ICCJ. Decizia nr. 284/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 284/2011
Dosar nr. 8171/99/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Iaşi reclamanta SC N. SA Olteniţa, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. a chemat în judecată pârâtele SC I.N.D.G.C. SA şi SC S.E.T. SRL şi a solicitat obligarea pârâtei SC I.N.D. G.C. SRL Iaşi la plata sumei de 620.599,56 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de fier vechi achiziţionată în baza contractului încheiat între părţi la data de 12 aprilie 2008 la plata sumei de 172.774,92 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente debitului, constatarea inopozabilităţii faţă de reclamantă a efectelor contractului de vânzare-cumpărare nr. 64 din 24 februarie 2009 încheiat între pârâte.
În justificarea demersului său judiciar reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta SC I.N.D.D.G.C. SA nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de plată a preţului în valoare de 620599,56 lei reprezentând contravaloarea celor 771890 kg deşeuri feroase livrate.
Pârâta SC I.N.D.G.C. SA Iaşi a formulat întâmpinare solicitând respingerea primelor două capete de cerere ca rămase fără obiect şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere.
La termenul de judecată din 12 februarie 2010 instanţa de fond a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii celui de-al treilea capăt de cerere.
Prin sentinţa nr. 736/COM din 23 aprilie 2010 Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere 1 şi 2 ale acţiunii formulate de reclamanta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. S.P.R.L, a respins ca inadmisibil capătul de cerere 3 al acţiunii formulate şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecă de către pârâte.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a constatat că primele două capete de cerere sunt nedovedite iar cel de-al treilea este inadmisibil întrucât reclamanta avea la îndemână acţiunea în realizarea dreptului şi anularea constatării nulităţii contractului întemeiată pe vânzarea lucrului altuia.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta SC N. SA prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu ignorarea situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat, raportat la conţinutul obligaţiilor părţilor contractante;
- soluţia instanţei de fond este greşită şi din punct de vedere al inadmisibilităţii acţiunii, faţă de obiectul acesteia.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 51 din 8 iulie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC N. SA Olteniţa, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. S.P.R.L., a schimbat sentinţa în parte în sensul că a admis capetele de cerere 1 şi 2 ale acţiunii, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 620.599,56 lei cu titlu de debit şi suma de 172.774,92 lei cu titlu de penalităţi aferente debitului, calculate pentru perioada 14 iulie 2008 - 21 octombrie 2009 şi a menţinut dispoziţia referitoare la capătul 3 de cerere.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, evaluând materialul probatoriu administrat, că pretenţiile primelor două capete de cerere sunt pe deplin dovedite iar că în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aceasta a primit o corectă dezlegare de către instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC S.E.T. SRL şi pârâta SC I.N.D.D.G.C. SA IAŞI.
Recurenta-pârâtă SC S.E.T. SRL solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii.
Această recurenta nu-şi încadrează în drept criticile şi reproşează instanţei, în esenţă, că nu a ţinut cont de precizările sale, în mod particular de contractul de management care, la momentul semnării acestuia era perfect valabil şi ale cărui efecte ar fi fost de natură a schimba situaţia raporturilor juridice dintre părţile litigante şi implicit soluţia pronunţată de curtea de apel.
Recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA solicită admiterea recursului său şi în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea deciziei instanţei de apel cu rejudecare (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) şi în subsidiar, modificarea acestei decizii în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere formulate de societatea reclamantă (art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.).
Aşadar, această recurentă-pârâtă îşi încadrează criticile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:
- procedura de citare cu această recurentă în apel este lovită de nulitate, hotărârea pronunţată fiind dată în lipsa sa, împrejurare faţă de care instanţa de apel a încălcat principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ.:
- instanţa de apel a concluzionat în mod greşit că avizele de însoţire a mărfii proveneau din contractul din 12 aprilie 2008. Nici un document justificativ nu probează faptul că livrările s-au făcut în baza contractului a cărui executare se cere, instanţa de fond reţinând în mod corect că înscrisurile depuse la dosar, facturi, avize de însoţire a mărfii, proces verbal de predare-primire din 11 iulie 2008 nu fac dovada pretenţiilor reclamantei izvorâte din contractul din 12 aprilie 2008, făcând referire la contractul nr. 67 din 29 februarie 2008.
- practic, nu există nici o livrare de marfă dovedită în baza contractului din 12 aprilie 2008, pentru care reclamanta solicită plata debitului şi a penalităţilor, avizele de expediţie, ca şi procesul verbal de predare - primire, fiind încheiate în baza altor raporturi contractuale decât cele ce instituite prin contractul din 12 aprilie 2008.
