriu sau prin reprezentant de către SC T.M.L. SA.
Prin urmare, se arată că în mod greşit a fost soluţionată excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă .
Totodată, recurenta arată că decizia s-a pronunţat cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 119 C. proc. civ., art. 969 C. civ., raportat la art. 1 alin. (2) C. com., a art. 155 alin. (1) C. fisc. şi a principiului relativităţii actelor juridice.
Sub acest aspect, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont de voinţa părţilor exprimată prin clauzele contractuale astfel cum au fost asumate, stabilind că ar fi vorba de o neexecutare a contractului de către reclamantă, în condiţiile în care acesta nu conţine nicio prevedere referitoare la acordarea unui bonus sau a altei facilităţi.
Se mai susţine că apărările pârâtei, având natura unor contrapretenţii, se impunea a fi solicitate pe cale cererii reconvenţionale, şi nu ca apărări de fond , lipsind prin aceasta pe reclamanta-recurentă de un grad de jurisdicţie în analiza temeiniciei acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se va reţine că acesta este fondat, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Între părţi a fost încheiat la data de 1 octombrie 2003 un contract de abonament la servicii de telefonie mobilă în baza căruia reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii de telecomunicaţii către pârâtă pentru un număr de 598 de telefoane mobile, pârâtei revenindu-i obligaţia corelativă de a achita la scadenţă contravaloarea acestora.
În speţă, sunt în discuţie două facturi fiscale pe care pârâta nu le-a achitat, respectiv factura nr. 340221 din 27 mai 2005 şi factura seria IFXIX nr. 9208241PJ din 20 aprilie 2006.
În primă instanţă, pârâta nu a formulat întâmpinare care să cuprindă apărările faţă de cererea de chemare în judecată , potrivit art. 115 C. proc. civ., însă a invocat excepţia de neexecutare a contractului în faza procesuală a apelului, susţinând neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de acordare a unor bonusuri şi facilităţi la care s-a obligat , excepţie reţinută ca întemeiată de către instanţa de apel , prin hotărârea supusă recursului, în mod greşit.
Astfel, se va reţine că, actul juridic dedus judecăţii îl reprezintă contractul de abonament seria E nr. 46880 din 1 octombrie 2003 din ale cărui clauze nu rezultă vreo obligaţie a prestatorului serviciului de telefonie mobilă, în speţă reclamanta SC T.M.L. SA, de a acorda vreun bonus ori altă facilitate cocontractantei sale SC C.E.R.C. SRL.
Apărările pârâtei, deşi au fost susţinute sub forma unei excepţii de neexecutare a contractului, reprezintă în fapt contrapretenţii rezultate din derularea altor raporturi contractuale pretins încheiate cu reclamanta ori reprezentanţi ai acesteia, iar nu simple apărări de fond, cum eronat a reţinut instanţa de apel.
Astfel, admiterea excepţiei de neexecutare a contractului nu vizează neexecutarea vreunei obligaţii specifice a reclamantei rezultate din contractul de abonament sau strict referitoare la cele două facturi care fac obiectul litigiului, ci, neacordarea unor pretinse bonusuri şi alte facilităţi de către SC T.M.L. SA ca urmare a unor alte raporturi juridice , pretins a fi în strânsă legătură cu contractul de abonament în litigiu.
Excepţia de neexecutare presupune , pe lângă existenţa unui contract sinalagmatic, existenţa unor obligaţii reciproce rezultate din acelaşi contract, precum şi o neexecutare a obligaţiilor uneia dintre părţi , în condiţiile în care aceasta pretinde celeilalte părţi îndeplinirea obligaţiilor corelative.
Prin urmare, se reţine că hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea art. 119 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că ,,dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională”.
În consecinţă, întrucât reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune comercială patrimonială, solicitând obligarea pârâtei la plata unor sume de bani derivând dintr-un contract încheiat între părţi, iar pârâta nu a făcut dovada achitării, şi reţinând că excepţia de neexecutare a fost greşit invocată şi reţinută ca atare, fără ca aceasta să decurgă din actul juridic dedus judecăţii, potrivit considerentelor mai sus reţinute, urmează a se da eficienţă dispoziţiilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Astfel, conform art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamantă, cu consecinţa modificării deciziei pronunţate în apel, în sensul respingerii apelului pârâtei, potrivit art. 296 C. proc. civ. şi menţinerii sentinţei primei instanţe care a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, intimata SC C.E.R.C. SRL va fi obligată să-i achite recurentei suma de 4272,85 lei cheltuieli de judecată ocazionate cu plata taxelor judiciare de timbru , potrivit ordinelor de plată nr. 31806 şi 27850 (fila 31,32) şi a timbrului judiciar (fila 30 verso).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.M.L. SA BALOTEŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 37 din 2 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta C.E.R.C. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă intimata C.E.R.C. SRL BUCUREŞTI la plata sumei de 4272,85 lei, cheltuieli de judecată în favoarea recurentei SC T.M.L. SA BALOTEŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2737/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2711/2011. Comercial → |
|---|
