ICCJ. Decizia nr. 274/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 274/2011
Dosar nr. 44935/3/2007
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială, reclamantele SC M.C. SRL şi SC C.M.M. SRL, l-au chemat în judecată pe pârâtul B.L.V. şi au solicitat ca instanţa să îl oblige pe pârât să încheie cu reclamantele un contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 27.500 mp, situat în Bucureşti, sector I, parcela 223/13, exercitându-şi astfel dreptul de preempţiune la cumpărarea acestui bun conform dispoziţiilor art. III.3.4 din contractul de asociere în participaţiune încheiat între părţi la 20 iunie 2006. Pentru considerente de opozabilitate a hotărârii, au solicitat citarea în cauză şi a SC L.A.I. SRL, cu sediul în Municipiul Bucureşti.
Reclamantele îşi motivează demersul judiciar invocând următoarele aspecte:
- toate părţile litigante au încheiat la 20 iunie 2006 un contract de asociere în participaţiune având ca obiect asocierea părţilor în vederea realizării unor lucrări de dezvoltare imobiliară pe terenul în litigiu, proprietate a pârâtului B.L.V., notat la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară al Sectorului I Bucureşti prin încheierea nr. 28973 din 10 octombrie 2006;
- de la momentul încheierii contractului şi până la momentul promovării prezentei cereri au efectuat prospecţiuni privind piaţa imobiliară din Bucureşti în prezent aflându-se în cadrul unor negocieri, aproape finalizate, cu SC E.H., un important dezvoltator de proiecte imobiliare
- prin art. III.3.4 din contract s-a instituit în favoarea celor trei societăţi comerciale un drept de preempţiune la cumpărarea terenului adus în asociere în cazul în care pârâtul proprietar ar decide să îl înstrăineze înainte de finalizarea ansamblului rezidenţial, preţul vânzării fiind stabilit ferm şi irevocabil la 3.240.000 Euro;
- pârâtul B.L.V. a încălcat dispoziţiile contractuale sus-enunţate, în sensul că a intrat în negocieri de vânzare a terenului cu fonduri de investiţii străine, finalizate prin încheierea unor precontracte, reclamantele intrând în posesia unor înscrisuri în acest sens, semnate de pârât, din care rezultă intenţia neechivocă a acestuia din urmă de a vinde terenul către aceste fonduri de investiţii străine.
Pârâtul B.L.V. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, invocând excepţia de neexecutare a contractului, motivată în esenţă de neîndeplinirea de către reclamante a obligaţiilor contractuale şi de desfiinţarea contractului de asociere în participaţiune prin acordul părţilor de la 11 august 2006. Pe cale reconvenţională, a solicitat, în contradictoriu cu reclamantele şi cu SC L.A.I. SRL, ca în principal instanţa să constate desfiinţarea contractului de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 prin acordul părţilor, iar în subsidiar să constate rezilierea acestui contract ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către reclamantele - pârâte a obligaţiilor asumate.
La 1 februarie 2008 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi SC L.A.I.SRL, solicitând ca pârâtul B.L.V. să fie obligat să încheie şi cu această societate contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 27.500 mp situat în Bucureşti, sector I, parcela 223/13, sub sancţiunea de daune cominatorii de 5000 Euro pe zi de întârziere.
La termenul din 14 martie 2008 tribunalul a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu, în considerarea obiectului celor trei cereri formulate în cauză, precum şi în raport de împrejurarea că invocatul contract de asociere o are ca parte şi pe intervenienta.
Cererea principală este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ. şi pe dispoziţiile art. 112 şi urm. C. proc. civ.