Mai arată această recurentă, enumerând înscrisurile aduse în probaţiune (facturi, procese-verbale, avize etc.) că actele pe care se sprijină primul capăt de cerere al acţiunii sunt lipsite de relevanţă juridică faţă de faptul că pârâta-recurentă de faţă şi-a onorat în întregime obligaţia contractuală de achitare a preţului mărfii livrate.
Înalta Curte are a se pronunţa mai întâi asupra cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iaşi şi asupra cererii formulate de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iaşi, de aderare la recursul pârâtei SC S.E.T. SRL.
În susţinerea cererii de repunere în termen recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iaşi învederează instanţei că nu a participat la judecarea cauzei în apel procedura de citare la termenul de judecată din 5 iulie 2010 - când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei - fiind nelegal îndeplinită cu această parte, luând cunoştinţă de Decizia atacată odată cu începerea executării silite.
Faţă de această situaţie apreciază recurenta-pârâtă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 105 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, constată că argumentaţia adusă de recurentă în susţinerea cererii este neîntemeiată.
Astfel, din examinarea actelor de procedură efectuate de instanţă se reţine că pe tot parcursul judecării cauzei - fond şi apel - intimata SC I.N.D.D.G.C. SA Iaşi a fost citată la sediul pe care însăşi partea şi l-a indicat la instanţa de fond, respectiv Iaşi, nefiind lipsit de importanţă faptul că la 12 februarie 2010 această parte a fost reprezentată în faţa aceleiaşi instanţe de avocatul S.F.
Procedura de citare a acestei pârâte a fost realizată şi în faţa instanţei de apel la acelaşi sediu dat fiind faptul că la dosarul cauzei nu figurează un alt sediu la care să se fi putut realiza procedura de citare şi de comunicare a actelor.
Potrivit art. 98 C. proc. civ. schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţă instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.
Cum această recurentă-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de informare a instanţei cu privire la schimbarea sediului, ea nu este în drept să culpabilizeze instanţa care, în mod legal, a făcut aplicarea evocatului text de lege soluţionând cauza în condiţii de legalitate procedurală.
Nu este lipsit de relevanţă în dezlegarea acestui aspect şi faptul că, astfel cum rezultă din evidenţa informatizată ECRIS, la data de 5 noiembrie 2010 (fila 70 recurs) această parte a formulat contestaţie în anulare împotriva aceleaşi decizii aspect ce dovedeşte faptul că această recurentă avea cunoştinţă de Decizia recurată încă de la data de 5 noiembrie 2010.
Aşa fiind, din considerentele mai sus redate Înalta Curte, va respinge cererea recurentei-pârâte SC I.N.D.D.G.C. SA Iaşi de repunere în termen şi va respinge recursul acesteia ca tardiv declarat în raport de art. 301 C. proc. civ., dat fiind faptul că Decizia a fost comunicată acestei recurente la 24 august 2010 iar recursul a fost declarat la 13 decembrie 2010.
Cererea de aderare la recurs formulată de aceeaşi recurentă va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât o atare instituţie nu îşi găseşte reglementarea în Codul de procedură civilă.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de pârâta SC S.E.T. SRL prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Instanţa de control judiciar, în pronunţarea deciziei, a avut în vedere şi precizările făcute de această pârâtă cu privire la contractul de management, reţinând în considerente la pagina 4 din decizie (fila 21 verso din dosar de apel) „faptul că reprezentantul legal al SC S.E.T. SRL a încheiat contracte cu acelaşi obiect şi cu SC N. SA unde SC S.E.T. SRL avea şi calitatea de manager, nu presupune confundarea patrimoniului celor două societăţi comerciale".
Celelalte critici aduse de recurentă vizează situaţii de fapt, probatorii administrate şi care, în opinia acestei recurente, ar fi de natură a conduce la respingerea primelor două petite ale acţiunii. Aceste critici nu pot forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală întrucât antamează aspecte ce pun în discuţie netemeinicia deciziei atacate şi aceasta pentru că dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict limitele controlului de legalitate în cadrul căruia poate fi criticată o hotărâre judecătorească şi dincolo de care nu se poate exercita controlul judiciar în calea de atac a recursului.
În ce priveşte motivul de ordine publică invocat de cele două recurente-pârâte Înalta Curte constată, din confruntarea semnăturilor, că nu există discrepanţe între semnăturile judecătorilor care au semnat minuta şi cele ale magistraţilor care au semnat Decizia, împrejurare faţă de care această critică urmează a fi respinsă.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei SC S.E.T. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAŞI.
Respinge cererea de aderare la recurs formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAŞI ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC S.E.T. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 51 din 8 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAŞI împotriva deciziei nr. 51 din 8 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 286/2011. Comercial → |
|---|
