ICCJ. Decizia nr. 2880/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2880/2011
Dosar nr. 5730/110/2008
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 499 din 11 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. 5730/110/2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii S.C.V. şi S.D. în contradictoriu cu pârâta SC U.G.C. SRL; a respins, totodată, şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu A.N.L.
În considerentele sentinţei, judecătorul a reţinut reclamanţii au încheiat cu pârâta contractul de construire autentificat sub nr. 1101 din 02 iunie 2004 pentru construcţia unei locuinţe în Bacău, poziţia 39; părţile au convenit la achitarea preţului să se realizeze prin mandatarul A.N.L.; de asemenea pârâta s-a obligat să invite beneficiarul (reclamanţii) la recepţia lucrărilor prin grija A.N.L. şi să predea beneficiarului locuinţa pe bază de proces verbal în termen de 12 luni de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor, pentru nepredarea la termen a locuinţei din motive imputabile constructorului stabilindu-se o penalitate de 1 % pe zi de întârziere până la predarea efectivă.
Judecătorul a reţinut că acest act este o novaţie între beneficiar şi constructor motivat de faptul că mai multe clauze fac trimitere la contracte anterioare; astfel, s-a precizat că anterior, A.N.L. a încheiat cu SC C.N.X.T. SA contractul de antrepriză generală nr. 4231 din 29 martie 2001 pentru edificarea unui cartier de locuinţe; în acest contract se preciza că antreprenorul general avea obligaţia de a notifica A.N.L. îndeplinirea condiţiilor de recepţie, A.N.L. urma să convoace comisia de recepţie, iar după semnarea procesului verbal, A.N.L. urma să preia în posesie locuinţele şi să le predea beneficiarilor. La data de 30 septembrie 2005 pârâta a invitat A.N.L. la recepţia locuinţelor construite; recepţia a fost respinsă prin procesul verbal nr. 12240 din 30 august 2006, pentru existenţa fenomenelor de emanaţii de gaze naturale pe amplasament, pentru care nu s-au identificat soluţii de rezolvare.
S-a reţinut că utilităţile pentru întregul cartier erau în sarcina unei alte societăţi, dar din data de 07 noiembrie 2003 SC D.S.Z.N. SA a comunicat societăţii că nu poate pune în funcţiune reţeaua de distribuţie din cauza emanaţiilor de gaze naturale ce putea determina evenimente nedorite. Ca urmare a constatării emanaţiilor de gaze, la data de 28 iulie 2004 s-a aprobat sistarea plăţilor de către beneficiari pentru construcţiile contractate. În consecinţă, la data încheierii contractului dintre părţi era cunoscută situaţie emisiilor de gaze naturale.
S-a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei ordinului de începere a construcţiilor, pentru a se putea aprecia expirarea termenului de 12 luni stabilit pentru predarea locuinţei. S-ai mai reţinut limitarea clauzei penale la cauzele imputabile constructorului, ori probatoriul administrat nu a demonstrat existenţa unei asemenea cauze în sarcina pârâtei. De asemenea, s-a mai reţinut că reclamanţii au solicitat aplicarea clauzei penale doar pentru lipsa procesului verbal, în sensul de instrumentum, ei necontestând faptul mutării în locuinţă.
În condiţiile în care acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca neîntemeiată, judecătorul a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, reţinând că aceasta nu a căzut în pretenţii.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanţii S.C.V. şi S.D., care au solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Prin decizia nr. 114/2010 din 16 decembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, cu următoarele considerente: a apreciat că judecătorul fondului a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; s-a reţinut că realizarea construcţiei în regim A.N.L. a avut în vedere mai multe raporturi juridice; de asemenea, s-a reţinut că nefinalizarea utilităţilor imobilului, respectiv alimentarea cu gaz metan pentru uzul casnic, nu se datorează culpei pârâtei. Situaţia emanaţiilor de gaz era cunoscută din anul 2003, iar în anul 2004, la câteva luni după ce reclamanţii au încheiat contractul cu pârâta s-a dispus şi sistarea plăţilor pentru locuinţele contractate. Reclamanţii deşi cunoşteau această situaţie nu au solicitat rezilierea contractului ci au formulat acţiunea în pretenţii în anul 2008, locuind în imobil din anul 2007.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta S.D. care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată. Reclamanta nu a indicat temeiul de drept în care se încadrează criticile sale, menţionând doar greşita interpretare a clauzelor contractului de construire în raport de prevederile art. 1066 – 1069 C. civ., nefiind reţinută culpa pârâtei în nepredarea la termen a locuinţei; a mai susţinut că nu poate fi reţinută cauza de forţă majoră – obstacol în predarea la termen, în condiţiile în care cererea sa viza nepredarea la termen în urma nerealizării lucrărilor de construcţii calitativ şi cantitativ; a precizat sub acest aspect că a contestat faptul nepredării locuinţei în starea în care s-a contractat, fiind nevoită să execute lucrările neefectuate şi să remedieze cele inferioare calitativ executate de pârâtă.
Reclamanta a mai precizat că nu a contestat preluarea faptică a locuinţei, ci neîncheierea actului juridic – procesul verbal de predare primire, act ce face dovada respectării clauzelor contractuale sub aspectul edificării construcţiei. De asemenea, reclamanta mai face referiri la probele administrate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că judecătorii apelului au făcut o corectă aplicare a legii, raportată la situaţia de fapt, prin nereţinerea culpei sale contractuale
A formulat întâmpinare şi intimata – chemată în garanţie A.N.L., solicitând respingerea recursul ca nefondat, prin reţinerea cauzei de forţă majoră care a împiedicat predarea locuinţei către reclamanţi.
Recurenta reclamată a administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se cauza prin raportare la criticile formulate şi la apărările invocate se apreciază că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: nu poate fi reţinută critica recurentei reclamantei vizând greşita interpretare a clauzei penale, în raport de prevederile art. 1066 – 1069 C. civ.
Se menţionează că trimiterile la textele legale sunt fără relevanţă, acestea constituind cadrul general de reglementare a clauzei penale, fără incidenţă în speţa de faţă.
Se apreciază că judecătorii apelului au interpretat corect clauza penală din contractul de construire încheiat între părţi, în sensul aplicabilităţii acesteia doar în situaţia evidenţierii culpei pârâtei în nepredarea la termen a construcţiei; clauza contractuală este clară, neechivocă, circumstanţiind plata penalităţilor de existenţa unor cauze imputabile constructorului. Din acest punct de vedere, nu se poate evidenţia o nelegalitate în soluţia pronunţată de judecătorii apelului.
Se apreciază totodată că toate celelalte critici formulate de recurenta reclamantă nu constituie motive de nelegalitate, analiza lor implicând o analiză a probatoriului administrat în cauzo. Or, potrivit art. 304 C. proc. civ., în faza recursului nu se poate realiza o reapreciere a probatoriului administrat, recursul fiind limitat la controlul de legalitate al deciziei de apel. În acest cadru se situează criticile recurentei reclamante referitoare la cauza de forţă majoră, precum şi afirmaţiile legate de importanţa procesului verbal de predare primire. Se constată, totodată, că recurenta reclamantă reia în recurs teza neîndeplinirii integrale de către intimata pârâtă a obligaţiilor contractuale (sub aspectul cantităţii şi calităţii lucrărilor executate), afirmaţie neprobată în cursul judecăţii la fond şi necriticată în calea de atac a apelului. În consecinţă, aceste aspecte nu pot fi analizate în recurs, fără a exista critici în apel.
Pentru considerentele arătate şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.D. împotriva deciziei nr. 114/2010 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2882/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2807/2011. Comercial → |
|---|