Cererea reconvenţională este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 şi ale art. 1020-1021 C. civ. şi pe dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
În motivarea cererii de intervenţie au fost invocate aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept ca şi în cererea de chemare în judecată, intervenienta prevalându-se şi de dispoziţiile art. 49 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 6455 din 23 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, au fost admise cererea principală şi cererea de intervenţie şi a fost obligat pârâtul B.L.V. să încheie cu reclamantul - pârât I.F., care are şi calitatea de intervenient, contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafaţă de 27.500 mp, situat în Bucureşti, sector 1, parcela 223/13, la preţul convenit de 3.240.000 Euro, sub sancţiunea de daune cominatorii de 5.000 Euro pe zi de întârziere. A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-au reţinut următoarele:
- clauzele convenite prin clauza III 3.4 din contract, se prevede un drept de preempţiune în favoarea societăţilor coasociate pentru situaţia în care asociatul proprietar al terenului intenţiona să îl înstrăineze înainte de realizarea obiectului asocierii, precum şi preţul vânzării;
- prin clauza III 3.2. din contract părţile au prevăzut sancţiunea desfiinţării de plin drept a contractului în cazul în care societăţile comerciale asociate nu îşi îndeplineau obligaţiile asumate instanţa apreciind că pârâtul nu le poate opune acestora excepţia de neexecutare a contractului în legătură cu obligaţii ce nu sunt corelative obligaţiei sale speciale şi distinct prevăzute, anume aceea de a le notifica pe coasociate pentru ca acestea să îşi poată exercita în 30 de zile dreptul de preempţiune;
- nu a fost reziliat expres contractul nr. 87/2006, aşadar nu a fost modificată clauza III 3.4 neputând fi reţinută în sarcina reclamantelor şi a intervenientei neexecutarea propriilor obligaţii, câtă vreme pârâtul însuşi a recunoscut că a mandatat un terţ pentru obţinerea avizelor, aprobărilor şi a certificatului de urbanism, punându-le în imposibilitate pe coasociate să-şi respecte obligaţiile contractuale;
- reclamantele şi intervenienta au început negocierile cu SC E.H. pentru dezvoltarea proiectului imobiliar, în timp ce pârâtul a încheiat un acord cu L.S.P. pentru vânzarea terenului cu suma de 15.000.000 Euro, încălcând dreptul de preempţiune al coasociatelor, întrucât a purtat corespondenţă şi cu alte persoane privitor la acelaşi teren, fiind evident că acesta s-a răzgândit asupra preţului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apeluri nemotivate L.F., în calitate de reclamant şi intervenient în interes propriu, precum şi pârâtul B.L.V., ambele apeluri fiind înregistrate sub acelaşi număr unic la 20 august 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea apelului, pârâtul-reconvenient a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, pentru următoarele critici:
- prima critică se întemeiază pe încălcarea prevederilor art. 52 C. proc. civ., apelantul-pârât susţinând că la termenul din 23 mai 2008, prima instanţă, fără a exista vreo cerere de intervenţie (de introducere în cauză) a lui I.F. sau a vreuneia dintre părţile litigante, a acordat cuvântul pe fondul cauzei şi ulterior, prin hotărârea pronunţată, a admis acţiunea în favoarea lui L.F., deşi acesta nu avea calitate de parte;
- a doua critică se întemeiază pe nesocotirea dispoziţiilor art. 1402-1404 C. civ., apelantul-pârât susţinând că, pentru a respinge excepţia de (ne)ilegalitate a contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, instanţa de fond s-a mulţumit să retină doar că acţiunea introductivă este din 13 decembrie 2007 şi să conchidă, fără nici o motivare, că nu are nici o relevanţă juridică asupra validităţii contractelor contestarea dreptului la care fac referire reclamanta şi intervenientul ulterioară vânzării litigiilor;
- a treia critică se întemeiază pe susţinerea că hotărârea atacată încalcă spiritul şi litera articolului 969, raportat la art. 977-979 C. civ. şi nesocoteşte faptul că acordul de voinţă al părţilor constituie un mod de încetare a contractului. In cadrul aceleiaşi critici a invocat şi nerespectarea dispoziţiilor art. 977 C. civ., care impun ca, în operaţiunea tehnico-juridică de interpretare a contractelor, să se dea prioritate voinţei reale (interne), comune a părţilor, precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 983 C. civ., care prevăd că, atunci când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (în speţă apelantul-pârât). Tot în cadrul celei de a treia critici a arătat şi că instanţa de fond nu putea înlătura ca nedovedite apărările sale despre faptul că încheierea contractului nr. 15 din 9 august 2008 s-a făcut din iniţiativa şi în prezenţa reprezentanţilor societăţilor coasociate, câtă vreme a respins atât proba testimonială, cât şi solicitarea de amânare a cauzei pentru depunerea de noi înscrisuri pe acest aspect.
- a patra critică vizează încălcarea unui principiu fundamental al dreptului civil, potrivit căruia în contractele sinalagmatice obligaţiile părţilor sunt reciproce şi interdependente. Sub acest aspect, a criticat în fapt motivarea cu care prima instanţă a respins excepţia de neexecutare a contractului şi a susţinut că, indiscutabil, contractul nr. 87/2006 este sinalagmatic, fiecare dintre părţile contractante având concomitent faţă de celelalte calitatea de creditor şi de debitor, iar obligaţia ce revine fiecărei părţi îşi are cauza juridică în obligaţia reciprocă a celeilalte.
La termenul din 11 iunie 2009, Curtea a stabilit cadrul procesual conform considerentelor expuse în încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, iar la termenul din 3 decembrie 2009 a luat act de manifestarea de voinţă a acestei părţi, în sensul renunţării la judecata apelului, partea urmând a avea, alături de SC L.A.I. SRL (pârât faţă de cererea principală şi faţă de cererea reconvenţională), calitatea de intimat în apelul declarat de B.L.V.
În ce priveşte apelul declarat de F.M.E., în temeiul art. 298, raportat la art. 246 C. proc. civ. Curtea a luat act de renunţarea la judecată făcută de parte personal în Şedinţa publică din 22 octombrie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 233 din 8 aprilie 2010 a luat act că F.M.E., a renunţat la judecata apelului şi a admis apelul declarat de apelantul pârât B.L.V., împotriva sentinţei comerciale nr. 6544 din 23 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis cererea reconvenţională formulată de B.L.V., a constatat desfiinţat prin acordul părţilor contractul de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 încheiat între B.L.V. şi SC M.C. SRL, SC C.M.M. SRL şi SC L.A.I. SRL. În consecinţă, a respins capătul subsidiar din cererea reconvenţională privitor la constatarea rezilierii aceluiaşi contract de asociere şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de SC M.C. SRL şi SC C.M.M. SRL precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC L.A.I. SRL, ambele continuate prin cesiunile de drepturi litigioase de către I.F., respectiv de către F.M.E. şi a luat act că apelantul B.L.V. nu solicită cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
- instanţa de apel a considerat întemeiată cea de-a treia critică - luând în considerare temeiurile de fapt ale cererilor principală şi de intervenţie în interes propriu, poziţia procesuală a reclamantelor şi intervenientei cu privire la contractul nr. 15/2006 şi la Acordul din 11 august 208, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ. şi având în vedere administrarea în apel a probei testimoniale şi a interogatoriului luat în condiţiile art. 222 alin. (2) C. proc. civ. intimatei SC L.A.I. SRL Curtea apreciază că dovedite susţinerile apelantului-pârât despre încheierea contractului nr. 15/2006 la iniţiativa şi cu participarea reprezentanţilor celor trei societăţi comerciale în contractul nr. 87/2006, ca şi despre voinţa fermă şi neechivocă a părţilor din acest din urmă contract la desfiinţarea lui în modalitatea mutuus dissensus;
- în lipsa unei cereri de anulare şi în lipsa oricărei contestări a contractului nr. 15/2006 şi a Acordului din 11 august 2006, reclamanta şi intervenienta, la fel ca şi cesionarii drepturilor lor litigioase , şi-au asumat tacit aceste convenţii;
- din probele administrate rezultă fără putinţă de tăgadă că părţile semnatare ale contractului de asociere în participaţiune nr. 87 din 20 iunie 2006 au convenit încetarea efectelor acestui contract.
- prima instanţă a stabilit în mod eronat situaţia de fapt şi a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs F.M.E. solicitând admiterea recursului si modificarea in tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de paratul reclamant B.L.V. împotriva sentinţei comerciale nr. 6544 din 23 mai 2008 ca nefondat.
Recurenta îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
I. Privitor la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7
1. Interpretarea probei testimoniale s-a făcut în mod incorect iar hotărârea cuprinde motive contradictorii sub acest aspect, în sensul că pe de o parte la fila 12 alin. (2) Curtea înlătura declaraţiile martorilor B.M. şi A.M.G. ca fiind nesincere iar pe de altă parte, unele dintre considerentele hotărârii au ca temei depoziţiile martorilor în discuţie.
II. Privitor la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8.
Hotărârea pronunţată este dată cu interpretarea greşită a actului juridic denumit ACORD (datat 11 august 2006) şi cu schimbarea înţelesului neîdoielnic al acestuia.
III. Privitor la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9.
Hotărârea pronunţată este lipsita de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât interpretarea dată de către instanţa de apel în legătură cu încheierea contractului nr. 15/2006 şi în legătură cu înscrisul denumit „Acord" datat 11 august 2006 este incorecta.
Înalta Curte, examinând excepţia nulităţii recursului în raport de art. 302 lit. c) C. proc. civ. constată că aceasta nu este întemeiată urmând a fi respinsă întrucât criticile subsumate motivelor de modificare reglementate de punctele 8 şi 9 C. proc. civ. vizează nelegalitatea deciziei recurate.
Aşadar, prima critică nu va fi analizată întrucât vizează interpretarea de către instanţe a materialului probatoriu administrat, neputând forma obiectul examenului de legalitate în această etapă procesuală, dat fiind faptul că dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict sfera motivelor de nelegalitate ce pot fi invocate în această fază procesuală.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma celorlalte critici formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Raportând critica vizând greşita interpretare dată de instanţa de apel actului juridic intitulat ACORD (datat 11 august 2006), la considerentele deciziei, rezultă cu evidenţă că instanţa de control judiciar a interpretat evocata convenţie în raport de voinţa reală a părţilor concretizată în mod neechivoc în actul juridic evocat, având ca efect direct revocarea contractului de asociere în participaţiune încheiat iniţial de părţi.
Această critică este nefondată şi din perspectiva faptului că societăţile comerciale cesionare de drepturi litigioase nu au contestat sub nicio formă conţinutul ACORDULUI iniţiativa acestui act juridic aparţinând reprezentanţilor statuari ale acestor societăţi comerciale şi intimatului pârât.
Cea de-a treia critică urmează a fi, de asemenea îndepărtată întrucât deşi se referă la faptul că Decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, nu se indică nici măcar indirect prevederile legale pretins a fi nesocotite, fapt ce lipseşte critica de concreteţe şi face imposibilă exercitarea controlului de legalitate.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va respinge excepţia nulităţii cererii de recurs iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât B.L.V. în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă F.M.E. împotriva deciziei nr. 233 din 8 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 282/2011. Comercial → |
|---|
